60,912 matches
-
județul Bender, sat așezat pe malul stâng al râului Cogâlnic din valea Cudacului, face parte din volostea Abaclâd - Jabă, s-a întemeiat în anii 1816 - 1821 pe locul unui sat tătăresc care purta acest nume. După plecarea tătarilor, s-au așezat aici 20 de familii de mazili, 4 familii de ruptazi și 10 familii de poloni. Apoi au mai venit niște familii de ruteni în număr de 29. Guvernul rus, după alipirea Basarabiei, a dăruit terenuri mari generalului rus , prințul Sibirschi
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
Mereni este o localitate-centru de comună în raionul Anenii Noi, Republica Moldova. Arheologii susțin că primii oameni pe moșia Merenilor de azi s-au așezat cu traiul cu mai bine de 6 milenii în urmă, adică prin mileniul IV î.Hr. Pe la mijlocul mileniului II î.Hr. aici a fost o așezare umană, care a existat cîteva secole. Apoi, în era noastră, alte 4 siliști intenționau să se
Mereni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305131_a_306460]
-
Drepcăuți este o localitate-centru de comună în Raionul Briceni, Republica Moldova. Drepcăuți este așezat la nordul Moldovei pe magistrala auto Chișinău-Cernăuți. Cândva avea și un drum Drepcăuți-Hotin. Distanța pînă la stația de cale ferată Lipcani - 9 km, pînă la centrul raional Briceni - 33 km, până la Chișinău - 265 km. Drepcăuții de azi denotă o denumire
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
În schimb, locuitorii satului și azi mai denumesc niște mahalale ale Drepcăuților Ceabrău și Zalucea, adică după vechile denumiri ale fostelor sătișoare. Mai există și mahalaua Bordei, a cărei etimologie vine de la un prim bordei, probabil, care a fost cândva așezat aici. Se știe, însă, că au mai fost aici 2 cătune - Ștefănești și Ostrov, unde oamenii primiseră pământ. Ștefăneștii chiar porniseră destul de ascendent, avea deja 14-16 case, Ostrovul numai 4-5, dar au fost strămutate în Drepcăuți. Ștefăneștii se numeau astfel
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
Caracușenii Vechi este o localitate-centru de comună în Raionul Briceni, Republica Moldova. Satul Caracușenii Vechi pentru prima dată a fost atestat la 2 mai 1585, așezat pe vechea moșie Dușceni. Din 21 noiembrie 1772 apare numirea de Caracuș. Pînă azi se vorbește de acea năvală a turcilor (păsări negre) care au pustiit satul lăsînd în urmă jale și tîngă sfîșiitoare care s-a păstrat denumirea satului
Caracușenii Vechi, Briceni () [Corola-website/Science/305134_a_306463]
-
Din 21 noiembrie 1772 apare numirea de Caracuș. Pînă azi se vorbește de acea năvală a turcilor (păsări negre) care au pustiit satul lăsînd în urmă jale și tîngă sfîșiitoare care s-a păstrat denumirea satului „Caracuși-păsări negre”. Satul este așezat în partea de sud a raionului Briceni și se se învecinează cu următoarele localități: Pe 1 noiembrie 2007 populația satului a constituit 4 222 de locuitori dintre care populația aptă de muncă 2 134, pensionari 892 și copii pînă la
Caracușenii Vechi, Briceni () [Corola-website/Science/305134_a_306463]
-
Cotiujeni este o localitate-centru de comună în Raionul Briceni, Republica Moldova. În cartea lui Vasile Gajos despre acest sat citim: "Satul Cotiujeni este așezat într-o regiune naturală cu diferite bogății. Aici sunt cantități enorme de piatră pentru construcție, este o baltă bogată în apă ce vine din rîul Vilia, pădure seculară la o distanță de numai 3 km, cîmpuri bogate cu cereale, zarzavaturi
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
Nicolae Mavrocordat scrie carte lui Mazarachi biv-jitnicier Pârcălab de Chișinău să dea înapoi lui Pavăl de la Pașcani pâinea ce a luat-o dijmă de pe moșia lui Chirca peste Bîc. Chirca-denumirea moșiei vine de la rusescul кирка,кирочка,мотыга. Pământul unde este așezat satul Chirca a aparținut mănăstirii Căpriana, care avea sediul la Iași. Această moșie a fost arendată de Vasile Scrupovschi (poleac). Primul locuitor a fost Sidor Brașoveanu; s-au stabilit aici și Nistor Hodorogea, Vasile Popan, Timofte Armașu, care au venit
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
Băcioi este o localitate-centru de comună aflat în administrația sectorului Botanica, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Băcioiul este așezat pe 7 coline: Cornișor, Frumușica-Oana, Hlobeni, Hamzeu, Molușteni, Silășteni și Străisteni. În urma analizei hărții geologice s-a constatat că secțiunea scoarței terestre de sub Băcioi e bietajată. Etajul inferior formează fundamentul cristalin al platformelor. În Băcioi se află de asemenea și
