8,634 matches
-
greaca, germana și rusa). În 1900 a fost numit docent la Catedra pentru care sa specializat, iar în 1903, profesor extraordinar și în 1906 profesor ordinar (titular). În 1932 profesor onorariu. Este autorul a numeroase lucrări de specialitate, de înaltă ținută științifică și doctrinară. La înmormântarea sa a vorbit profesorul universitar de la facultatea de teologie din București, scriitorul Gala Galaction. * Nicolae Popescu - Prahova s-a născut la 25 martie 1886 în comuna Tătărăni, județul Prahova, ca al patrulea copil al preotului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Sus - Laura păstoriți de părintele paroh M. Tănăsescu, distribuiau 150 de exemplare „care ajungeau de la un enoriaș la altul”... În 1940, Credința, revistă religioasă-culturală a Mitropoliei Bucovinei, cu G. Antonescu redactor șef și preotul P. Birău la Administrație, își păstrează ținuta păstorească, dar, parcă din premoniție, citim și avertismentul: „Fii gata, Române”, semnat de Vasile Militaru: „Fii gata, Române, să-ți aperi hotarul Moșia străbună, fii gata să-ți aperi!... Vrăjmașului țării, de-i scapără-amnarul - Spre pieptu-i, fii gata, din flintă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înființare, numerele 4-6, pentru lunile iuliedecembrie 1940, apar la București. Revista FătFrumos nr.1 pe ianuarie și februarie 1941, numărînchinat semicentenarului marelui pictor Epaminonda-Bucevschi, a apărut în două coli de tipar, cu patru ilustrații și-n aceeași sobră și vioaie ținută publicistică, scriau ziarele. * Din august 1941-iunie 1944, se pare că șia mutat sediul la Râmnicul Vâlcea (nr.2-6/1944 apărea precis la Râmnicul Vâlcea). * ...” Ne-a pricinuit mare bucurie noua revistă de literatură și folclor a dlui Leca Morariu, intitulată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Neculai Tăutu ș.a. Acțiunile organizatorice și de cultură ale revistei Orizont erau descrise pe larg și cu obiectivitate. Ilustrată și lucrată tipografic cu gust, chiar dacă era de dimensiuni reduse și în puține pagini (6), Orizont se prezenta cititorilor într-o ținută aleasă, deși își schimbase destul de des sediul. Era înregistrată la Tribunalul Cernăuți sub nr.2 din 20 februarie 1939. * A ființat până în martie 1940. Folosea tipografia „Șteiner”, Cernăuți. Apoi de la numărul 2/iulie 1939 - Tipografia „Credința ortodoxă”, Cernăuți. De la nr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
George Antonescu, Voevidca George, Vitencu Dragoș, Vicol Dragoș, Tăutu Neculai, Marian Liviu, Lianu Teofil, Loghin D., Pătrăuceanu George, Popovici Sebastian, Plop Teodor ș.a. Revista Bucovinei a apărut lună de lună, avea 480 de pagini în anul 1942. O publicație de ținută, bine dozată, agreabilă la citit, realizată impecabil și din punct de vedere tipografic la Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, Piața Unirii nr.3. Ilustrațiile bine alese, puse la locuri potrivite în corpul revistei, nelipsită rubrica „Primite la redacție” (ziare și reviste
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
elevelor liceului să cultive, să dezvolte și săși afirme inițierea în domeniul publicisticii... cu toate că publicarea unei reviste este atât de anevoioasă.” - scrie în Cuvânt introductiv E. Tarangul, directoarea liceului. Primită drept o luminiță care, cu entuziasmul și talentul elevelor, trebuia ținută aprinsă, să crească și să încălzească sufletele și inimile, elevele au reușit să o folosească, împărtășind în frumosul grai românesc gândurile și sentimentele lor deschise, curate și sincere, cu bucurie netulburată, cititorilor. Mai ales că primul număr nu-și anunță
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe care nici Kafka nu l-ar fi imaginat. Anchetatorul dă ordin să vină șeful lotului, după îndelungă așteptare, silențios, este introdus Dinu Nc. Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă gura. Este numai ochi. Îl îngrozește înfățișarea fizică și ținuta filosofului. Vorbește cu supușenie, prompt, atent ca unul supus unui lung și dureros dresaj. Așa vom ajunge cu toții, constată amar viitorul monah. Nu neagă nimic, nu contestă, îl nominalizează, alături de alții și pe Steinhardt: "Examenul e scurt și candidatul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lotul Marii Finanțe vor fi exterminați în închisori, doar Nistor Chioreanu moare după 1990. El și Nicolae Mărgineanu vor lăsa mărturii despre caznele suferite în Gulagul românesc, prin volumele, primul, Amfiteatre și închisori, al doilea în Morminte vii. Emblematică pentru ținuta și demnitatea, inclusiv