60,329 matches
-
cea simplificată: 蔡伦; pinyin: Cài Lún; Wade-Giles: Ts'ai Lun) (c. 50 d.Hr. - 121), al cărui prenume social era "Jìngzhòng" (敬仲), a fost un eunuc chinez, funcționar al curți imperiale (pe timpul dinastiei Han), cunoscut mai ales ca inventator al hârtiei și al procesului fabricării acesteia. După ce a slujit ca eunuc de curte până în 75 d.Hr., primește, de la împăratul Han Hedi, diverse titluri printre care și cel de "Shang Fang Si", prin care era autorizat să facă negoț cu arme
Cai Lun () [Corola-website/Science/313413_a_314742]
-
până în 75 d.Hr., primește, de la împăratul Han Hedi, diverse titluri printre care și cel de "Shang Fang Si", prin care era autorizat să facă negoț cu arme și scule. În anul 105, Cai Lun are ideea de a fabrica hârtie din coji de copaci (în special dud), fibră de in, cânepă, textile vechi, plase de pescuit. Hârtia obținută s-a dovedit a fi de calitate mai bună și chiar mai ieftină decât cea de până atunci, obținută din bambus sau
Cai Lun () [Corola-website/Science/313413_a_314742]
-
Fang Si", prin care era autorizat să facă negoț cu arme și scule. În anul 105, Cai Lun are ideea de a fabrica hârtie din coji de copaci (în special dud), fibră de in, cânepă, textile vechi, plase de pescuit. Hârtia obținută s-a dovedit a fi de calitate mai bună și chiar mai ieftină decât cea de până atunci, obținută din bambus sau mătase. Ulterior procesului de fabricație i-au fost aduse diverse îmbunătățiri, la aceasta contribuind și Tso Po
Cai Lun () [Corola-website/Science/313413_a_314742]
-
și decembrie 1957 bilunar. Este prima revistă ilustrată din România de după cel de-al Doilea Război Mondial. Flacăra redevine săptămânal la 1 ianuarie 1958. Între anii 1952-1973 apare cu subtitlul “Revistă ilustrată social-politică și literară artistică”. În 1976 revine pe hârtie de ziar, fiind tipărită la două culori, în format tabloid. Flacăra nu are cum să scape de tarele presei din perioada comunistă, cu toate acestea, de multe ori, paginile revistei reușesc să găzduiască jurnalism adevărat sau literatură de cea mai
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
pro-europeană a forțelor progresiste din țară precum și intrarea României în NATO. Din pricina atitudinii sale tranșante, revista este boicotată de către autoritățile din acel timp: publicația nu mai ajunge în provincie, pachetele de reviste fiind aruncate din tren, redacția nu mai primește hârtia de la Letea (de pildă, Almanahul Flacăra, care trebuia să apară în 1991, este tipărit în 1992), i se impune să-și reducă numărul de pagini de la 24 la 16). Orice încercare de aservire este, însă, refuzată iar revista, ca și
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
25 de cărți și broșuri, peste 100 de articole științifice rezultate din cercetările întreprinse cu privire la Johannes Honterus(1498-1549), reformator al sașilor transilvăneni. A scris și multe lucrări despre orașul Brașov și alte așezări din Transilvania, a făcut cercetări privind fabricarea hârtiei, la tipografiile și la sistemul breslelor din Transilvania. A publicat și articole în ziarul de limba germană Neuer Weg, cum ar fi: dar și în săptămânalul limba germană Karpatenrundschau:
Gernot Nussbächer () [Corola-website/Science/313788_a_315117]
-
fiicele lui Nicolae Drăgălina ca să îndeplinească dorințele testamentare ale tătălui lor, iar acestea au încheiat actul de cedare a pământului. Preotul Marcu Bănescu a folosit la scrierea monografiei "Începuturile Mânăstirii din Valea Godinovei și viața ctitorului ei, Protos. Macarie Gușcă" hârtiile lăsate în urmă de Macarie Gușcă, informațiile pe care acesta i le transmisese și documentele din arhiva eparhială.
