58,680 matches
-
l-au rugat s-o ierte, la 12 decembrie, la Jena, Schöppenstuhl (Înalta Curte) a anulat căsătoria și i-a condamnat pe ambii iubiți la decapitare prin sabie. Johann Casimir în ultimul moment a schimbat pedeapsa la închisoare pe viață. Fratele Annei, Electorul Christian I a confirmat sentința și a refuzat să o ajute, ea împărțind aceeași cu sora ei Elisabeta. Anna a fost trimis prima dată la Eisenach, apoi la Castelul Kahlenberg, în 1596 la a fosta mănăstire Sonnefeld și
Anna de Saxonia (1567–1613) () [Corola-website/Science/337393_a_338722]
-
Teatrul Momulo, zis și Teatrul Mic, a funcționat în București, pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), la casele Slătineanului, unde frații Capșa și-au făcut, ceva mai târziu, cofetărie, apoi cafenea și hotel. Spirit întreprinzător, Momulo (Geronimo Momolo) a închiriat Sala Slătineanu, cu acordul domnitorului Gheorghe Bibescu, unul dintre cei mai seduși, dintre reprezentanții aristocrației românești, de ideea de a avea
Teatrul „Momulo” () [Corola-website/Science/337399_a_338728]
-
următoare "Ciucea-Gălpâia" în anul 2012 și "Biserică de hartie" în anul 2012. Din anul 2010 începe colaborarea cu Galeria Plan B coordonată de Mihai Pop printr-o expoziție personală "10 Paintings" deschisă la Berlin. Datorită firmei de dezmembrări auto a fratelui soției, Ionel, are posibilitatea de a lucra pe capote de mașini Dacia 1300 și realizează proiectul Tronicart 1300 în anii 2010-2011. În anul 2014 împreună cu familia înființează Galeria de Artă Ilea în Cluj-Napoca. Cu prietenul său din liceu, Komives Andor
Gheorghe Ilea () [Corola-website/Science/337407_a_338736]
-
II-lea (31 mai 1613 - 22 august 1680) a fost Elector de Saxonia din 1656 până în 1680. El a aparținut liniei Albertine a Casei de Wettin. A fost al patrulea copil în ordinea nașterii însă fiul cel mare (după decesul fratelui său la doar cinci luni) al Electorului Johann Georg I de Saxonia și a celei de-a doua soții, Magdalene Sibylle a Prusiei. Și-a succedat tatăl ca Elector de Saxonia când Johann Georg I a murit la 8 octombrie
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
și a celei de-a doua soții, Magdalene Sibylle a Prusiei. Și-a succedat tatăl ca Elector de Saxonia când Johann Georg I a murit la 8 octombrie 1656. În 1657 Johann Georg a făcut un aranjament cu cei trei frați ai săi pentru a preveni disputele teritoriale și în 1664 el a intrat în relații de prietenie cu regele Ludovic al XIV-lea al Franței. A primit bani de la regele francez însă exsitența unei puternice părți anti-franceze în Saxonia l-
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
Charlotte Marianne Augusta de Bavaria a fos singura fiică din cei patru copii ai Prințului Regent Luitpold al Bavariei și a soției acestuia, Arhiducesa Augusta de Austria, nepoata Marelui Duce Ferdinand al III-lea de Toscana. A fost educată alături de frații ei Arnulf și Ludwig. De copil Theresa a arătat o abilitate extraordinară pentru limbi străine, precum și un interes deosebit pentru plante. În 1864, când Theresa avea 13 ani, tragedia a lovit familia când mama ei a murit. În același an
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]
-
avea 13 ani, tragedia a lovit familia când mama ei a murit. În același an, vărul ei, în vârstă de 18 de ani, Ludwig, a devenit regele Ludwig al II-lea al Bavariei. Mai târziu, Theresa se va îndrăgosti de fratele mai mic al regelui, Otto, care mai târziu va domni sub numele de Otto I al Bavariei. Totuși, Otto, ca și fratele lui, va fi considerat nepotrivit din cauza unei boli psihice. În ciuda faptului că dragostea lor a fost reciprocă, boala
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]
-
ani, Ludwig, a devenit regele Ludwig al II-lea al Bavariei. Mai târziu, Theresa se va îndrăgosti de fratele mai mic al regelui, Otto, care mai târziu va domni sub numele de Otto I al Bavariei. Totuși, Otto, ca și fratele lui, va fi considerat nepotrivit din cauza unei boli psihice. În ciuda faptului că dragostea lor a fost reciprocă, boala mintalp a lui Otto precum și întreaga situație a tatălui ei servind ca prinț regent a însemnat că cei doi nu vor putea
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]
-
Olanda, în ultimul sfert al secolului al XVII-lea. El a fost fiul lui Claudius Nikolaus (1694-1743), proprietarul unei manufacturi de pânză și catifea în Leiden și al soției lui, Elisabeth Maria von Heyningen († 1755) din Delft. A avut un frate, Johann Jakob, farmacist († 1768) și o soră, Marie Agathe. Viitorul savant a fost căsătorit cu Catharina († 1791), fiica consilierului guvernamental imperial la Viena Johann Heinrich Schreibers. Soții au avut mai mulți copii, printre care au fost Joseph Franz (n. 7
