58,730 matches
-
din 1888, Strindberg deplânge fixitatea surselor luminoase și îndeosebi tipurile de priviri pe care le impune rampa. Cum ochii actorilor sunt luminați pe dedesupt, privirile lor sunt puțin expresive. Strindberg preconizează folosirea unei lumini laterale care ar facilita schimbul de priviri dintre actori și ar face jocul mai natural. Dacă Antoine încearcă să dea locului scenic un maximum de adevăr, nu o face numai pentru a vizualiza ponderea mediului asupra indivizilor, ci și pentru a-i ajuta pe actori să găsească
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului, în același timp și în ascunzișurile sufletului său. Dacă actorul adaugă podoaba vie a sunetului acestui conținut viu al cuvintelor, el îi permite privirii mele interioare să întrevadă imaginile pe care le-a construit cu ajutorul propriei sale forțe creatoare." Stanislavski acordă într-adevăr multă importanță scandării pe care tăcerea, lăsând să fie ghicite niște arierplanuri misterioase în sufletul personajului, o conferă jocului El a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creării pieselor lui Cehov, grele în scriitura lor. El mai insistă mult asupra noțiunii de "contact", adică asupra a tot ceea ce este susceptibil, în gest, să dea greutate personajului, arătând relațiile pe care le întreține cu ceea ce-l înconjoară. Astfel, privirea, auzul, mersul, modul de a se agăța sau de a se ține la distanță de un alt personaj, da a manipula un obiect etc. sunt mijloace, pentru actor, de a da viață personajului său. Această activitate fizică nu trebuie să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
leitmotivele sunt abandonate pentru song-uri. Muzica trebuie să servească drept contrapunct parodic textului, după cum explică Brecht în Despre arhitectura scenică și muzica teatrului epic (1935-1942). Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în opera wagneriană unde fosa orchestrei este ascunsă cu grijă privirilor, orchestra trebuie să fie vizibilă în mod clar spectatorului, pentru sublinierea ficțiunii. Dornici amândoi să sfărâme partitura estetică tradițională dintre artele nobile reprezentate de teatru și operă și artele minore cum sunt circul, varietățile, cabaretul, ei scriu împreună, în 1926
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale poemului: „și totuși înăuntrul trupului său / oricine poate preschimba plumbul în aur”. E un traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe asimilabile rugăciunii („oasele craniului devin transparente / dacă vibrația sunetului Amen / ajunge în dreptul privirii / ce repede se dizolvă / triunghiurile de plumb”) sau ascezei profane („dacă o să înfășori cu răbdare pe mosor / firul de sânge / vei ajunge până la suflet”). Expresie a disperării existențiale și metafizice, versul lui P. sfârșește - cu mențiunea că acesta e un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
sorbite cu încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu o sfințenie picată în caricatural de viitorul evanghelist Ioan. „Anacronisme”, recunoscute ca atare și incluse cu rost, se ițesc și în L’Homme qui se dit Lénine (1998). O privire cu scăpărări sarcastice asupra mitului „revoluției”, care duce, în orice timp și în orice loc, la aberații monstruoase. La fel, în Confectionner un demi-dieu (1998), unde sunt depliate, cu eficiență dramatică, efectele nefaste („azi, ieri sau mîine”) ale dictaturii, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ar clinti din încremenire. Ceea ce sporește cantitatea de plăcere și diminuează cantitatea de durere, e bun. Teleologic, deontologic, utilitarist, oricum ai lua-o, ca să folosesc jargonul de specialitate, se admite că dorințele sunt motorul acțiunii. Nu se poate ca unei priviri critice, oricăt de binevoitoare, să-i scape asimetria așa zicănd metodologică pe care tocmai am comis-o: banii au fost trecuți prin pulbere de folclor, iar dorințele prin pretinsul pesmet al teoriei... Dar e un artificiu al zigzagului, adică al
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
singurătate, în deplină siguranță, după ce sunt luate infinite precauții. Unul ca Andronache Tuzluc este sortit pieirii pentru că joacă descoperit, ignorându-și, din oboseală poate, adversarii. Cu talent de comediograf, F. scrutează adunările, zaiafeturile, locuri unde personajele își fac apariția sub privirea lui atentă, studiate din cap până în picioare. Nu sunt scăpate detaliile, dichisul vestimentației, „poza” pe care se merge, mimica, gesturile, modulațiile vocii, dar nici efectul asupra partenerilor. Doar în oglinzile așezate de autorul omniscient în fața personajelor poate fi văzută masca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