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
adică fiecare locuitor al țării reciclează aproximativ 6.4 kg de plastic pe an. Următoarea mare investiție în reciclare a avut loc în anii ’70, datorită creșterii costului energiei (reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a fost deja albită a crescut ca
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
energiei (reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a fost deja albită a crescut ca valoare atunci). O treime din totalul deșeurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de tone de materiale sunt reciclate dintr-un total de . Se estimează o creștere de
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a fost deja albită a crescut ca valoare atunci). O treime din totalul deșeurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de tone de materiale sunt reciclate dintr-un total de . Se estimează o creștere de 100% a
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit. Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt: roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile, albastru - hârtie, carton și sticlă, maro - electrice și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna. Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul respectiv. Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
mai pot fi separate și în instalații de sortare a deșeurilor. Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de bere, oțelul din ambalaje alimentare și sprayuri, polietilena de înaltă densitate () și ambalajele de polietilentereftalat (), sticlele și borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul din ambalaje. Pot fi recuperate mase plastice ca policlorura de vinil (), polietilena de joasă densitate (), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), deși acestea nu sunt colectate în mod curent. Produsele fabricate din astfel de materiale sunt
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
pot fi prelucrate biologic, însă trebuie separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile. În România recuperarea este efectuată de o serie de Societăți specializate în tratarea deșeurilor în vederea reciclării. Deșeurile organice, cum ar fi resturile de vegetale, resturile alimentare și hârtia, pot fi valorificate prin compostare, care implică un proces de descompunere a materiei organice. Rezultatul este compostul, un excelent îngrășământ agricol. în timpul compostării se produce biogaz cu un mare conținut de metan, care poate fi folosit ca atare, de exemplu
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
Radiera (din germană "Radiergummi") sau guma de șters este un articol de papetărie folosit pentru a șterge urmele de creion lăsate pe hârtie. Ele vin într-o varietate mare de forme și culori dar în general prezintă aceeași consistență cauciucată, principalul material folosit este cauciucul sintetic. Radierele mai scumpe pot fi făcute din alte materiale cum ar fi vinilul pe când cele mai simple
Radieră () [Corola-website/Science/313923_a_315252]
-
fi făcute din alte materiale cum ar fi vinilul pe când cele mai simple pot fi făcute din soia. Înainte de invenția radierei din cauciuc, tablete de ceară erau folosite pentru a șterge urmele de mină de creion sau de tuș de pe hârtie. De asemenea se spune că se folosea miez de pâine pentru a șterge urmele de mină; e posibil, dar pâinea s-ar dezintegra rapid și ar fi destul de costisitoare înlocuirea ei. Pe 15 aprilie 1770, filozoful și teologul englez Joseph
Radieră () [Corola-website/Science/313923_a_315252]
-
e posibil, dar pâinea s-ar dezintegra rapid și ar fi destul de costisitoare înlocuirea ei. Pe 15 aprilie 1770, filozoful și teologul englez Joseph Priestley descria o gumă vegetală cu proprietatea ca la frecare să șteargă urmele de mină de pe hârtie: „Am văzut o substanță excelent adaptată pentru a șterge de pe hârtie urma lăsată de creionul negru.” A numit această substanță "rubber" (în engleză "to rub" = "a freca, a șterge prin frecare"). În 1770, Edward Naime, un inginer englez, fabrică prima
Radieră () [Corola-website/Science/313923_a_315252]
-
destul de costisitoare înlocuirea ei. Pe 15 aprilie 1770, filozoful și teologul englez Joseph Priestley descria o gumă vegetală cu proprietatea ca la frecare să șteargă urmele de mină de pe hârtie: „Am văzut o substanță excelent adaptată pentru a șterge de pe hârtie urma lăsată de creionul negru.” A numit această substanță "rubber" (în engleză "to rub" = "a freca, a șterge prin frecare"). În 1770, Edward Naime, un inginer englez, fabrică prima radieră din cauciuc crezând că se desfășura un concurs pentru a
