95,170 matches
-
cartierele marilor orașe, observ, inevitabil, fie zeci de cioturi de copaci “proaspăt” tăiați, fie chiar indivizi care se ocupă cu tăierea copacilor chiar sub ochii mei. Pentru orice trecător normal la cap, peste tot pe unde acesta își va întoarce privirea, el va vedea și va fi uluit de numărul mare de copaci tăiați, toaletați, ciuntiți sau pur și simplu distruși din diferite motive, care de care “mai obiective”. Se pare ca în ultima perioadă, copacii sunt singurii care încurcă pe
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
pure și mai profunde pasiuni, pentru a renaște mai frumoasă și mai strălucitoare decât mitica pasăre Phoenix. Dar te-a căutat, Ermit, veacuri! A străbătut constelații, a amuțit și și-a recăpătat puterea. A trecut pe lângă tine, dar tu aveai privirea întoarsă în altă parte și nu ai auzit „urletul” meu deznădăjduit... pentru că era deja prea slăbit... Acum, în mintea ta, când, în sfârșit, am luat amândoi o pauză din călătoria noastră prin Cosmos, încerci să mă atingi. Dar timpul și
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
de lapte, Ca un ciocan care lovește-n grindă, Îmbrățișați pe-o bacă, sub un tei, Doi tineri, fiind cuprinși de teamă, Privesc cum lacul arde cu scântei, Când visul zorile-l destramă. Era o noapte scurtă, ca de vară; Privirile se luminau de zori, Care-au rămas arzând din fapt de seară, Până când luna s-a topit în nori. Sosise ceasul cel de taină, Când peste tot domnea misterul, Iar timpul dezvelit de haină Le-a deschis în cale cerul
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
de lapte,Ca un ciocan care lovește-n grindă,Îmbrățișați pe-o bacă, sub un tei,Doi tineri, fiind cuprinși de teamă,Privesc cum lacul arde cu scântei,Când visul zorile-l destramă.Era o noapte scurtă, ca de vară;Privirile se luminau de zori,Care-au rămas arzând din fapt de seară,Până când luna s-a topit în nori. Sosise ceasul cel de taină, Când peste tot domnea misterul,Iar timpul dezvelit de hainăLe-a deschis în cale cerul.... XIX
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
grădină Că mă jucam cu fluturii, N-am mai avut un ceas de tihnă Chiar în leagănul naturii. M-am dus la fabrica de bere, La unul din laboratoare, Când era noaptea în putere. La servici... doar domnișoare. Eu făcând privirea roată, Una dintre laborante, Sub halat, mai goală toată, A plecat cu mine-n... noapte. Și ne-am dus, am mers pe jos, Tot ținându-ne de mână, Pân la blocul de la colț Și ne-am zis: „O noapte bună
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
luna-n grădinăCă mă jucam cu fluturii,N-am mai avut un ceas de tihnăChiar în leagănul naturii.M-am dus la fabrica de bere,La unul din laboratoare,Când era noaptea în putere.La servici... doar domnișoare.Eu făcând privirea roată,Una dintre laborante, Sub halat, mai goală toată,A plecat cu mine-n... noapte.Și ne-am dus, am mers pe jos,Tot ținându-ne de mână,Pân la blocul de la colțși ne-am zis: „O noapte bună !„ Nu
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
singulare, Care domnea ca albul pe perete În astă țară, și... pe noi călare. Mergeam toți pe-același drum bătătorit, Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri! Vite ! Mugeam în țarcul bine păzit; Cuvântului liber nu-i găseam leacuri. Multe priviri am adunat în gânduri Rămase-n aparat cu diafilme, De când eram un copilaș cu... riduri Și condamnat (la activ) fără crime. Durerile s-au strâns în piramide Și-au izbucnit prin inime de tineri Într-un trecut cât nu poate
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
dogmei singulare,Care domnea ca albul pe pereteîn astă țară, și... pe noi călare.Mergeam toți pe-același drum bătătorit,Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri!Vite ! Mugeam în țarcul bine păzit;Cuvântului liber nu-i găseam leacuri.Multe priviri am adunat în gânduriRămase-n aparat cu diafilme, De când eram un copilaș cu... riduriși condamnat (la activ) fără crime.Durerile s-au strâns în piramideși-au izbucnit prin inime de tineriîntr-un trecut cât nu poate cuprindeîn inima-i hâdă nici Sfânta
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
nu e numai atât, dar în principiu cred că realitatea este influențată de lucrurile ori de ideile adevărate! -Adevărate?! Dar cărora dintre lucruri trebuie să le atribuim calitatea de a fi adevărate?! interveni cun altul, cu puțină revoltă în glas. Privirile se întoarseră spre cel care vorbise. -De ce vă uitați așa la mine iluștrilor?! exclamă acesta. Cunoașteți adevărul cumva și sunteți siguri de el? Demonstrați că adevărul este adevărul și apoi veți putea stabili și realitatea de care vorbiți! -Adevărul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
