61,510 matches
-
lemn mai veche a fost ridicată în locul „Munteni”, probabil cea ridicată de Antonie, egumenul mănăstirii Bistrița, în anul 1751. Pe o evanghelie, ce aparținuse bisericii din Grușetu, se păstrează o însemnare a ctitorului, care amintește că "„la biserica cea din lemn de la satul Costești, fiind și noi ctitori acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
ctitoricesc Pomelnic. La leat 1804. Ilie D. Merlă, zugravul”". De remarcat că voievodul Alexandru Moruzi a domnit în Țara Românească între ianuarie 1793 - august 1796 și martie 1799 - octombrie 1801. Așadar anul 1804 datează pomelnicul și nu refacerea bisericii de lemn. Pe pereții bisericii au fost dealtfel dezvelite în timpul renovărilor din 2009 nu mai puțin de 8 inscripții de pomenire ale unor preoți, slujitori la această biserică. Cea mai veche dintre ele are următorul text cioplit în peretele de nord al
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
din localitatea Pietreni, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată de o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
Domnului” și este datată de o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare. Biserica se
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
de la nașterea lui Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare. Biserica se remarcă prin așezarea pe un soclu înalt de calcar, ce îi dă aerul unei case
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
Satului Vâlcean din Bujoreni, unde a fost transferată din cătunul Cărpiniș, în fostul sat Anghelești, azi înglobat în localitatea Pietrari, județul Vâlcea. Biserica este datată din anul 1655 de o pisanie păstrată integral, excepțională prin vechimea ei la bisericile de lemn din Oltenia. Această biserică este una călătoare, fiind, conform izvoarelor istorice, adusă dintr-o altă locație, eveniment dovedit prin semnele de mutare păstrate. Poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Se distinge prin planul rar întâlnit, cu tindă poligonală mai largă decât biserica
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
distinge prin planul rar întâlnit, cu tindă poligonală mai largă decât biserica propriu-zisă. De asemenea, este demnă de menționat pictura murală bine păstrată și de bună calitate pe cele două tâmple interioare și în câteva locuri pe pereți. Biserica de lemn din Anghelești a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Vâlcea din anul 2004, având codul de clasificare . Biserica este datată de o pisanie excepțională prin vechimea sa la bisericile de lemn din Oltenia, păstrată integral, scrisă parțial în
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
în câteva locuri pe pereți. Biserica de lemn din Anghelești a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Vâlcea din anul 2004, având codul de clasificare . Biserica este datată de o pisanie excepțională prin vechimea sa la bisericile de lemn din Oltenia, păstrată integral, scrisă parțial în slavonă, parțial în română, și descoperită în anul 2009, cu ocazia mutări construcției în Muzeul Satului Vâlcean. Pisania începe prin a fixa actul ctitoricesc în epocă cu datarea precisă și principalii actori: "„† Să
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
lui Vâlcu. Inscripția este datată din anul erei bizantine 7240 care corespunde anilor 1731-1732. Cercetarea arheologică care a însoțit demontarea bisericii în anul 2009 a confirmat prezența unui mormânt de preot în dreptul inscripției, fapt care susține prezența acestei biserici de lemn în cimitirul din Cărpiniș începând cel puțin din anii 1731-1732. Izvoare istorice transmit că această biserică a fost ridicată de „popa Matei ot Genuneni” în anul 1810. De aici probabil și tradiția aducerii ei din satul Genuneni în acea perioadă
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
Matei ot Genuneni” în anul 1810. De aici probabil și tradiția aducerii ei din satul Genuneni în acea perioadă. Pe la mijlocul secolului 19, exteriorul a fost spoit cu var și pe alocuri pictat, după moda epocii, când multe din bisericile de lemn din zona Vâlcii au fost renovate pentru a imita bisericile de zid. Interiorul a fost tot atunci cercuit, tencuit cu mortar din var și nisip, apoi parțial pictat. Această schimbare a fost surprinsă de o însemnare pe bolta pronaosului: "„v
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