Radieră () [Corola-website/Science/313923_a_315252]
-
stilistice. De asemenea, piatră ponce pulverizată este amestecată în compoziția acestui tip de radiere pentru a le oferi o structură mai rigidă. Acest tip de radiere este bun în majoritatea cazurilor dar folosit prea mult pe un loc poate strica hârtia iar reziduurile rămase trebuiesc curățate. Un alt tip este guma folosită de către artiștii plastici, făcută din cauciuc moale. Sunt folosite pentru eliminarea de suprafețe mari din desen dar lasă mult reziduu și nici nu sunt foarte precise. Cu toate acestea
Radieră () [Corola-website/Science/313923_a_315252]
-
rămase trebuiesc curățate. Un alt tip este guma folosită de către artiștii plastici, făcută din cauciuc moale. Sunt folosite pentru eliminarea de suprafețe mari din desen dar lasă mult reziduu și nici nu sunt foarte precise. Cu toate acestea, nu strică hârtia. Radierele moi sunt mai rar întâlnite. Sunt făcute dintr-un material maleabil de culoare gri sau albă și seamănă cu guma de mestecat. Nu lasă reziduuri și, astfel, durează mai mult. Funcționează „absorbind” particulele de grafit sau mină. Ele pot
Radieră () [Corola-website/Science/313923_a_315252]
-
Ea l-a salvat și l-a dus în ascunzătoarea ei, unde stătea cu Yahiko. Mai târziu a fost antrenată de către Jiraiya, având un talent uimitor pentru Origami. După antrenament a fost capabilă să facă aproape orice arme folosind doar hârtie și chakra. Ea a fost ucisă de către Tobi, corpul ei fiind lăsat sa plutească pe apă. Pain este Liderul Akatsuki. Numit Lider de toți membrii înafară de Konan, Pain controlează mișcările tuturor membrilor, însă avea o colaborare secretă cu Madara
Akatsuki () [Corola-website/Science/313905_a_315234]
-
litere. Mufa de la celălalt capăt al cablului era introdusă în intrarea altei litere, schimbând conexiunile între ele. Un accesoriu utilizat de Enigma M4 a fost „Schreibmax”, o mică imprimantă care tipărea cele 26 de litere pe o mică bandă de hârtie. Aceasta a eliminat necesitatea ca un al doilea operator să citească lămpile și să noteze literele textului cifrat. Schreibmax era pus peste mașina Enigma și era conectat la panoul de lămpi. Pentru a instala imprimanta, carcasa lămpilor și toate becurile
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
fost nevoit - din cauza slăbirii vederei - să renunțe la pictura în ulei. În decursul următorilor opt ani, până în anul 1779, Chardin execută în tehnica pastelului trei autoportrete și portrete ale soției ("Doamna Chardin") și ale altor persoane. Chardin strivește pastelul pe hârtie cu mișcări impulsive, impetupase și ferme, desenează cu dezinvoltură, cu mână sigură chiar și în trăsăturile ocazionale de penel, renunțând la liniile cu care până acum obișnuia să înmoaie contrastele sau să unească umbrele. Chardin în "Web Gallery of Art
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
Alexandru Rosetti și Petre P. Panaitescu, prudenți și preciși, l-au atribuit, corect, secolului XVII. Apoi, Mirela Teodorescu și Ion Gheție au scos prima carte dedicată acestui Codice, intitulată „Manuscrisul de la Ieud” (Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640. În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru Surdu arată că: „Cel mai simplu indiciu
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
dedicată acestui Codice, intitulată „Manuscrisul de la Ieud” (Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640. În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru Surdu arată că: „Cel mai simplu indiciu pentru datarea unei scrieri este acela de a vedea dacă nu cumva a făcut-o chiar cel care a scris-o. Or, în Legenda Duminicii
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
căruia i-a dedicat în cele din urmă filmul de animație, "Vincent" (1982). Fire creativă, copilul Burton era, de asemenea, pasionat de desen. Filmul “Edward Maini-de -foarfece” este inspirat dintr-un desen realizat de Burton în adolescență, personajul așternut pe hârtie, Edward, fiind însuși regizorul, un om foarte talentat și sensibil, insă neînțeles de cei din jurul său. Deși fusese considerat de mulți în trecut că fiind un regizor netalentat, după o lungă perioada petrecută fără succes la casa de productie "Disney
Tim Burton () [Corola-website/Science/314824_a_316153]