-Oh nu se poate! Nu se poate! replicară unii. -Cele două noțiuni sunt inseparabil legate! spuseră mai mulți după ce fiecare analiză cele spuse. -Cine ne-ar putea da o definiție despre cele două noțiuni prieteni? întrbă Tiberius Thrassylus rotindu-și privirea către dânșii. -Ar merita să mai reflectăm, spuseră mai mulți. Să nu ne pripim... -Doresc eu să vă dau un răspuns, se auzi o voce după un timp. Tiberius Thrassylus îl căută cu privirea pe cel care vorbise, însă știa
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
prieteni? întrbă Tiberius Thrassylus rotindu-și privirea către dânșii. -Ar merita să mai reflectăm, spuseră mai mulți. Să nu ne pripim... -Doresc eu să vă dau un răspuns, se auzi o voce după un timp. Tiberius Thrassylus îl căută cu privirea pe cel care vorbise, însă știa deja despre cine era vorba. În fața tuturor păși un bărbat care sosise de curând printre ei. Toate privirile se întoarseră înspre el și descoperiră cu toții un chip frumos cu părul și barba albe, însă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
vă dau un răspuns, se auzi o voce după un timp. Tiberius Thrassylus îl căută cu privirea pe cel care vorbise, însă știa deja despre cine era vorba. În fața tuturor păși un bărbat care sosise de curând printre ei. Toate privirile se întoarseră înspre el și descoperiră cu toții un chip frumos cu părul și barba albe, însă, în ciuda acestui aspect, cel ce vorbise părea a nu avea mai mult de patruzeci de ani. -Magistre Ahnbar Ruthavan! rosti Tiberius Thrassylus surprins. În
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
și poet, un mare filolog, venit tocmai de la curtea lui Arthavan al II-lea împăratul Parției, suveran care din păcate nu este prietenul Romei, însă asta nu ne împiedică să-l avem aici printre noi pe acest om deosebit. Toate privirile se îndreptară spre cel numit. Tiberius Thrassylus nu mai spuse nimic altceva, și făcu un semn cu mâna pentru ca cel pe care îl numise să spună ce avea de spus. Cel sosit nu vorbi dintr-o dată, ci păși către ei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
condiții aceste cuvinte ar fi putut fi socotite ca fiind blasfemiatoare la adresa preceptelor ori dogmelor religioase romane și ar fi fost aspru pedepsit cel care le-ar fi spus. Magistrul Thrassylus le promisese însă tuturor libertatea absolută a cuvântului. Toate privirile se îndreptară deci către el, fiindcă toți înțelegeau că discuția căpătase tente ,,eretice”. Thrassylus însă, conform promisiunii făcute, tăcu. Ridică doar mâna pentru ca discuția să poata continua. -Și totuși, dacă ar exista o asemenea comuniune de minimum două persoane atunci
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
de pictură și am fost impresionată de florile tale care zâmbesc pe pânză, de natura care vorbește și tresaltă odată cu anotimpurile, de marea-oglindă pentru lună și pentru soare, de portretele mamelor care privesc duioase și de cele ale copiilor cu priviri de un albastru pătrunzător.” A sfătuit-o pe autoare să nu se oprească, deoarece are talent. La final, autoarea, un artist de o sensibitate profundă și emoționantă, s-a adresat cu căldură sufletească, modestie și sinceritate cititorilor săi pentru a
GEORGETA POPESCU: LANSAREA CĂRŢII ŞI VERNISAJUL EXPOZIŢIEI „OPREŞTE-TE!” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381005_a_382334]
-
I. MĂRUL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Mărul În grădina cu mere roșii, au rămas sentimente elegant împachetate, cutii prețioase, cochete, cu amintiri dantelate, voalate privirilor indiscrete. Le- am revăzut secvențial din șezlongul așezat la răspântii de vise acum, la sfârșit de vară, sub streașina casei în care m-au primit cu zâmbet și-un " da" buzele blânde, bucurii promise printre nămeți, într- o seară dintr-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
dintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intrăm în curtea cu vișini și meri de straja lângă casa, ... Citește mai mult Mărulîn grădină cu mere roșii,au rămas sentimente elegant împachetate,cutii prețioase,cochete,cu amintiri dantelate,voalate privirilor indiscrete.Le- am revăzut secvențialdin sezlongulașezat la răspântii de viseacum, la sfârșit de vară,sub streașina caseiîn care m-au primitcu zâmbet și-un " da"buzele blânde,bucurii promiseprintre nămeți, într- o searădintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