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
În urma analizei hărții geologice s-a constatat că secțiunea scoarței terestre de sub Băcioi e bietajată. Etajul inferior formează fundamentul cristalin al platformelor. În Băcioi se află de asemenea și roci calcaroase în combinație cu rocile nisipoase și argiloase. Băcioi este așezat la 46°54'44<nowiki>"</nowiki> lat. N și 28°53'02<nowiki>"</nowiki> long. E. Băcioi se învecinează cu Revaca și Sîngera la est, cu Băcioiul Nou la nord, cu Chișinău la nord-vest, cu Ialoveni la vest și cu
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
obișnuit și cu carbonați; cernoziom bazic. Sunt și soluri spălăcite de diferite grade: 75% cernoziom 10% lutos-nisipos, 15% aluviale. Băcioiul e întemeiat în 1484 - 1485. Avea suprafața de moșie de aproximativ 12 mii de desetine, spun bătrînii din sat. Este așezat pe ambele maluri ale Ișnovățului, în hotarele moșiilor răzeșilor, Sîleșteni și Malușteni, prin care trecea un important drum comercial de veacuri, ce lega nu numai sudul cu centrul țării, dar și nordul cu sudul continentului prin drumul de la Varegi la
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
moșie de 800 desetine de pământ arabil și 354 desetine de păduri, iar restul de 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului geografic al Basarabiei” din 1904 satul Corjeuți făcea parte din Ținutul Hotin, volostea Edineț, fiind așezat pe șoseaua ce mergea de la Edineț spre Lipcani. Avea 298 case, cu o populație de 2310 suflete; biserică; o școală cu 60 elevi din 160 copii de vârstă școlară; 814 vite mari. Datele statistice din 1910 indică populația satului de peste
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
Bravicea este o localitate-centru de comună din raionul Călărași, Republica Moldova, situat la 51 km depărtare față de municipiul Chișinău. Este o localitate îmbrățișată de dealuri, mici coline, bogată în păduri. Satul vechi a fost așezat într-un hârtop din dreapta văii râului Cula. Satul nou - pe culmea dealului ce duce spre Călărași și are o climă caldă, temperată, influențată de clima Carpaților estici și a Câmpiei Ucrainene. Era pe vremea, când vestea despre bogăția și frumusețea
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
Moldovei) până în 1878 (Tratatul de la Berlin), când Imperiul rus reocupă teritoriul basarabean al României până la Prut și Dunăre. Primul deputat al cahulenilor în Parlamentul de la București a fost Bogdan Petriceicu Hasdeu. În 1864 a fost reînființată vechea eparhie a Ismailului, așezând în fruntea ei pe eruditul episcop Melhisedec Ștefănescu, care deschise pe lângă scaunul său episcopal și un seminar duhovnicesc pentru deșteptarea și luminarea eparhioților săi. O școală parohială bisericească funcționa la Crihana Veche încă în 1893, construită din lut. În 1900
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
negru ("Sambucus nigra"), sânger ("Cornus sanguinea"), măcieș ("Rosa canina") etc. Satul Brînza a fost atestat documentar în 1630. denumirea satului este fixată și pe harta lui Dimitrie Cantemir de la începutul secolului XVIII. Conform unei legende, în lunca Prutului s-au așezat oieri din Munteni cu familiile sale. Oierii au format o stână și o brânzărie. Datorită calității bune, brânza era cumpărată de localnicii din regiune. De aici ar fi provenit denumirea satului. În 1803 este edificată Biserica Sf. Arhanghel Mihail din
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
cоmp. Oricum, pe crucile din pădure se mai pot citi și azi frоnturi de nume: Cad:, :nic, :Bej. Probabil, era scris: Caduc, Lesnic sau Odainic, Bejenaru, Dobuleac, nume existente și azi. Pe vatra nouă a satului au început să se așeze familii, care veneau din cele mai diferite părți ale lumii. De aceea și astăzi se zice că numele Cravețchi, Ghiboltovschi, Gorodețchi, Medvețchi, Vornovițchi sunt de origine poloneză, Borcoman, Gogoman - de origine turcească, Andronic, Auzeac, Cușnir, Moscaliuc - de origine ucraineană, Bejenaru
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
Gotești, Țiganca și altele, cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