a urmat. Pe exterior, în dreapta intrării, se află însemnat în cifre chirilice anul erei bizantine "„7360”", care corespunde anilor 1851-1852 ai erei noastre. Datarea punctează probabil încheierea lucrărilor de înnoire și înzestrare ale bisericii. În toamna anului 2009 biserica din lemn de la Pietrari a fost demontată de către o echipă mixtă de specialiști muzeografi, conservatori, restauratori și muncitori, însoțiți de colaboratorii Fundației Habitat și Artă în România, dar și de către cadre didactice de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
Lăcașul de cult a fost adus în Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni, unde a fost reparat și pus în valoare în anul următor.. este construită din grinzi masive de stejar, îmbinate în coadă de rândunică și fixate cu ajutorul cuielor de lemn. Edificiul este așezat pe tălpi mari de stejar, îmbinate în chertare, înclinate, capetele acestora depășind cu mult pereții lăcașului. Temelia bisericii este din lespezi de piatră necioplită. Biserica are formă de navă și se caracterizează prin absența pridvorului și printr-
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
județul Vâlcea, în cimitir, la Nuc. Conform datelor arhivistice biserica ar fi ridicată la anul 1813. Poartă hramul „Sfinții Voievozi”. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În marginea satului, a mai existat o biserică de lemn la schit, care a ars în întregime în anul 2000. In anul 1813 a fost construită biserica de lemn de la Nuc, din cimitirul satului. Ea a fost distrusă de turci in 1821 și refăcută în 1822. Perioada în care ea
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
Voievozi”. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În marginea satului, a mai existat o biserică de lemn la schit, care a ars în întregime în anul 2000. In anul 1813 a fost construită biserica de lemn de la Nuc, din cimitirul satului. Ea a fost distrusă de turci in 1821 și refăcută în 1822. Perioada în care ea a fost cu aproximație ridicată poate fi verificată cu biserici de lemn asemănătoare din Oltenia de nord, precum cele
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
anul 1813 a fost construită biserica de lemn de la Nuc, din cimitirul satului. Ea a fost distrusă de turci in 1821 și refăcută în 1822. Perioada în care ea a fost cu aproximație ridicată poate fi verificată cu biserici de lemn asemănătoare din Oltenia de nord, precum cele de la Cetățeaua, Rugetu-Valea Babei sau Sohodol. Trebuie remarcate semnele de mutare sau refacere, încă vizibile pe pereții exteriori. Toate acestea par a da substanță datelor istorice cunoscute despre această biserică. Pictura iconostasului poate
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
reședința de la țară a cuplului. Marii Ducese Alexandra Iosifovna i-a plăcut să se ocupe de grădina de la Strelna, a fondat o școală în grădină, unde preda chiar ea. Tot în grădină erau jucării educative pentru copii: un catarg din lemn, o trambulină pentru gimnastică și o replică a unei cabine dintr-una din fregatele lui Constantin. La un an după căsătorie Constantin a moștenit de la unchiul său Marele Duce Mihail Pavlovici, palatul Pavlovsk situat la 19 mile sud de Sankt
Alexandra de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/316523_a_317852]
-
a schimbat numele în "Moldova" și din același an echipa s-a ales și cu o bază sportivă - pe același loc, unde este amplasată și în prezent. Doar că în locul complexului sportiv actual, aici erau edificate câteva căsuțe „finlandeze" de lemn și două terenuri. În această perioadă s-a remarcat atacantul Vladimir Țincler, legendă vie a fotbalului moldovenesc. Evoluând pentru formația Moldova, el a devenit primul și unicul jucător al clubului, inclus în topul celor mai buni 33 fotbaliști ai Campionatului
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
Fartat, ctitorul principal al primei renovări, din 1887. Starea de conservare precară de astăzi se datoreaza abandonării ei în ultimele decenii, fiind înlocuită în rostul ei de spațiu de cult de o noua construcție de zid din apropiere. Biserică de lemn din Măgureni este ridicată din bârne de stejar, cercuite și tencuite pe din afara și pe dinăuntru, dând impresia căutată de ctitorii de la 1887 a unei mici bisericuțe de zid. Întregul plan actual este probabil dat de vechea structura în bârne
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
1887-1888 au dat formă nu numai unui nou spațiu de cult ce și au dat expresie unor ambiții de înoire și modernizare demne de remarcat în spațiul rural al Vâlcii. La acestea stă martor micuța și aproape ruinata biserică de lemn din Măgureni. Se cunosc mai multe succesoare ale acestui model, fie ridicate prin refaceri radicale fie din temelie, în Dimulești (1889), Mamu (1891), Groși (1892) și Boroșești (1896).