stinse, Peste pleoape, sărutu-ți cuminte Îmi scutură flori cu petale aprinse. Mâinile- mi se opresc, tremurânde, La mijloc de gest tandru, firesc, Ochii- ți triști în care marea se-ascunde, Cât de adânc, de direct mă privesc... Ai ales: învolburata, privirea de-acum, Se revarsă în sufletu-mi strâns, inundat De ploile reci, scuturând zarzăru-n drum, Ceru-i în pâcla, scrânciobul de vise, prădat. Tu vei pleca, ea te-așteaptă zâmbind, Eu îmi aprind grav, teatral, o țigară, Mă plimb pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
șoaptele stinse,Pește pleoape, sărutu-ți cuminteîmi scutură flori cu petale aprinse.Mâinile- mi se opresc, tremurânde,La mijloc de gest tandru, firesc,Ochii- ți triști în care marea se-ascunde,Cât de adânc, de direct mă privesc...Ai ales: învolburata, privirea de-acum,Se revarsă în sufletu-mi strâns, inundatDe ploile reci, scuturând zarzăru-n drum,Ceru-i în pâcla, scrânciobul de vise, prădat.Tu vei pleca, ea te-așteaptă zâmbind,Eu îmi aprind grav, teatral, o țigară,Mă plimb pe aleile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fine Cu irizări de aur, ce învolt foșnesc. Îndrept privirea către cer, Părinte, Ne- ai dăruit minunea raiului lumesc Ca să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte, Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc. Citește mai mult Iar teii...Cerul s- a luminat acum, iar noriiAlbi, cenușii abia scâncescRegulile jocului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
pe-aproape ajuns-a iar să fieIar teii curând-curând pleznescMă-nnebunește sfântă bucurieParfumul lor, amețitor, ceresc.Am o alee- ntreagă pentru mineîn care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fineCu irizări de aur, ce învolt foșnesc.Îndrept privirea către cer, Părinte,Ne- ai dăruit minunea raiului lumescCa să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte,Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc.... XIV. MI-E SUFLETUL CAPTIV, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mi- e greu. Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlă De după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despica. Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripi Să zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripi Scăparea, ridic privirea către cer, de ce, eu, Doamne? Știu c- am greșit și- n primăveri și- n toamne, Prea m- am iuțit, am blestemat, strigând Da' n clipă următoare, am regretat, plângând. Și te- am rugat adesea să nu îmi dai mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
monotona și mi- e greu.Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlăDe după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despică.Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripiSă zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripiScăparea, ridic privirea către cer, de ce, eu, Doamne? Știu c- am greșit și- n primăveri și- n toamne,Prea m- am iuțit, am blestemat, strigândDa' n clipă următoare, am regretat, plângând.Și te- am rugat adesea să nu îmi dai mai mult decât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
E însăși puterea dreptății. Baia Mare, 2010 Dorul numit Eminescu Definiția dorului e greu s-o rostești. E sufletul tandru de primăvară, Ce-adie mereu spre nemurire privind Și versuri și slovă și cântecul nostru. Spus într-un singur cuvânt: Eminescu. Privirea de geniu ce simte cerescul fior, Cu inima-n strunele unui etern semizeu. E candida dorință de a urca spre înălțimi Pe scara iubirii de oameni și Dumnezeu. Dorul de poet e o mare de cer și de vise Ce
CRIZĂ DE EMINESCU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374306_a_375635]
-
au unit energiile pe firul vremii. Sunt receptivă fără de tăgadă la temperatura stării tale interioare. Trăim, se pare, pe aceeași parte de cer, de te simt atât de viu în trupul inimii. Între noi există un drum. Îl parcurgem cu privirea răsfrântă pe înfățișarea culorilor, în râsul soarelui sau în strigătul înserării. Îl parcurgem în tăcere, călcând peste semne, peste sunetul zorilor. Între noi există o legatură care ne ține orientați unul către altul, așa cum se așază lumina pe flori, izbăvitor
PRELUDIU PENTRU ETERNITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374336_a_375665]