12,690 matches
-
sud-estice ale Transilvaniei, la sfârșitul lunii iunie și începutul lui iulie. Astfel, la Brașov era semnalat, la 3 iulie, un număr de 40 de victime atacate de holeră adusă, fără îndoială, de refugiații din Țara Romînească 324. În schimb, în ținutul Trei Scaune, unde epidemia a izbucnit la 1 iulie în satul Boroșneu Mic, iar situația maladiei între 1-26 iulie, se prezenta sub forma a 90 de bolnavi și 8 decedați, ea a fost transmisă din Moldova, prin pasul Oituz, de unde
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mobilizați ce au izbutit să stingă flăcările pârjolului înainte de a se produce un dezastru ireparabil 404. Transformând Varna într-un loc cu totul inospitalier, ce era totodată și infestat de holeră, incendiul a grăbit preparativele aliaților de a părăsi aceste ținuturi și de a porni asaltul împotriva Crimeii. În ședința comună anglo-franceză la nivel înalt din 19 august, cu toată împotrivirea inițială a comandanților navali ai celor două țări, s-a adoptat definitiv hotărârea debarcării pe teritoriul inamic. A doua zi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Europa explică actuala viteză de difuzare a epidemiilor. De aceea, în ultima vreme, epidemiile nu se mai propagă de preferință pe uscat, ci vin mai ales de pe mare"447. Așa se face că, de data asta, holera care a năpădit ținuturile românești n-a mai trecut Dunărea sau Prutul, cum se întîmplase aproape de regulă până atunci, ci a debarcat la Galați. Chiar înainte de ivirea aici a primului caz de holeră, Direcția generală a serviciului nostru sanitar dăduse alarma; la sesizarea sa
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
provocatoare a maladiei", căci "pe unde sângerările se practicau (în ascuns), și mortalitatea era mai mare". Cu multă greutate oamenii puteau fi convinși să renunțe la asemenea "cure" stupide. Pe tabloul zugrăvit de Bălăceanu al dezolării stârnite de molimă, în ținutul Putnei apar și tușe apocaliptice: Cadavrele zăceau pe drumuri, făcîndu-se pradă animalelor carnivore; însumi în persoană am avut tristul aspect [spectacol] de a găsi pe șosea părți mici din corpuri de oameni..., care nu erau cunoscuți cine au fost și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bântuit cu mai mică intensitate decât în regiunile învecinate, aceasta s-ar explica, potrivit opiniei formulate în raportul gubernial prezentat împăratului, la 31 ianuarie 1867, prin conlucrarea a trei factori favorabili: teritoriul intracarpatic este situat la mai mare altitudine decât ținuturile din jurul său; în Transilvania s-au aplicat mai conștiincios de către autoritățile civile și populație măsurile antiepidemice prescrise de organele sanitare; în sfârșit, este de presupus că "puterea de șoc" a flagelului slăbise oarecum între timp470. Interesante sunt informațiile furnizate de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
36%. Punctul culminant al epidemiei era însă depășit. Către iarnă, molima s-a stins cu desăvîrșire 475. VI. Ultima epidemie din secolul al XIX-lea 1. Alarma din 1884 În următoarele două decenii, holera nu s-a mai ivit în ținuturile românești de dincoace și de dincolo de Carpați. Cea de-a cincea pandemie, a cărei evoluție s-a desfășurat între 1881 și 1896, avea să afecteze aceste ținuturi doar către finalul ei, în 1893. Alarma a fost totuși dată și la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din 1884 În următoarele două decenii, holera nu s-a mai ivit în ținuturile românești de dincoace și de dincolo de Carpați. Cea de-a cincea pandemie, a cărei evoluție s-a desfășurat între 1881 și 1896, avea să afecteze aceste ținuturi doar către finalul ei, în 1893. Alarma a fost totuși dată și la noi în 1884, când boala luase proporții epidemice în Franța. Cum am mai semnalat, la Primul congres al medicilor, veterinarilor și farmaciștilor români, convocat la București, în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de foarte aproape. Dar de la hotarele nopții nu ajunse până la ea decât lătratul istovit și neîntrerupt al câinilor din oază. Se pornise un vânt slab și apele lui ușoare se auzeau curgând printre ramurile palmierilor. Venea de la miazăzi, din acele ținuturi unde deșertul și noaptea se împreunau acum sub cerul încremenit, unde viața se oprise în loc, unde nimeni nu îmbătrânea și nu mai murea. Apoi apele vântului secară, și ea nu mai știu dacă le auzise cu adevărat. Auzea doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vântului, și iarăși muntele, numai vârfuri negre, numai creste tăioase de fier, și călăuza, pe marea de pietre întunecate, nesfârșită, urlând de căldură, arzând cu mii de oglinzi sclipitoare, până la locul ăsta, aflat la hotarul ce desparte pământul negrilor de ținutul alb, unde se înalță orașul de sare. Și banii pe care mi i-a furat călăuza, prost, prost ca întotdeauna, i-i arătasem, dar m-a lăsat pe drumul cel bun, undeva pe aici, după ce m-a lovit: "Ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în măruntaiele pământului, fiecare bulgăr de sare smuls din munte e plătit în ținuturile din miazăzi cu viața unui om, ei trec, tăcuți, înfășurați în vălurile lor de doliu, prin albul mineral al străzilor, și când se lasă noaptea și orașul întreg pare o umbră albă intră, încovoindu-și umerii, în bezna caselor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe cărările pline cu gropi. Dinspre pădure venea un vuiet stins, întregul continent se înălța în noapte, și d'Arrast se simțea năpădit de un soi de greață. I se părea că ar vrea să lepede din el tot acel ținut, tristețea întinderilor sale uriașe, lumina verde tulbure a pădurilor, clipocitul nocturn al marilor fluvii pustii. Pământul acesta era prea mare, aici sângele și anotimpurile se contopeau, iar timpul devenea lichid. Aici viața era una cu pământul, și, pentru a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