și, poate, speranța de apărare din partea tribului, s-au statornicit. Dar a putut fi și invers, ca tătarii să fi oprit în apropierea lor pe trecători, luând de la ei o parte din vânat, pește, carne și silindu-i să se așeze aici cu traiul spre a-i asigura în continuare cu produse pentru hrană. Astfel, a luat naștere cătunul (aulul) cu denumirea Tartauulî, care mai tîrziu modificându-se, a devenit toponimul Tartaul. Documentele de arhivă atestă începând cu anul 1723 și
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
Astfel, a luat naștere cătunul (aulul) cu denumirea Tartauulî, care mai tîrziu modificându-se, a devenit toponimul Tartaul. Documentele de arhivă atestă începând cu anul 1723 și până în 1925 denumirea de ,Tartaul de Larga.Și e firesc, deoarece satul este așezat pe ambele maluri ale râului Larga, ce izvorăște din adâncul văii Larga și se varsă în râul Prut. Râul Larga a rămas cunoscut în istorie mai ales prin bătălia cu turcii de la 7 iulie 1770, în care au învins armatele
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
înregistrează doar în perioada de iarnă,deși în ultimii ani se observă temperaturi scăzute și primăvara târziu,chiar prin luna mai.Cantitatea de precipatații pe teritoriul satului Tartaul este insuficientă,mai ales vara. Această cantitate cade neuniform. Satul Tartaul este așezat de-a lungul râului Larga de la nord spre sud, având aproximativ 3 k în lungime și 1 km în lățime. În sat sunt 567 gospodării, numărând 2165 de locuitori,dintre care bărbați - 1072, femei - 1093. Structura etnică a localității conform
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
face parte din componența comunei Sadâc și dincolo de care se află satul găgăuzesc Cârlăneni (numit în perioada sovietică Cotovscoe), iar în cea de vest-cu moșiile satelor Bobocia, Șamalia și Vișinești. Vatra satului este divizată, convențional în trei sectoare. Cel așezat la vest de biserică, întinzîndu-se, în continuare, dincolo de Ialpugel, se numește "Satul Vechi". La nord de porțiunea din dreapta Ialpugelulu a Satului Vechi se află "Lărgenii", denumirea provenind de la numele satului Lărguța, de unde cândva au trecut cu traiul o seamă de
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
numele satului Lărguța, de unde cândva au trecut cu traiul o seamă de locuitori. Iar cel de-al treilea sector, de est, se numește "Satul Nou." Cee două păduri, una de lîngă sătucul Dudulești, cu suprafața de 914 ha, și alta așezată în preajma Taracliei, cu suprafața de 1050 ha, au fost sădite în anii 50 ai secolului XX. De asemenea artificial este și lacul situat la nord în sat, a cărui iezătură a fost ridicată la începutul anilor 70 ai secolului XX
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
XX. De asemenea artificial este și lacul situat la nord în sat, a cărui iezătură a fost ridicată la începutul anilor 70 ai secolului XX. După Zamfir Arbore - "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904), satul Sadâc din fostul județ Ismail, „așezat pe ambele maluri ale rîului Ialpuh”, a fost ”întemeiat în 1806, pe seliștea unui sat tătăresc”. Un izvor de mai încoace-"Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.VI" (Chișinău, 1976) conține aceeași datare, ca și, ca și în lucrarea lui Zamfir Arbore
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
logofătul Oncea, căruia i se întărea o seamă de localități rurale. În data de 9 noiembrie 1819, este sfințită noua biserica din piatră cu hramul Sf. Voievozi a satului, ctitorită de proprietarul acestui sat, comisul Alexandru Panaiate. Satul Mașcăuți este așezat în centrul Republicii Moldova, în partea de nord-vest a raionului Criuleni la o distanță de 60 km de orașul Chișinău. Mașcăuți este singurul sat cu acest nume. Moșia satului este de 4.258 ha, iar suprafața locuită este de 156 ha
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
care deseori treceau turcii, era periculoasă. Turcii deseori năvăleau și jefuiau satul. Oamenii au hotărât să-și mute așezarea satului într-un loc mai ferit de incursiuni. Și au ales acest loc al javrelor, numind satul - Jăvreni. Satul Jăvreni este așezat pe malul drept al râului Răut. Pe partea opusă a apei se zăresc satele Bălășești și Răculești. Răutul înconjoară satul Jăvreni din trei părți: nord, sud și est. În anii cu depuneri atmosferice Răutul se revarsă, acoperind șesul, semănăturile și
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]