67,494 matches
-
că era barosan - am luat opincile lui și cu cârpele făcute din cămașă, din ce-am avut pe la mine, ieșeam la lucru dimineață... Asta a fost pân-am primit Încălțămintea. Erați la Canal când a fost Împușcat doctorul Simionescu. Vă amintiți ce s-a Întâmplat atunci? Ce s-a-ntâmplat? Vedeți, brigada de studenți lua câte un deținut, care era dirijat la ei, și care era pur și simplu maltratat, bătut Într-o baracă. E, da’ nu era de vină omul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost eliberat În 1964. La data interviului locuia În Sighetul Marmației. Interviu realizat de Alin Mureșan la 22 martie 2007. Transcrierea și tehnoredactarea interviului - Alin Mureșan, editarea - Adrian Boagiu. Interviul se află În AIO-IICCR, având cotele 22, 23. Ce vă amintiți despre instalarea regimului comunist? În ’45, prin februarie sau martie, o vrut să alipească Maramureșul istoric la Ucraina sovietică, la URSS, și noi, tot liceul, am fost dus la cinematograf, ca să fim de acord, să semnăm alipirea... Noi, bineînțeles, eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stau la geam... Bineînțeles că el se ferea să nu știe ceilalți, și nici eu n-am spus niciodată că-l cunosc. Și tot el, sanitarul, mi-o spus și când o murit unchiul... Cum a fost procesul? Vă mai amintiți? În august o fost procesul... Dar condamnarea era stabilită dinainte de Securitate... Că mie mi-o spus anchetatorul că 20 de ani primesc și atâta am și primit. Procurorul o cerut condamnări, da’ avocații pe timpul ăla nu Îl apărau pă deținut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca să treacă timpul... Și nu uit că era deja a nu știu câta seară când sunt scos la anchetă, de un oarecare, tot anchetator ceva pe-acolo, și zice: „Ce-i cu carnetu’ ăsta?”. Domne, era un carnețel, dacă vă amintiți cum erau niște carnete mai demult, În care puteai să-ți treci numerele de la telefoane. Eu În carnetu’ ăla aveam obiceiul să scriu glume. Zic: „Domne, e caietul meu de glume”. „Cum, caiet de glume?! Ce-s astea?” Zic: „Domne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot”... „Domne, faceți ce vreți, da’ io nu semnez!” M-o scuipat... Și-ăla-i evreu, Gheorghe Melau, să-și audă numele, că am și avut proces cu ei acuma, după ’98, că mi-a apărut cartea 1 și am amintit că m-a scuipat... Și vine-ntr-o zi și mi-arată exact același scris din nou și să semnez. Am semnat-o asta și exact așa o lăsat dosarul și l-o trimis la Tribunalul Militar. Asta a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și frig, chiciura aceea măruntă, picura... Știi? Și noi, aliniați În coloană de câte cinci, mergeam pe dealu’ ăla unde ne așteptau dubele. Și de două părți reflectoarele, și lângă fiecare reflector câte un milițian cu automatu’... Domne, dacă v-amintiți de poezia aceea, Pohod na Sibir, ei, cam așa a fost acest moment... Noi mergeam parcă pe Golgota, doar că acolo n-o fost iarnă... Și mergând, nu știu care dintre cei care urcam a spus ceva. Și unu’ dintre caralii strigă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
moment cumplit... Chiar În fața unui local s-a defectat porcăria asta de dubă... și veselia aceea, seara de Crăciun... Și noi, acolo, Înghesuiți În condițiile acelea. Și-am plecat... Am ajuns undeva la Chitila, habar n-am unde... Ce-mi amintesc, domne, e că ne-au dat jos din dube și ne-au aliniat... Ăștia știau să numere, domne, ori din cinci În cinci, ori din opt În opt, și doar așa te aliniau. Și-acolo ne-o pus să ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiind. Și la un moment dat o ieșit cineva din casă, o tăiat niște lemne și-o intrat Înapoi. Noi am stat acolo până când toată lumea s-a aliniat... Acuma a fost momentul care... iarăși, dom’le, este groaznic să-mi amintesc. Nu știu cum Dumnezeu se face că, dacă ai lanț, Îi bine, da’ dacă nu ai lanț și ai bară, e groaznic. Adică În loc să ai lanț la picior, Îți pune două bare, care la mijloc au o articulație, și duci bara, nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-am ajuns! Și-am plecat din București. Nu știam unde mergeam. După ce-am trecut de Ploiești, a Început să se mai Încălzească puțin și a Început să