65,481 matches
-
de Șucuran, mi-am pus cortul. Irène și inseparabila ei Mirona au venit să-și lase lucrurile, apoi au plecat și am revăzut-o pe Irène astă-seară la 9. După-masă am stat mult la cafeneaua lui Muedin, pe urmă, întoarsă acasă, am mai dormit până la 6; voiam să mă duc până la capătul digului, dar nu m-am mai dus, fiindcă am vrut să-i evit pe „poeții noștri“, care au sosit de curând, înlocuindu-i pe cei care se aflau deja
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu gândul și cu un Baedeker deschis în față. Distanța asta e atroce, insuportabilă. Azi după-masă m-am dus la poștă să întreb dacă pot trimite scrisoarea asta prin avion; am primit răspuns afirmativ și mâine o trimit. Scrie tot acasă; am dat dispoziție să mi se trimită la Mangalia, expres. S-ar putea să mă întorc mai devreme din cauza bacalaureatului. Sunt fericită că sunt singură în camera asta; mă gândesc la coșmarul de acum un an. E târziu; la 11½
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dan, Camil Pe [trescu] (toți trei). Tare mi-e dor de voi toți. Pe curând vești de la tine. Mare dragoste. Geo T. 19 septembrie [1947], vineri Monica mea dragă, Eri seară la ora 6 am primit telegrama ta, trimisă de acasă în scrisoare expresă așa cum lăsasem vorbă. Era primul semn de viață de 11 zile și ca întotdeauna reacția e că am adormit greu și de data asta, sbuciumat; cu cât trec zilele, greu, cu atât crește dorul de tine, de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
silesc să nu mă întreb: ce mănâncă, unde stă? Mi-e teamă să evoc Parisul, mi-e teamă să nu te simți singură, atât de mică, iubita mea. Azi la Delureanu, mă gândeam, cum stam la masă singură, să plec acasă, unde scrisorile tale ar veni mai de grabă, dar sunt obosită, obosită și aici, oricum, nu duc grija de masa zilnică. Am să trimet prin Irina, care pleacă duminecă, o scrisoare Marianei Zamf[irescu] ca să-mi trimeată banii din prima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făcut de râs - era numai Irena și Liana Slăvescu - am plecat plângând. După masă, am mers la doamna Lemonidis, unde mi-au dat cafea neagră și 4 Philip Morris. Ea îmi va face și bulionul 80-100 kg. M’a recondus acasă, extrem de drăguță, fata ceasornicarului, Elisabeth Eleutheriade. Am vorbit de tine. Atâtea lucruri rămân între noi, care nu pot fi scrise... Mă gândesc la tine; mi-ai fi spus: „Mamy, Mamy, de ce ești copil prost, ia nu mai plânge, copilule“. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și minciuni (prăjituri). Între timp Chirana cu explicații; merge cu fratele ei la o dnă din B-dul Brătianu. Lucia, care a făcut aseară un chef monstru cu Pal., nicăieri. Eu m’am dus singură la Delureanu, de unde m’am întors acasă la 8½. A venit Irena, cinci minute, să vadă dacă am scris scrisorile pentru București, pentru leafă, căci nu mai am bani. Banii îi va aduce miercuri Mirona. Și acum îți scriu că te iubesc, că mă voi reîntoarce poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Irena, cinci minute, să vadă dacă am scris scrisorile pentru București, pentru leafă, căci nu mai am bani. Banii îi va aduce miercuri Mirona. Și acum îți scriu că te iubesc, că mă voi reîntoarce poate la 28 sept[embrie] acasă, că marți voi face bulion la d-na Lemonide, că voi avea puține provizii și că, probabil, în primele zile ale lui oct[ombrie] voi merge pentru 2 zile la Slatina pentru provizii. Pricepi? La Buc[urești] nu mai avem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lemonide și Menaru bulionul; am fost în vizite la localnici. Chestiunea aprovizionării pentru iarnă obsedează pe toți. Și astăzi am alergat prin oraș după pește, ulei de floarea soarelui și untură. N’am găsit încă nimic. Am scris prin Lisette, acasă. Miercuri seara voi fi acasă. Plec de aici la 9 și ajung la 11½ la Constanța, unde voi dejuna, și la 1 continui drumul spre București, unde voi ajunge la 9¼. Această scrisoare cu anexa zilelor viitoare va fi deci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost în vizite la localnici. Chestiunea aprovizionării pentru iarnă obsedează pe toți. Și astăzi am alergat prin oraș după pește, ulei de floarea soarelui și untură. N’am găsit încă nimic. Am scris prin Lisette, acasă. Miercuri seara voi fi acasă. Plec de aici la 9 și ajung la 11½ la Constanța, unde voi dejuna, și la 1 continui drumul spre București, unde voi ajunge la 9¼. Această scrisoare cu anexa zilelor viitoare va fi deci cea din urmă de aici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel. Ea stăruia să rămână într-un grup de băețandri ce se adunaseră - vreo șase, șapte - în jurul lui Fănică Delureanu. Intervenția prietenei ei a fost zadarnică: s’a dus la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
