58,680 matches
-
însă în schimb retrocedarea Kievului, o încoronare ortodoxă și monarhie ereditară în paralel cu a Rusiei, și ca fiul său, Fedor, să fie rege. Alegătorii au respins cererile și l-au ales în schimb pe Henric de Valois ("Henryk Walezy"), fratele regelui Carol al IX-lea al Franței. În 1564, Suedia și Rusia au convenit asupra , prin care Rusia recunoștea dreptul Suediei asupra Revalului și altor castele, iar Suedia accepta dominația Rusiei asupra restului Livoniei. În anul următor, s-a semnat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
asupra restului Livoniei. În anul următor, s-a semnat un armistițiu de șapte ani între Rusia și Suedia. Eric al XIV-lea al Suediei a fost detronat în 1568 după ce ucisese câțiva nobili () în 1567, și a fost înlocuit de fratele său vitreg Ioan al III-lea. Atât Rusia cât și Suedia aveau la acea vreme alte probleme, și erau dornice să evite escaladarea conflictului din Livonia. Ivan al IV-lea ceruse să fie adusă în Rusia soția lui Ioan, prințesa
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
a o aduce pe Ecaterina. Ivan a refuzat să se întâlnească el însuși cu solii, pe care i-a obligat să negocieze în schimb cu guvernatorul Novgorodului. Țarul a cerut ca emisarii suedezi să-l trateze pe guvernator ca pe „fratele regelui lor”, dar Juusten a refuzat. Guvernatorul a ordonat apoi un atac asupra soliei suedeze și să li se ea hainele și banii, apoi să fie privați de hrană și de apă și să fie plimbați dezbrăcați pe străzi. Deși
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Hapsal, Leal și ca gaj, iar când acesta nu a putut plăti datoria, ele au fost vândute Danemarcei. Între timp, eforturile lui de a asedia Revalul controlat de Suedia nu aveau succes, nefiind susținute nici de Ivan și nici de fratele lui Magnus, Frederick al II-lea al Danemarcei . Atenția lui Ivan se concentra în alte părți, în timp ce ezitările lui Frederick proveneau probabil dintr-un nou spirit de unitate suedo-daneză care îl făcea să nu fie dispus să invadeze Livonia în
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. a fost al doilea copil - dintr-o sarcină gemelară - al cuplului "Constantin-Eustache" și "Elena Schina". Tatăl său a fost prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. A avut trei frați: "Albert Alexandru" - fratele geamăn, mort în 1900 (căpitan), "Eustațiu" (1863-1919) și "Gheorghe" (1872-1936). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Schina a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. a fost al doilea copil - dintr-o sarcină gemelară - al cuplului "Constantin-Eustache" și "Elena Schina". Tatăl său a fost prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. A avut trei frați: "Albert Alexandru" - fratele geamăn, mort în 1900 (căpitan), "Eustațiu" (1863-1919) și "Gheorghe" (1872-1936). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Schina a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
profesor suplinitor la Gimnaziul Greco-Ortodox din Suceava între 1902-1908, unde se titularizează în 1908 ca profesor de limba germană și gimnastică, această ultimă disciplină la propunerea directorului Ștefan de Repta. Ca student, și mai apoi, în Suceava, are grijă de fratele său, Ilie Dugan-Opaiț, dovedindu-se un profesor exemplar, sever, corect, nepărtinitor. Parcursul sucevean al profesorului se termină dramatic, decedându-i socrul - Ioan Ferlievici - apoi soția, Olga Bărbuță și la numai două săptămâni, Despina, fiica sa. În 1912 se mută la
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
o amplă activitate în cadrul acestei asociații academice, fiind prezent în toate momentele importante ale perioadei interbelice a existenței acesteia: sărbătorirea semicentenarului Junimii, înființarea Căminului Studențesc al Junimii, reuniunile administrative și ale diverselor comisii, așa cum arată documentele din arhive. Contribuie împreună cu fratele său, Ilie Dugan-Opaiț, la apariția revistei umoristice "Hacu", a cărei existență se întinde până în 1938. După mutarea la Cernăuți, urmare a evenimentelor tragice care i-au marcat parcursul sucevean, Arcadie Dugan se dedică unei intense activități în Junimea. Deși nu