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
, comuna Spermezeu, județul Bistrița-Năsăud datează din anul 1744 . Lăcașul are hramul „Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil” (8 noiembrie) și figurează pe lista monumentelor istorice, . Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Dobricel, ce datează din anul 1744, are un plan simplu: dreptunghiular, cu un pronaos cu intrarea pe latura de sud și un perete plin, cu trei laturi ce se îmbină în unghiuri drepte, prevăzut cu o ușă
Biserica de lemn din Dobricel () [Corola-website/Science/316540_a_317869]
-
adăpostite administrația orașului, poliția, pompierii, o casă de economii și muzeul de istorie), Muzeul Bucovinei și Muzeul de Istorie (sediul Căpităniei Districtuale, realizată în 1902-1903), Colegiul Național „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental, construit între 1893-1895 pe locul vechii Piețe de lemne), Spitalul Vechi (Casa publică generală a bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891-1903), clădirile actualului Centru de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj (fosta Uzină de Apă a Sucevei). În anul 1895, primarul Franz-Cavaler de Loges a contractat un împrumut de
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
două ferestre mici cu ancadramente gotice pe absidele laterale semicirculare. Deasupra naosului se află o turlă înaltă, cilindrică pe interior și poligonală pe exterior, și care se sprijină pe două rânduri de pandantivi în stilul tradițional moldovenesc. Catapeteasma este din lemn și datează din epoca lui Constantin Racoviță. Prin dispunerea sa avansată au fost create cele două nișe: proscomidiarul și diaconiconul. Altarul are o absidă estică cu o semicalotă impunătoare și o fereastră în arc frânt dispusă în axul absidei estice
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: În anul 1472, pe locul unde se află astăzi , sfetnicul Bunea a construit o biserică din lemn, aici aducându-le la porunca lui Ștefan cel Mare pe domnița Maria și fiica ei, Maria Voichița, de la curtea lui Radu cel Frumos. Biserica a fost ulterior arsă de turci. Pe locul acestei bisericuțe, la sfârșitul secolului al XVI-lea
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Din punct de vedere bisericesc, credincioșii din satul Bungard au fost organizați ca parohie de sine stătătoare până în anul 1970, când au fost transformați în filie la parohia Sângeorzu Nou. Biserica poartă hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, este din lemn, monument istoric, care după tradiție a fost mai întâi mănăstire în locul numit Pădurea Doamnei. Anul construcției, potrivit inscripției de pe bârna exterioară a laturii sudice, a fost 1711. Biserica are pronaosul dreptunghiular, tăvănit și cu o tribună. În naos bolta este
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
ansamblul mural datează din a doua jumătate a sec.XVIII-lea; sccenele pictate sunt însoțite de inscripții în chirilică; ușile de la intrare, arcadele ce împart bolțile naosului și ușile iconostasului sunt bogat ornamentate cu motivul funiei, al soarelui, butoane din lemn, romburi, denticole. În timpul în care a funcționat ca parohie, adică până în anul 1970, în localitatea Bungard, timp de 230-235 ani, au slujit din tată în fiu familia preotului Cheresteșiu, ultimul care a slujit din această familie a fost ginerele, pe
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]