au venit la Isus niște îngeri, și au început să-I slujească. 12. Cînd a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea. 13. A părăsit Nazaretul, și a venit de a locuit în Capernaum, lîngă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali, 14. ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: 15. "Țara lui Zabulon și țara lui Neftali înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor, 16. Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: 15. "Țara lui Zabulon și țara lui Neftali înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor, 16. Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina." 17. De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, și să zică: "Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape." 18. Pe cînd trecea pe lîngă marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
vînturile și marea, și s-a făcut o liniște mare. 27. Oamenii aceia se mirau și ziceau: Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pînă și vînturile și marea?" 28. Cînd a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29. Și iată că au început să strige: Ce legătură este între noi și Tine Isuse, Fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întîmplate cu îndrăciții. 34. Și iată că toată cetatea a ieșit în întîmpinarea lui Isus, și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor. $9 1. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea, și a venit în cetatea Sa. 2. Și iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credința, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Ei își băteau joc de El. 25. Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiță de mînă, și fetița s-a sculat. 26. Și s-a dus vestea despre această minune în tot ținutul acela. 27. Cînd a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: "Ai milă de noi, Fiul lui David!" 28. După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
după credința voastră!" 30. Și li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul și le-a zis: "Vedeți, să nu știe nimeni." 31. Dar ei, cum au ieșit afară, au răspîndit vestea despre El în tot ținutul acela. 32. Pe cînd plecau orbii aceștia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit. 33. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Și noroadele, mirate, ziceau: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel!" 34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea și să scuturați praful de pe picioarele voastre." 15. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei, decît pentru cetatea aceea. 16. Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii, și fără răutate ca porumbeii. 17. Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare pînă în ziua de astăzi. 24. De aceea, vă spun că în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decît pentru tine." 25. În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul și a zis: "Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pămîntului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor. 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
intrat în corabie, a stat vîntul. 33. Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, și I-au zis: "Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!" 34. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35. Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile, și au adus la El pe toți bolnavii. 36. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
care spurcă pe om; dar a mînca cu mîinile nespălate nu spurcă pe om." 21. Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22. Și iată că o femeie cananeancă, a venit din ținuturile acelea, și a început să strige către El: "Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac." 23. El nu i-a răspuns nici un cuvînt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de fărîmituri. 38. Cei ce mîncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, și a trecut în ținutul Magdalei. $16 1. Fariseii și Saducheii s-au apropiat de Isus, și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2. Drept răspuns, Isus le-a zis: Cînd se înserează, voi ziceți: Are să fie vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
datora. 35. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său." $19 1. După ce a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, a plecat din Galilea și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2. După El au mers multe gloate, și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3. Fariseii au venit la El, și, ca să-L ispitească, I-au zis: Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
trecea prin sat și se ducea tocmai pe front... ― Urâtă țară aveți, muscale! zise deodată caporalul, întorcîndu-se spre gropari și uitîndu-se cu necaz la țăranul care se oprește să răsufle. Auzi?...Țara... locurile... niet frumos! adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stîlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe rusește. ― Nu pricepe ăsta, don' căprar, limba noastră, zice atunci un soldat, îndreptîndu-se din șale. ― Nici nu-i vina lor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Svoboda sub ștreang, când ca vedenia pe care a avut-o în copilărie, la biserică, în fața altarului, sfârșind rugăciunea către Dumnezeu... Lumina îi înăbuși întrebările și-i liniști inima ca și cum i-ar fi deschis o cale dreaptă, netedă, într-un ținut sălbatic și neumblat. Cu un ceas în urmă toate nădejdile lui erau în alții și n-avea încredere în sine. Acuma era sigur că mai curând se va pune de-a curmezișul soartei decât să-și mai pângărească sufletul, fiindcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]