devină acceptabilă atmosfera, iar seara am ajuns În Gherla. Ce vă mai amintiți despre sosirea la Gherla? Când am ajuns În Gherla, deci prin 7-8 ianuarie, sau cât era, cel mai umilitor lucru pe care l-am simțit... a fost când o venit să ne tundă pe toți la zero. Și unii: „Cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am ajuns la cabinetul medical, eu așa am stat, și domne, n-aveai cum să umbli cu ei... Și ziceau că te-au Îmbrăcat, c-ai fost Înțolit... În acea perioadă acolo a avut loc o rebeliune a deținuților. Vă amintiți ce s-a Întâmplat? Despre rebeliune, ce pot să vă spun? Cu câteva zile Înainte de 14 iunie, mi-a apărut o hidrosadenită la subsuoara stângă. O fost o perioadă foarte grea, pentru că atunci nici baia nu funcționa, nici nimica, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și a fost mai al dracului decât fostul comandant, Goiciu, care-a avut și ăla un renume În penitenciar... Și-n 9 ianuarie ne-am pomenit cu un nou comandant, unu’ Dumitrescu sau Constantinescu...2 Uite că nu-mi mai amintesc exact. Domne, a făcut pe Îmblânzitoru’ de tigri... Ăsta a pus ordine În pușcărie, da’ nu cu noi, cu caraliii! A trebuit să-i Îmblânzească, domne, că prinseseră putere și orice aveau voie să facă. Ei, ăsta a Început cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fie un bleu-ciel ca și ăsta”... Și intrăm la Romarta, la secția cu perdele, și la un moment dat vine la mine una și zice: „Ce mai faceți, dom’ doctor?” Zic: „Bine, mersi. Da’ de unde mă știi?”. Zice: „Nu vă amintiți că sora lu’ Nuța”... „A”, zic, „cum Îi?” „Bine, m-am măritat, totu-i În ordine.” Domne, cumpărăm perdeaua, venim acasă... Asta nu are ce face și se vede că le-a spus la prietene: „Ăsta-i doctoru’ care m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le. Foamea era mare... Dom’le, știi cum e? Nu-i flămând stomacu’, Îi flămând sângele, Îi flămândă carnea, osul, unghiile sunt flămânde, părul, totul e flămând... A fost foarte greu și asta nu se uită niciodată... De la Peninsula Îmi amintesc că vedeam plaja de la Mamaia. Deasupra Siutghiolului o vedem toată, ca un câmp de luptă. Nu erau decât câteva blocuri, hotelul Rex, și-acolo la hotel, cineva Îl cunoștea pe un arhitect Cantacuzino și zicea: „Bă, uite, ăsta-i arhitectul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Securitatea de la Baia Mare. Acolo mă ține În anchetă până În 12 august În același an, 1955, când sunt eliberat... Dar ce mă-ntreabă timp de trei luni jumate? Nimic altceva decât: „Ce-ai făcut cu șapte ani În urmă?” „Asta-mi amintesc... Asta nu-mi amintesc... Alta nu mai țin minte”... Dar erați anchetat peste tot? Și la Oradea, și la Satu Mare, și la Baia Mare? La Oradea m-o identificat și m-o trimis la Baia Mare, atât. La Baia Mare sunt anchetat cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă ține În anchetă până În 12 august În același an, 1955, când sunt eliberat... Dar ce mă-ntreabă timp de trei luni jumate? Nimic altceva decât: „Ce-ai făcut cu șapte ani În urmă?” „Asta-mi amintesc... Asta nu-mi amintesc... Alta nu mai țin minte”... Dar erați anchetat peste tot? Și la Oradea, și la Satu Mare, și la Baia Mare? La Oradea m-o identificat și m-o trimis la Baia Mare, atât. La Baia Mare sunt anchetat cu faptele de până În 1948
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era Drohobeczky Attila. El avea un rol de conducere sau era un simplu membru? Într-un fel, subșef. Șeful era Leiz György și cel mai bun prieten cu el a fost Drohobeczky Attila. Despre perioada petrecută la Securitate ce vă amintiți? Despre perioada din viața mea când am fost arestat... pot să spun că cel mai groaznic a fost la Securitate la Cluj, În strada Republicii... Și Îmi amintesc că am stat În celular... Avea doi metri și jumătate lungime și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el a fost Drohobeczky Attila. Despre perioada petrecută la Securitate ce vă amintiți? Despre perioada din viața mea când am fost arestat... pot să spun că cel mai groaznic a fost la Securitate la Cluj, În strada Republicii... Și Îmi amintesc că am stat În celular... Avea doi metri și jumătate lungime și un un metru și jumătate