doua oară fără bani. Și așa, azi, m’am trezit fără suma suficientă pentru plecare. Dar ce-mi pasă, voi găsi. Închipue-ți, Mica mea, că Lisette Bălteanu văzându-mă atât de turburată de lipsa de vești mi-a telegrafiat: „Așteaptă acasă două scrisori. Sărutări, Lisette“. Sunt în al noulea cer și plec miercuri, cu ce provizii voi găsi până atunci, pentru că și chestiunea închirierei s’a aranjat. Ți-am scris sau nu că sâmbătă a plecat de aici Chirana cu Iani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
recunoscător. Răspunde fulger“. (Ca telegrama de la Plevna.) Am cam refuzat și pe urmă am primit, știind că cu copii îmi va fi mai ușor decât cu copiii de universitate. Bucuria cea mare sunt însă cele două scrisori ce mă așteaptă acasă, de la tine. Toate problemele cu care mă chinui le voi vedea și le voi descurca. Abia aștept să iau bani, să fac un schimb cu vreo persoană de aici și tu să ai bani mai mulți și să scapi de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gălbuie a asfințitului și cu cărăruia lunei pe întinsul albastru argintat. Și din pragul acestei plecări, cu inima mea, Mangalia toată la picioarele tale. Te sărut, Mica! Mamina 5/1947 2 octombrie, joi, 1947, București Monica mea dragă, Am sosit acasă miercuri seara la 11½, sculată de la orele 4½, cu un personal ce părăsea cu regret Mangalia sidefie și albastră. După telegrama Lisettei, n’am mai putut sta; voiam, mai presus de lene, de indolență, de Reisefieber, să citesc imediat scrisorile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de indolență, de Reisefieber, să citesc imediat scrisorile tale. Am călătorit bine și, deși cu mijlocul ultrademocrat al clasei a III-a, am călătorit într-o tovărășie de intelectuali hiperestetici, cu viziuni precise pariziene și euforice. La 11 am ajuns acasă; gândește-te bine, Monica. Scara de marmură sumbră, cu lumina de deasupra ușii noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era jos, zbătându-se cu bagajele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
micuțe ale cl. a II-a B, care au uitat pe vacanță tot sau mai tot. De la școală, la Adevărul, unde nu am găsit pe ni meni; mi s’a spus să vin de la ora 6 la 11 seara. Întoarcerea acasă: masa, singură, cu seturi galbene. Când sorbeam din ceașcă o supă de găină a sunat cineva: Mihai. Al doilea tacâm, repede; a doua ceașcă, apoi măruntaie de pui sauté, brânză, pere și cafea neagră, cu ofranda ultimului meu Philip Morris
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Am ascultat-o blând; era frumoasă; îmbrăcată în negru, cu colierul ei aurit. Cum vorbeam cu ea, m’au chemat în vestiar, unde mă aștepta Costaiche, băiatul Dochiții de la Fălticeni, protejatul tatei, acum șofeur la un ministru și care ducea acasă pe Sorana, care având furunculoză, localizată la picior, nu putea scoborî și nici urca. Și în vreme ce Maria aștepta sus, eu, în mașină la Sorana, vorbeam de tine. Apoi au venit amândoi copiii Curti; am mâncat împreună și acum dorm, Iani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Vama Poștei, azi închisă. Mâine după masă le voi expedia, căci dimineața am cinci ore, de la 8½ la 1½. Câtă vreme se menține timpul bine, totul e lumi nos și clar. De la Poștă, am mers pe Calea Victoriei și pe Bulevard, acasă. Aci, copiii: masă, cinematograf imediat și întoarcerea acasă, copiii au plecat iar, eu am rămas superb singură. Au început să vină Sbur. crezând că e ședință; am stat de vorbă cu Bonciu, care îți predă (sic) complimente, a vorbit