creștină, a elitei românești, distruse în lagărele regimului comunist, este rugămintea filosofului Mircea Vulcănescu, înainte de a muri, salvînd de la îngheț cu propriul trup pe un alt deținut: Să nu ne răzbunați, dar să nu uitați. Comentînd procesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și chiar omorîți. În Europa de Est, 8 noiembrie a reprezentat primul mare miting anticomunist". Mineriadele se vor repeta în contra democrației, nu o dată, inclusiv după '89. Alături de Iuliu Maniu, care în timpul procesului s-a comportat exemplar, afirmînd o înaltă demnitate, de aceeași ținută au fost Ilie Lazăr, Nicolae Carandino, Victor Rădulescu Pogoneanu, Camil Demetrescu, Nicolae Penescu și Vasile Serdici au fost singurii care au cedat, făcînd jocurile acuzatorilor. Iuliu Maniu, cu nouă capete de acuzare, va cumula o sută patru ani de închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gras. Femei splendide, șampanie, și deodată s-a făcut liniște. Rumoarea a fost întreruptă de ceva misterios. Pe scenă a urcat Cristian Vasile. Avea o voce care îți tulbura inima. Avea și o frazare extrem de originală. Nu mai vorbesc de ținută, de felul mândru în care purta fracul. De altfel, în acei ani era Regele Bucureștiului muzical. Avea distincție, farmec, dacă el cânta o melodie într-o seară, devenea repede șlagăr. Roata lumii era centrul distincției bucureștene. Am fost atât de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
revină pe scenă pentru a doua reprezentație a serii ; era în spate, cu orchestra, discutând ultimele detalii despre ordinea pieselor și câteva improvizații la care se gândiseră. — Domnule Vasile, îi întrerupe șeful de salon, un tip elegant, cărunt, a cărui ținută aproape că strălucea. — Spuneți, domnule Cornel. — Am fost trimis să vă anunț că afară vă așteaptă niște ofițeri ai armatei, alături de câțiva polițiști. — Ofițeri ? Polițiști ? Pentru ? — Nu mi-au spus nimic, domnule Vasile, și nici eu n-am îndrăznit să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nostalgia după tirajele de altădată, sărăcia atâtor oameni de talent, absența dureroasă a unui Premiu Nobel etc. etc. Această „indiferență” clară, marcată, a trăit-o pe propria-i piele poeta Ana Blandiana. Excelentă scriitoare, păstrându-și demnitatea și o anume ținută a scrisului În lungile decenii ale dictaturii, având bunul instinct de a viețui cultural pe lângă „Înțelepți” precum un Ivașcu, sau Bogza, Încercând, În ultimii și cei mai grotești ani ceaușiști, să obțină sprijinul unui Gogu Rădulescu, ea și câțiva colegi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de judecată” ținute, În sfârșit, Într-un moment când acestea au devenit posibile, Împreună cu vuietul și scoriile unei, oarecum, firești perioade de anarhie și de „destabilizare a valorilor”. Cultura unei țări vitale și tinere, din punctul de vedere al creației mari, europene, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
are surpriza de a pătrunde În oraș printr-un Întreg cartier de asemenea palate. De partea cealaltă se află cartierul românesc, cu oamenii Înghesuiți În blocuri sordide. Aici, țiganii sunt bogații, și românii săracii. Bărbații nu atrag atenția prin vreo ținută anume, femeile se poartă Însă tot În tradiționalele lor fuste largi multicolore. Slujnicele care trebăluiesc În palatele țigănești sunt, evident, românce. O lume pe dos, pentru români! Semnul egalității pus Între „țigani“ și „infractori“ este cu siguranță abuziv. Nu este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atu formidabil: curajul fizic. Pur și simplu, nu-i era frică, nici de gloanțe, nici de epidemii. Și când nu ți-e deloc frică, se pare că acestea nici nu te ating. În uniforma ei de infirmieră (imagine simbol complementară ținutei militare), Maria Își petrecea zile și nopți la căpătâiul soldaților răniți sau victime ale epidemiei de tifos. I s-au recomandat mănuși de cauciuc. Nu le-a acceptat, cu argumentul greu de contestat: „Soldații vor să-mi sărute mâna, cum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât al reginei Victoria. Maestră a punerilor În scenă și a „deghizărilor“ de tot felul, Maria a apărut la Alba Iulia Într-o versiune sui generis de Împărăteasă bizantină. Este desigur și mult teatru În tot ce face ea, În ținuta și atitudinile ei, ceea ce nu exclude sinceritatea, dar Îi dă mereu o formă „artistică“. Maria și-a „jucat“ viața; a crezut cu tărie În ceea ce a făcut, neîncetând totodată să interpreteze un rol sau o multitudine de roluri. Dar oare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ochii