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
au respins-o imediat, din cauza tonului subiectiv și a numeroaselor erori genealogice. Ecaterina (Catrina) Sion era nepoata, după mamă, a lui Simion Tăutu, descendent al vechii familii boierești atestate încă din secolul al XV-lea. Costandin Sion a avut cinci frați: Antohie, Ioniță, Neculai, Costache și Toader, arhondologul fiind al cincilea. Familia Sion din secolul al XVIII-lea a fost o familie cu tradiții de cărturari. Iordache Sion (1732- 1812) copia letopisețe în tinerețea sa. Antohie Sion, fiul cel mai mare
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
contemporanii săi." O serie de informații ce trebuie verificate în documente sunt cele privind originea și vechimea unor familii. După opinia genealogistului Alexandru V. Perietzianu-Buzău,aceste informații , izvorâte din ranchiunele și subiectivitatea arheologului sunt cele fanteziste și deci neutilizabile științific. Frații Costache Sion și Constantin Sion au fost niște fervenți antiunioniști. Unionismul, susținut de către ultimul domnitor reglementar, Grigore Al. Ghica, i se părea arhondologului o idee dementă, vrednică de "hagiul", de "împușcatul", de Grigore-vodă "nebunul".(Șerban Cioculescu, op.cit. p.166), aluzie
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
Unionismul, susținut de către ultimul domnitor reglementar, Grigore Al. Ghica, i se părea arhondologului o idee dementă, vrednică de "hagiul", de "împușcatul", de Grigore-vodă "nebunul".(Șerban Cioculescu, op.cit. p.166), aluzie la tragicul său sfârșit, la Paris, la 24 august 1857. Frații Antohie, Costache și Constantin Sion au plăsmuit o falsă cronică moldovenească, atribuită unui autor fictiv, Campoducele Arbore, care ar fi fost scrisă în secolul al III-lea al erei noastre. Această falsă cronică a căpătat numele de "Cronica lui Huru
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
în secolul al III-lea al erei noastre. Această falsă cronică a căpătat numele de "Cronica lui Huru" sau "Izvodul lui Clănău". "Petru Clănău", boier al lui Ștefan cel Mare, ar fi tradus textul cronicii în "Moldavă", în târgul Vasluiului. Frații Sion au inventat "Cronica lui Huru" spre a servi neamului Sion să-și poată trimite feciorii la școala de cadeți din Petersburg -școală rezervată nobilimii. Falsitatea acestei cronici a fost demonstrată de Alexandru Philippide, Gr. G. Tocilescu, I.Tanoviceanu, Theodor
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
strânse cu David Ben Gurion. În anul 1890 Brandeis s-a logodit cu Alice Goldmark din New York. El avea 34 ani și până atunci nu găsise multă vreme pentru a curta femeile. Alice era fiica lui dr.Joseph Goldmark, medic, fratele compozitorului evreu maghiar Karl Goldmark și care emigrase în America din Imperiul Austriac, după eșecul revoluțiilor de la 1848. Cei doi tineri s-au căsătorit la 23 martie 1891 printr-o ceremonie civilă la domiciliul părinților miresei la New York. Apoi perechea
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
ebraică:שלמה גרוניך , născut la 20 ianuarie 1949) este un compozitor, pianist și cantautor israelian de muzică ușoară, aranjor și dirijor de cor. s-a născut în 1949 și a crescut la Hadera în Israel, ca fiul mijlociu dintre trei frați, într-o familie muzicală. Numele de Shlomo l-a primit dupa bunicul sau Solomon. Tatăl său, Aharon Otto Gronich, cânta la o mare varietate de instrumente (clarinet, trompeta, flaut etc) a fost cel dintâi dirijor al Fanfarei Armatei israeliene, a
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
de canto și instrumente muzicale foarte exigent. Mama, Geula, era educatoare. Sub influența tatălui, Shlomo Gronich a învățat să cânte la pian și la acordeon de la vârsta de 6 ani, iar la 7 ani a dat prima performanță în public. Fratele său mai mare, Ilan, a învățat vioara, iar mezinul, Yaron, trompeta. Din copilărie au cântat împreună muzică evreiască populară din estul Europei. La 14 ani Gronich a învățat la internatul Hadassim, școală care devenise cunoscută pentru încurajarea creativității, și a
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