o slaba miasma de putreziciune. Am înaintat urmărindu-mi cu atenție scopul. Vântul șoptea și se tânguia deasupra capului meu, iar picioarele mele făceau zgomot la fiecare pas sunând ca bătăile unei inimi. Ajunsesem aproximativ la locul propus, miam ridicat privirea, sperând să zăresc luminița, dar n-am văzut decât petice de cer cenușiu printre copacii deși. Am înaintat și crrranciii...abia ce călcasem pe ceva ce a sunat înfiorător, un iz de carne în descompunere îmi inundă nările, lăstărișul fâsâi
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
niște harpoane, plini cu o neurotoxină, protejează viermii, care locuiesc în recifele din apele puțin adânci și se hrănesc cu crustacee și anemone. Hawaiienii numesc acest vierme "aha huluhulu", adică "șiretul păros". Fără îndoială, rechinii au o problemă de imagine. Privirea fixă, de ucigaș în serie, grimasa obscenă a dinților încovoiați, frenezia sângeroasă cu care se hrănesc nu este de mirare că sunt greu de iubit, și asta de când îi știm. Iar scriitorii nu le-au susținut întotdeauna cauza. "Prădătorul palid
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
origini” care, asemenea unui cod genetic, vor contribui la factorul sau factorii de permanență și identificare ai acestor religii, chiar și În cazul schimbării situațiilor istorice. 6. PLANUL LUCĂRIITC "6. PLANUL LUCĂRII" Celui care dorește să cuprindă, dintr-o singură privire, lumea religiilor periculos lipsită de hotare spațiale sau temporale, are În fața ochilor un peisaj nemărginit, În care orientarea este dificilă, cel puțin fiindcă numeroasele parcursuri ascund capcane și riscuri diverse. Pe lângă anumite vârfuri care domină acest peisaj și care pot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ochilor un peisaj nemărginit, În care orientarea este dificilă, cel puțin fiindcă numeroasele parcursuri ascund capcane și riscuri diverse. Pe lângă anumite vârfuri care domină acest peisaj și care pot constitui un prim element de orientare, ca În tablourile lui Füssli, privirea contemplă goana fără sfârșit a munților și trecătorilor, care, la rândul lor, se deschid spre văi și versanți care nu comunică Între ei. Ce unește toate acestea dacă nu tocmai privirea călătorului? Orice istorie a religiilor care dorește să prezinte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prim element de orientare, ca În tablourile lui Füssli, privirea contemplă goana fără sfârșit a munților și trecătorilor, care, la rândul lor, se deschid spre văi și versanți care nu comunică Între ei. Ce unește toate acestea dacă nu tocmai privirea călătorului? Orice istorie a religiilor care dorește să prezinte cititorului o panoramă completă a lumii istorice a religiilor descoperă, mai devreme sau mai târziu, că trebuie să Înfrunte o problemă de fond: pe ce criteriu să aleagă, să reunească și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracteristic, nelipsit, este reprezentarea judecății ce are loc Înaintea lui Osirisxe "Osiris", ale cărei cerințe le-am văzut apărând În epoca feudală. Judecata este descrisă acum cu acuratețe, mai ales În ceea ce privește cântărirea sufletului („psihostasia”) sau, mai degrabă, a inimii, sub privirea divinităților martore la „confesiunea negativă”, care culminează cu dezvinovățirea deplină. A fi cu „glasul drept” Înseamnă a avea acces liber la o lume fabuloasă 2, unde lucrarea pământului dă roade de o bogăție incredibilă din care se poate ieși și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trudești pentru toți. O altă caracteristică fundamentală a acestui zeu este imposibilitatea de a-l cunoaște, trăsătură care, chiar și În cele mai vechi texte este un atribut obligatoriu al divinității: „Cât de multe sunt lucrările tale! Ele sunt necunoscute privirii șoamenilorț, tu, zeu unic, În afara căruia nu mai există nici unul”. Tocmai pe această formulare se bazează o experiență cu desăvârșire nouă: intoleranța religioasă. Pluralul cuvântului „zeu” este interzis În scrieri și șters din textele În care apare cu o Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
plantă nu Încolțise. Ea a luat forma unei vaci pe care nici o ființă divină sau oricine altcineva nu putea Încă să o cunoască. Apoi s-a transformat Într-un pește lates și a pornit la drum. A umplut de lumină privirea ochilor săi, iar lumina a fost... Tot ce gândea În inima ei Îndată Începea să existe. Astfel, ea a gândit bunăstarea (bæq)... iar Egiptul (bæqt) a Început să fie... (trad. Sauneron.) În aceste texte apare pentru prima dată teologia complexă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strânse dintre religie și toate aspectele vieții politice. Din acest motiv, avem posibilitatea să reconstruim aproape complet religia claselor Înalte ale statului: familia regală, Înalții demnitari și preoții. De asemenea, nu lipsesc indiciile care să ne permită să aruncăm o privire asupra religiozității private și a majorității populației anatoliene. O parte dintre textele religioase de la Boghazköy sunt redate În alte limbi decât hitita, limbi care țin de populațiile prezente În Anatolia În timpul mileniului al II-lea Î.Hr.: este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