foarte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voi expedia, căci dimineața am cinci ore, de la 8½ la 1½. Câtă vreme se menține timpul bine, totul e lumi nos și clar. De la Poștă, am mers pe Calea Victoriei și pe Bulevard, acasă. Aci, copiii: masă, cinematograf imediat și întoarcerea acasă, copiii au plecat iar, eu am rămas superb singură. Au început să vină Sbur. crezând că e ședință; am stat de vorbă cu Bonciu, care îți predă (sic) complimente, a vorbit foarte afectuos de tine și despre tine. Apoi iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Revista Fund[ațiilor] și mi s’a spus să revin mâine. Nădăjduesc să le pot în fine expedia. Apoi la 6 la Liceul Lazăr; am înscris pe Iani la cl. III D cu program după masă 2½ - 6½. Și apoi acasă, obișnuitul meu radiojurnal, masa și... în sfârșit singură. În casă e o liniște adâncă. Pe măsuța de lângă caloriferul tău, fotografia ta, tristă, cu ochii plecați peste enigma zilelor viitoare. Eu obosită, extrem. Parcă s’au topit zilele de Manga lia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cursuri de la 8½ la 12½ , apoi alergătură disperată; încărcată cu plasa care conținea un kilogram de carne și în fine două kilograme de struguri, cu cele trei reviste pe care a trebuit să le duc la Vama Poștei; apoi întoarcere acasă, împleticindu-mă de oboseală. Acasă, fața speriată a Linei care mi spune că s-a telefonat de la Banca de Scont ca să mi se comunice că dacă nu achit polița de zece mii de lei, a cărei scadență... etc. Telefon la bancă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apoi alergătură disperată; încărcată cu plasa care conținea un kilogram de carne și în fine două kilograme de struguri, cu cele trei reviste pe care a trebuit să le duc la Vama Poștei; apoi întoarcere acasă, împleticindu-mă de oboseală. Acasă, fața speriată a Linei care mi spune că s-a telefonat de la Banca de Scont ca să mi se comunice că dacă nu achit polița de zece mii de lei, a cărei scadență... etc. Telefon la bancă; mâine, nu mai târziu, trebuie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi impune contractul cu editura C.; îndatoririle devin din ce în ce mai presante, ca o rețea ce se strânge în jurul gâtului să mă sugrume. Azi dimineață, școală până la 12½, apoi cursa spre Banca de Scont, achitarea a 3000, apoi întoarcerea plină de oboseli, acasă. După masă, Maria. Și ea cu griji multe, cu dorința încordată de a face ca tine, cu conflicte de meserie și cu 2 000 lei pentru lecții. Am luat din ei becuri pentru casă. În biurou e unul mare, de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vinete“ faimoasă; cele două țigări închid ziua și mă lasă în pragul nopții în lunateca și halucinanta mea singură tate. Nu am pe nimeni, Monica. Lumea se mișcă în jurul meu inexistent; vorbele cad de cele mai multe ori alături. În cancelarie, nimeni; acasă, nimeni, în viață, nimeni. Nu am mai cetit ni mic. Aș vrea să mai cred în influența estetică a lui Baudelaire. Nu mai pot. Trec iar printr’o passă teribil de proastă, fără orizont, fără nicio posibilitate de evazie. Preocupările
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din clasă mă duc pașii mecanic spre ascensor, spre cancelarie... De o săptămână, mâine, nu am mai primit nimic de la tine. În afară de Maria, cu care azi am cetit Jeanne d’Arc, și căreia ar fi bine să-i scrii aici, acasă la noi, două rânduri, nimeni... „Sburătorul“ va începe duminecă 19 noembrie Azi, în sfârșit, după multe tribulațiuni, ți-am expediat revistele, al căror transport a costat 637 lei! Iar nu mai știu nimic de tine și iar mă pierd... Sâmbătă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obielele ude și le pusese la uscat pe bara de alamă de la fereastră etc. De la Titu, am luat cl. II-a. Am ajuns seara la 9.36 (era un personal); în gară Dan, în mașină Mișu cu Fifi; Moțu era acasă, cu o puternică nevralgie facială, bandajată și affolée, imposibil de recunoscut în ea pe cea de altădată. Ca întotdeauna ospitalieră și cu masa îngrijită, între bufet și radio, pe care îl maneuvra dibaci Mișu ori Dan. În casă tronau vechile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]