stilul muzical dominant în Israel între anii 1940-1980), rock progresiv, cu influențe din rhythm and blues, jazz, muzică etnică, genuri „orientale”, klezmer etc În 1991 el a înființat corul Sheba alcătuit din tineri din familii Beta Israel imigrate din Etiopia. Fratele mai mare al lui Gronich, Ilan Gronich, este profesor la clasa de vioară la Universitatea de arte UDK din Berlin. Fratele cel mic, Yaron, a căzut în luptele de la izbucnirea Războiului de Yom Kipur (octombrie 1973). Gronich a compus peste
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
klezmer etc În 1991 el a înființat corul Sheba alcătuit din tineri din familii Beta Israel imigrate din Etiopia. Fratele mai mare al lui Gronich, Ilan Gronich, este profesor la clasa de vioară la Universitatea de arte UDK din Berlin. Fratele cel mic, Yaron, a căzut în luptele de la izbucnirea Războiului de Yom Kipur (octombrie 1973). Gronich a compus peste 15 albume, incluzând: Gronich a compus banda sonoră pentru peste 15 filme: El a compus muzica de scenă pentru peste 20
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
și 1918. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 5 Călărași în luptele din Dobrogea, din campania din 1916. s-a născut la Rucăr, într-o familie din mica boierime. A fost frate cu generalii Constantin Scărișoreanu (1869-1937) și Cornel Scărișoreanu (1880-1944). A fost sportiv de performanță, practicând echitația. A deținut, recordurile naționale pe distanțele: București - Constantinopol (1907); Constantinopol - Constanța (1907) și Roman - București (două zile).). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
Lituania. În noiembrie 1501, lituanienii au fost din nou înfrânți în . Tătarii crimeeni au distrus Hoarda de Aur, aliat al Lituaniei, cucerind capitala, Noul Sarai, în 1502. În iunie 1501, Ioan I Albert, regele Poloniei, a murit lăsându-l pe fratele său Alexandru Jagiellon, mare duce al Lituaniei, cel mai puternic candidat la tronul Poloniei. Alexandru a devenit preocupat mai mult de succesiune. Pentru a contra acuzațiile ce veneau pe linie religioasă, Alexandru a încercat să stabilească o între catolici și
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
tratarea răniților în timpul celui de-al doilea război mondial. s-a născut la 11/24 iunie 1896 în satul Drăgotești, comuna Fîntîna Domnească (actualmente comuna Prunișor), județul Mehedinți. A fost fiul lui Mihai Hălălău și al Anicăi (născută Pantazescu) și fratele mai mic al lui Ștefan Hălălău. Primele două clase primare le-a făcut la școala din comuna natală, iar restul la Școala primară nr. 2 din Turnu Severin. Studiile liceale le-a urmat la Liceul Traian din Turnu Severin, făcînd
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
Polonia și Lituania în conflict, în timp ce Suedia și Danemarca au intervenit ambele între 1559 și 1561. A apărut în ciuda invaziilor constante ale Rusiei și Frederick al II-lea al Danemarcei a cumpărat fosta , pe care a pus-o sub controlul fratelui său . Magnus a încercat să-și extindă posesiunile din Livonia creând un , vasal Rusiei, stat ce a existat cu numele până la defecțiunea lui Magnus din 1576. În 1576 principele Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
toți mici nobili care își păzeau privilegiile și influența împiedicând apariția unei nobilimi mai mari și mai puternice. Doar arhiepiscopia Rigăi a reușit să depășească rezistența micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce în Prusia. Wilhelm și Christoph urmau să susțină interesele lui Albert în Livonia, între care se numărau apariția unui ducat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
tratat prin care îi acorda lui Frederick al II-lea al Danemarcei dreptul de a numi episcopul de , act ce însemna practic vânzarea acestor teritorii în schimbul a 30.000 de taleri. Frederick al II-lea l-a numit episcop pe fratele său, , care a fost întronizat în aprilie 1560. Pentru ca eforturile daneze să nu producă mai multă insecuritate pentru Suedia, Danemarca a mai făcut o încercare de a mijloci o pace în regiune. Magnus și-a urmărit interesele personale imediat, cumpărând
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
legat de Estonia Daneză. Când forțele lui Erik al XIV-lea au cucerit Pernau în iunie 1562, diplomații acestuia au încercat să aranjeze protecție suedeză pentru Riga, ceea ce l-a adus în conflict cu Sigismund. Sigismund întreținea relații apropiate cu fratele lui Erik al XIV-lea, Ioan, duce al Finlandei (ulterior Ioan al III-lea) și, în octombrie 1562, Ioan s-a căsătorit cu sora lui Sigismund, Ecaterina, ceea ce a împiedicat căsătoria ei cu Ivan al IV-lea. Erik al XIV
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]