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
de veac în Cernăuții de baștină. Prin activitatea sa necurmată ca profesor, dar mai ales ca „Vulpan” al Societății Academice Junimea, Arcadie Dugan - „om a cărui viață este un cult de românism” (Ilie Dugan-Opaiț - Glasul Bucovinei, 1936, p. 3) - și frații săi, Ilie și Valerian (alt mare român, folclorist de frunte și întemeietor din speze proprii al Arcășiilor din majoritatea satelor bucovinene - societăți culturale („pui” ai Junimii) de promovare în rândul populației sătești a spiritului românesc și a rezistenței în fața slavizării
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
el a făcut Marele Tur prin Italia și Franța apoi a devenit student la Universitatea din Geneva, deși el nu a urmat un curs real academic: a învățat dans, călărie și scrimă, și și-a îmbunătățit cunoștințele limbii franceze. Cum frații lui mai mari îl precedau în linia de succesiune, el s-a decis pentru o carieră militară și în 1654 a devenit colonel în armata regelui Carol al X-lea al Suediei. În 1659 în timpul asaltului asupra Copenhaga Frederic a
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
de Hombourg", al cărui erou, Prințul Frederic, are asemănări cu personajul istoric. În anii 1676-1678, el a participat la campaniile din Pomerania și Prusia și a negociat, în numele Electorul de Brandenburg, Tratatul de la Saint-Germain din 1679. În 1681, după decesul fratelui său Wilhelm Christoph, Frederic a preluat guvernarea teritoriului Hesse-Hombourg și a domnit sub numele de Frederic al II-lea. În 1690 soția sa a murit după ce i-a dăruit 12 copii. La vârsta de 59 de ani, Frederic s-a
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
a studiat actoria la Teatrul particular princiar Sulkowski, unde și-a făcut debutul în 1873. Între anii 1877-1884 a fost casierul șef al Teatrului an der Wien, în perioada când această instituție era condusă de tatăl său, și apoi de către fratele său, Franz. În 1882, a preluat direcția Teatrului Residenz din Hannover, unde a lucrat și ca prim-regizor, apoi s-a mutat la Dresden ca șef de birou al fratelui său care era director al Teatrului Residenz de acolo, de
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
această instituție era condusă de tatăl său, și apoi de către fratele său, Franz. În 1882, a preluat direcția Teatrului Residenz din Hannover, unde a lucrat și ca prim-regizor, apoi s-a mutat la Dresden ca șef de birou al fratelui său care era director al Teatrului Residenz de acolo, de asemenea ca regizor si actor. Scurt timp după aceea a plecat la Berlin, unde a condus Teatrul de operetă Walhalla. După aceea a revenit la Viena unde a devenit directorul
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
formală cu Asakura și Asai, acesta a înconjurat muntele Hiei la 29 septembrie 1571 și a atacat mănăstirea. În urma incendiului cauzat de soldații lui Nobunaga, au fost arse aproape toate clădirile mănăstirii. Kakujo, al 166-lea stareț al mănăstirii (și fratele împăratului Ōgimachi), a fost forțat să plece în provincia Kai (în regiunea Kantō), unde a primit protecția nobililui Shingen Takeda. După asasinarea lui Nobunaga la putere a ajuns Toyotomi Hideyoshi, care a permis reconstruirea mănăstirii. Unii călugări s-au întors
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
i-a succedat tatălui său ca landgraf de Hesse-Homburg. Mulțumită zestrei Elisabetei și venitului anual a putut redecora palatul din Homburg. După nouă ani de domnie, Landgraful a murit de complicații de la o rană de picior. A fost urmat de fratele său, Ludwig Wilhelm.
Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335888_a_337217]
-
din națiunea arabă, chiar și din punct de vedere "rasial". Sub stăpânire otomană, Manifestul din 1915 al Comitetului Revoluționar Arab se adresa „asirienilor”, armenilor și evreilor numindu-i "arabi de credință creștină și evreiască" și îi îndemna "să se alăture fraților lor musulmani". Nu ascultați de aceia care care spun că îi preferă pe turcii fără credință în locul arabilor de diverse religii; aceia sunt niște ignoranți, care nu înțeleg interesele vitale ale rasei (n.n. arabe)". Odată cu ascuțirea conflictului dintre evrei și
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
germane, din 1859 pînă la moartea sa, în 1902. Heinrich a fost al treilea copil și al doilea fiu al lui Heinrich al XX-lea, Prinț Reuss de Greiz și a celei de-a doua soții, Prințesa Caroline de Hesse-Homburg. Fratele său mai mare a murit la numai patru luni, cu doi ani înainte de nașterea lui Heinrich, iar din prima căsătorie tatăl său nu a avut copii, așa încât Heinrich era prinț moștenitor al principatului. După decesul tatălui său, la 8 noiembrie
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
Charles Alexander Albert Edward George Philip Louis Ladislaus"; 13 august 1868 - 23 octombrie 1927), născut Prinț Adolphus de Teck și mai târziu Duce de Teck, a fost membru al familiei regale britanice, strănepot al regelui George al III-lea și fratele mai mic al reginei Mary, soția regelui George al V-lea. În 1900, el i-a succedat tatălui său ca Duce de Teck în regatul de Württemberg. În 1917 a renunțat la titlurile sale germane și a devenit Marchiz de
Adolphus Cambridge, Marchiz de Cambridge () [Corola-website/Science/335894_a_337223]
-
era burlac convins, este un violoncelist ce își câștigă existența cântând la funeraliile organizate la crematoriul din Praga. El și-a pierdut locul de muncă de la Filarmonica Cehă deoarece fusese trecut de către autorități pe lista neagră ca „nesigur politic” după ce fratele său fugise în Occident. Un prieten îi oferă o șansă de a câștiga o sumă mare de bani printr-o căsătorie fictivă cu o femeie rusoaică care să-i permită acesteia să rămână în Cehoslovacia. Femeia se folosește apoi de
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
Mateja Matevski. Festivalul a fost organizat începând din 1961, în orașul Struga, pe atunci în Republica Populară Macedonia, doar cu poeți macedoneni, dar în 1963 a extins lista de participanți cu poeți din întreaga fostă Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Premiul Frații Miladinov a fost acordat pentru cea mai bună carte de poezie publicată între două festivaluri consecutive. În anul 1966 evenimentul s-a transformat într-un festival cultural internațional. Premiul internațional Cununa de Aur a fost instituit în același an, iar
Serile de Poezie de la Struga () [Corola-website/Science/335909_a_337238]
-
care Bachelard le numea imaginarul material, acel spațiu al spiritului în care converg și se întâlnesc toate artele..” „Urmând un trend actual, privirea unei arte asupra unei alteia, rezumând într-o viziune proprie admirația vie a unei noi descoperi”, portretul fraților Lumière, "Lumière ou Projection privée" (Lumină sau Proiecție privată) este expus la Eden Théâtre din Ciotat.
Arnaud Courlet de Vregille () [Corola-website/Science/335918_a_337247]
-
(n. 12 ianuarie 1928) este medic hematolog și cercetător în Clinica de Hematologie a Spitalului Fundeni din București. s-a născut la 12 ianuarie 1928, în orașul Râmnicu-Vâlcea, într-o familie cu mai mulți copii. Toți cei șase frați au fost crescuți în respect față de semeni și au avut dorința de a învăța. După absolvirea liceului "Dinicu Golescu", din Câmpulung Muscel (1947), între anii 1947-1953 a urmat cursurile Facultății de Medicină din Cluj (UMF Cluj), pe care a absolvit
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
Ernst Leopold, al 4-lea Prinț de Leiningen () (9 noiembrie 1830 - 5 aprilie 1904) a fost nobil german. A fost fiul cel mare al lui Karl, Prinț de Leiningen și a contesei Maria Klebelsberg. Tatăl său era fratele vitreg al reginei Victoria a Regatului Unit. Ernst Leopold a întârt în Royal Navy în 1849. EL a accedat la titlul de Prinț de Leiningen după decesul tatălui său la 13 noiembrie 1856. Promovat la rang de căpitan în 1860
Ernst Leopold, Prinț de Leiningen () [Corola-website/Science/335924_a_337253]
-
în Israel. Reuven (Tommy) Pfeffermann s-a născut în 1936 la Timișoara ca cel mai tânăr dintre cei doi fii ai dr. Jenő (Eugen) Yona Pfeffermann, medic obstretician și de familie, unul din conducătorii mișcării sioniste din Transilvania și Banat. Fratele său mai mare, Eran, s-a născut, conform dorinței părinților săi, la Ierusalim, cu un an și jumătate mai devreme. Familia s-a întors apoi la Timișoara. Tatăl a murit subit de inimă în 1944, când Reuven avea 8 ani
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
o vreme la școala elementară evreiască din Timișoara, în anul 1946 mama Judith (Yehudit) Pfeffermann și cei doi copii au emigrat în Palestina, aflată pe atunci în ultimii ani ai mandatului britanic, și s-a stabilit la Ierusalim. Cei doi frați au învățat în regim de internat în satul de tineret Ben Shemen. În timpul asediului localității de către arabi în timpul Războiului de independență a Israelului, au fost evacuați cu ceilalți elevi în comuna Kfar Witkin. Ulterior s-au întors în casa familiei
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]