lățimea. Și a fost un prici acolo. Pat deloc... numa’ scândură goală. Și după două luni de zile am fost luat de acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jumătate lățimea. Și a fost un prici acolo. Pat deloc... numa’ scândură goală. Și după două luni de zile am fost luat de acolo și-am fost băgat În camera de comun, și acolo am stat Între oameni. Și mă amintesc că a fost un om foarte cumsecade... Almășan Gheorghe. Almășan baci, noi așa... l-am chemat (zâmbește - n.n.). N-o fost tânăr, vreo... 50 de ani o avut. Noi am fost băieți tineri și l-am privit pe el ca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să vă spun despre el, ca un om mai deosebit. Procesul când a avut loc? Aproape după un an. La Cluj... după trei luni de detenție am fost transportat de la Securitate În penitenciarul Tribunalului. Acolo am stat zece luni... Îmi amintesc când am fost băgat În camera număru’ 49, o cameră mare, În mod normal pentru opt-zece oameni, și acolo am stat În Înghesuială 35-40 de oameni, fără paturi, pe dușumea, și Îmi amintesc că atuncea... peste trei săptămâni nici n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Tribunalului. Acolo am stat zece luni... Îmi amintesc când am fost băgat În camera număru’ 49, o cameră mare, În mod normal pentru opt-zece oameni, și acolo am stat În Înghesuială 35-40 de oameni, fără paturi, pe dușumea, și Îmi amintesc că atuncea... peste trei săptămâni nici n-am avut lingură, numai un castron stricat, și Întotdeauna când am primit mâncarea a trebuit ca să aștept până când ceilalți mănâncă și dup-aia am primit Înprumut o lingură. Acolo au fost studenții din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comitet. Mai era Chebeleu..., trei studenți din Cluj, mi se pare de la Medicină: Crainic, Corvin Pașca și Chebeleu... Ei au fost țărăniști, nu legionari. Crainic, așa-zis Gogu, a fost bătut groaznic... A fost un om voinic tare, și Îmi amintesc că era În luna aprilie când a intrat În cameră Țurcanu și s-a dus la Juberian, care a fost șeful comitetului, și l-a Întrebat: „Ia spune, care nu vrea să facă demascare?”. Și Juberian a arătat la Gogu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a dus... Au fost și dintre cei care să Încerce să vă tragă de limbă? Da, erau Ghiță Gorbatei, Costăchescu, Octavian Voinea, săracu’... Acuma e altă chestiune, că pot să alcătuiesc lucrurile altfel de cum am văzut atuncea... Dar Îmi amintesc de Voinea Octavian că era foarte zdruncinat... A scris și o carte dup-aia, Masacrarea studențimii românești. Bine, a fost legionar..., treaba lui. A venit la mine și mi-a spus: „Eu știu că ție nu-ți plac armele. Eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am vrut să-l jignesc, că n-am vrut să Încep o polemică cu el, că noi n-avem nimic comun cu ei. În orice caz, fiecare băiat a primit o amuletă... Și prima Întrebare: „Unde sunt amuletele?”. „Hai!” Mi-amintesc că Florin Crăciun Burchi n-a predat-o. „Unde ai ascuns?” „Nu-mi mai amintesc.” A primit o palmă serioasă... Pe urmă s-a găsit sub saltea. Și, după percheziție, ce-au făcut? „Așezați-vă acolo În poziția reglementară.” N-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că noi n-avem nimic comun cu ei. În orice caz, fiecare băiat a primit o amuletă... Și prima Întrebare: „Unde sunt amuletele?”. „Hai!” Mi-amintesc că Florin Crăciun Burchi n-a predat-o. „Unde ai ascuns?” „Nu-mi mai amintesc.” A primit o palmă serioasă... Pe urmă s-a găsit sub saltea. Și, după percheziție, ce-au făcut? „Așezați-vă acolo În poziția reglementară.” N-ai avut voie ca să privești nici la dreapta, nici la stânga, privirea Înainte... Atunci, săracu’ Rodas
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sunt lungi. Și ajung peste tot În țară și dincolo de hotare”. Pe urmă am primit o placă de săpun sau mai multe sau o bucată de lemn, și săpunul a fost Întins pe placă... Și să te gândești ce-ți amintești, și să scrii pe placă. N-aveai voie să ștergi nimic. Cât timp au durat primele bătăi, până să vă ceară să scrieți ceva? S-a Început cu un curs mai lent și, Încet-Încet, a devenit mai dur. Și asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]