peste cap și am murmurat o înjurătură printre dinți. Am privit în jos și am oftat: purta un șort foarte strâmt, alb. - Ăștia-s puștii, i-am spus lui Jay, arătând spre Robby și Sarah. Ea e într-o ținută foarte șic, rozul e la modă anul ăsta pentru cei de șase ani. Robby poartă țoale de hip-hoper alb și e acum oficial un între. - Între? întrebă Jay, apoi se aplecă spre mine, șoptindu-mi, Asta nu e ceva homo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mijlocie. Descopăr în ea o altă persoană decât cunoștința mea de anul trecut, de la Strasbourg, Catherine Trautmann, care participase la inaugurarea Podului Europei întins peste Rin. Dar, măcar există o continuitate la nivelul prenumelui: o cheamă tot Catherine, însă... Tasca. Ținută sobră, gesturi studiate, mai feminină decât predecesoarea sa, care mi se păruse destul de băiețoasă în alură. Printre vorbitorii grupați în jurul doamnei ministru se numără Thomas Wohlfahrt, diverși oficiali locali, între care și Jean-Jacques Aillagon, șeful comitetului organizatoric francez al proiectului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bere și creveți. E minunat, mai ales berea rece și foarte bună îți dă putere. Un tip de-al casei se dumerește în cele din urmă că suntem niște „nevinovați intruși”, când descoperă că nu vorbim deloc spaniola. Probabil și ținuta noastră lejeră, de vacanță, i-a semnalat o problemă. E amabil-încurcat: ce să facă? Dar dacă?... Până la urmă se apropie un alt ospătar, un fel de „șef de sală”, și ne șoptește cu politețe că recepția e pe bază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și arată destul de ponosit pe fundalul celorlalte hoteluri noi, moderne - al nostru e o hardughie brejnevistă, monstruos de deșirată (seamănă izbitor cu Octyabriskaia, în care am stat la Petersburg, chiar dacă are camere mai bine întreținute) -, așa încât micul dejun e pe potriva ținutei. Mai ales că e și gratuit. Să fim rezonabili! VASILE GÂRNEȚ: O excursie cu autobuzul prin oraș. Monumentul lui Petru I pe catarg, autor: „celebrul” Zurab Tzereteli - protejatul primarului Lujkov (celovek v kepke, adică „omul cu șapcă”, cum îi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
metri și râdem pe seama unor întâmplări pe care le-am trăit pe parcursul acestor lungi zile și nopți de nebunie literară. Ne facem promisiuni de interviuri și colaborări. Martin, afabilul nostru ghid prin Berlin, s-a deghizat într-un travestit, și ținuta sa - șocantă pentru simțul mic-burghez și familist - atrage din toate părțile priviri intrigate și șușoteli amuzate, dar se pare că ghidul nostru este un exhibiționist notoriu și-i place să fie în centrul atenției, să-și afișeze nonconformista orientare sexuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
istoric și cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare poet tocmai prin această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave, decisive. Sau... mai știi, mă înșel eu acum, la rândul meu - cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sa de țar încoronat, crucea, pieptarul cu pietre prețioase și cârja patriarhală, el seamănă cu un idol păgân cu chip de Moș Crăciun încovoiat sub greutatea podoabelor de aur și a colierelor de argint, alături de care un faraon în mare ținută de ceremonie ar părea un tânăr sportiv. În Orientul Apropiat, aceste ținute de mare pompă ar fi deplasate. Acolo ierarhii primesc în audiență instalați comod pe scaunele lor cu spătar înalt tapisat cu damasc roșu sub un baldachin de brocart
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
orășel, fiecare proeminență a solului galileean înaintează înspre pelerin cu aspectul intimidant, maiestuos și rustic al personajelor din catehism: căsuțe de cărămidă arsă cu șarpanta din lemn, acoperiș plat de argilă năpădit de verdeață, băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic să se vindece căzând de pe un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
împătrit sumele stoarse de la contribuabili. La întoarcere, o scurtă oprire în cazarma avariată, plină de găuri de obuz, în care se preumblă alene, la mică distanță unii de ceilalți, polițiști evrei cu alură de Robocopi și presupuși polițiști palestinieni cu ținuta neglijentă și neînarmați. Sunt însărcinați cu menținerea ordinii în interiorul enclavei, ne explică ei, dar nu le este permisă utilizarea armelor de foc. De fapt aceasta este fosta închisoare Arika, unde, începând din 2002, împreună cu alți două sute de prizonieri palestinieni, cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]