extrem de amănunțit și Într-o formă tot atât de amănunțită este căutată și procuratio, leacul, care are În primul rând scopul de a Înțelege voința divină și apoi, eventual, de a elimina cauza acelui ostentum. Cum este ușor să ne imaginăm, având privirea Îndreptată spre specifica, arhaica orânduire socială a Etruriei, o atenție specială Îi era acordată fenomenologiei semnelor ce vizau sfera puterii. Această atitudine le-a asigurat haruspiciilor etrusci un rol oficial pe scena politico-religioasă a Romei, unde erau chemați, prin lege
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi al unei imagini divine este Înțeles În manierele cele mai diferite. Gama posibilităților merge de la un simplu trunchi de lemn până la „statuile Însuflețite care au percepție sensibilă și sunt locuite de spirit”1. Imaginile pot vedea, Își pot roti privirea, pot asuda, vorbi. Oamenii le contemplă În rugăciune, iar de cealaltă parte, zeii, În sălașul lor din partea de răsărit a templului, par să Îi privească pe cei care Îi imploră și le aduc ofrande (Vitruvius, 4, 5, 1). Când zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al II-lea logos: Într-adevăr ține de experiența mea să am senzația că l-aș atinge și să Îi simt sosirea și să rămân Într-o stare de mijloc Între somn și veghe și să vreau să Îmi ațintesc privirea asupra lui și să mă neliniștesc pentru un rămas bun timpuriu din partea lui, să Îmi ciulesc urechile și să ascult, Între vis și realitate, cu părul zbârlit pe cap, să vărs lacrimi de bucurie și să simt ușoară povara minții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Herodot. Această interpretare se bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie cu scopul unic de a pregăti venirea Împărăției lui Ohrmazd pe pământ. Dar și această idee este, la o privire mai atentă, rodul unor speculații relativ târzii, cel mult din epoca sasanidă (secolele III-IV d.Hr.), și un fel de manifest al unui program mai degrabă utopic, care Încearcă să rezolve ideologic consecințele concrete și uneori dramatice ale unei dialectici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
precum și continuitatea sa de-a lungul secolelor; de asemenea, este demonstrabilă și coerența caracterului său esențial de zeu celest universal și de zeu al destinului, care include lumina și Întunericul, Binele și Răul și intervine În escatologie. Însă, la o privire mai atentă, observăm că aceste mărturii sunt destul de izolate și se reduc, esențialmente, la un citat dat de Damaschin (secolul al VI-lea d.Hr.) după un fragment din Eudemos din Rodos (a doua jumătate a secolului al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această Învățătură Își are rădăcinile Într-o analiză a lumii spirituale și a lumii fizice; astfel Încât, după cum s-a subliniat deja, ea nu se poate explica fără să se țină seama se concepția gathică a celor două existențe. La o privire mai atentă, o asemenea ontologie consimte, de fapt, prin utilizarea categoriilor unei gândiri nu tocmai conforme cu viziunea originală zoroastriană, o interpretare imanentistă a Heptadei divine (cei șapte Nemuritori Buni ca mainyu prezenți În cele șapte elemente ale lumii create
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îmbrăcat cu un veșmânt de bumbac alb și Încins cu cordonul sacru, totul petrecându-se În prezența a doi asistenți. Pe urmă, trupul este transportat de doi gropari Într-un loc special, unde este Înconjurat cu trei cercuri trasate sub privirea unui câine „cu patru ochi” (cu două pete deasupra ochilor pentru ca, dublată, puterea sa vizuală magnetică să fie, În mod magic mai mare). Această acțiune rituală specială, care se repetă de cinci ori pe zi, se numește sagdșd (În persană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui câine „cu patru ochi” (cu două pete deasupra ochilor pentru ca, dublată, puterea sa vizuală magnetică să fie, În mod magic mai mare). Această acțiune rituală specială, care se repetă de cinci ori pe zi, se numește sagdșd (În persană, „privirea câinelui”) și se pare că era folosită, printre altele, pentru a se asigura că trupul este Într-adevăr al unui mort și nu al unei persoane Încă vii: câinelui, prieten fidel al omului, Îi este atribuită facultatea de a verifica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]