60,912 matches
-
bărbat pe seară în casa în care stai singură cuc!, și cu toate acestea nu simțea nimic, nici o urmă din dorința de a se apropia de această femeie. K.F. avea mișcări stăpînite, grațioase, dar stăpînite, l-a lăsat să se așeze bine în fotoliu, l-a îndemnat să guste din prăjiturele, "au și praf de cocos, domnule Popianu". L-a impresionat plăcut faptul că, deși era în uniformă, i se adresa în această formulă civilă, însemna că vizita era foarte personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i țărîna ușoară. Am încercati să-mi dau seama ce anume o tulbura atît de mult, încît nu-i mai trebuia nimic, nici pîine, nici apă, de cum se lumina și începea să se deslușească, venea aici în salon și se așeza în același fotoliu, domnule Popianu, exact în același fotoliu și nu-și mai desprindea privirea de la el. Am încercat să pricep și n-am avut altă cale decît să privesc și eu, de vorbit cu Sofie nu mai reușeam, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oblige ori să-l controleze cineva. În Vladia nu venea nimeni să-l controleze, iar de obligat nici atît. De aceea se obliga singur și se simțea excelent. A făcut o figură de superioară înțelegere și chiar complicitate, s-a așezat îndărăt în fotoliul său, și-a pus un picior peste celălalt, arătând așa că este dispus să asculte. "Mulțumesc, domnule adjutant. Îți mulțumesc mult." Din vocea lui K.F. putea crede că afacerea pentru ea era ca și încheiată. "De unde știu? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uitată? Oricum, era lumea care i se dăduse lui în primire. Iar dacă l-ar întreba cineva i-ar răspunde că are și acte pe ea. Zecile de rapoarte lunare, darea de seamă anuală, dosarele întocmite cu grijă, ceruite, parafate, așezate în șir, alfabetic, în cea mai ascunsă dintre încăperile postului, toate acestea erau actele sale, acte care îi dădeau dreptul și îi confereau obligația să aibă în grijă soarta așezării și a oamenilor săi. Cînd simțea că-și pierde simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta nu însemna cîtuși de puțin alungarea, ci doar plecarea lui Pangratty. La sfîrșitul verii următoare era în firea lucrurilor ca Șerban Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga cîte o filă, așa, pentru satisfacția profesională. I se părea a fi inepuizabilă lista de posibilități prin care un om să fie împiedicat să facă ceea ce dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl pusese. Negustorii aduceau la prăvălii numai strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grăsuțe și acoperite cu păr des, cîrlionțat, închipuind o luptă aeriană, cînd ca din pămînt apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine, într-un costum de serj, cu o cravată de mătase vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și la tunuri era mai multă vânzoleală. Numărul de ofițeri era strict raportat la numărul trupei, dar la Aviație efectivul puteai să-l socotești cu abacul, de unde să tot faci maiori ori colonei dacă n-aveai peste cine să-i așezi? Încă nu știa cine gîndise să-i adune la un loc pe toți locotenenții și căpitanii ăștia de pe la Depozitele Armatei, de la Arsenal, de la Pirotehnie, oameni care poate nu se vedeau decît o dată în an, la vreo instruire cu generalul Broșteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înghesuiau toți să vîndă, chiar ieftin, dar să vîndă, în România. Asta însemna că nici la ei lucrurile nu stăteau mai bine. Prea bine? Chiar rău, rău de tot. Tot norocul era că țara se buimăcise și încă nu se așezase în ale ei, la bucurie nu prea bagi în seamă că ți se dau între timp și semne de necazuri viitoare. "Prosperă! Se îngrașă! O duce bine! Și animalele sînt îngrășate și o duc bine cînd sînt pregătite pentru tăiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut ceva ca să iasă din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau doar să se privească unii pe alții și să priceapă că sînt la fel, că gîndesc la fel, și deci trebuie să procedeze la fel. Mare vulpoi Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pentru prinț. Lucrul acesta era important și trebuia să-l facă pe Pangratty să țină cont de asta. Lumea se schimbase, n-avea rost să meargă înainte privind îndărăt. Prințul Șerban Pangratty ridică paharul în dreptul buzelor, se răzgîndi, îl așeză pe pervazul ferestrei, de fapt voia să cîștige cîteva clipe, sigur că se întîlnise in viața plină de aventuri și cu astfel de oameni, dar nu toți dintre ei conștientizaseră o astfel de experiență. Mai bine spus, nu-și dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un mort devine de nevăzut, ca tot ce-l înconjoară, a mormăit ceva, "vin" ori "sînt aici", barcagiul l-a auzit și s-a liniștit. A coborît la apă și s-a spălat îndelung, simțea întrebarea celuilalt, după ce s-a așezat pe fundul bărcii. A zis: "A trebuit să omor un Hanț". Barcagiul a fluierat încetișor a admirație, "ești tare, Îngere, eu să fi fost în locul tău făceam pe mine". Atunci, prima dată cînd a omorît un om, un dușman, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la ceea ce era mai rău. Era clar că nu avea timp de pierdut. Trebuia să acționeze. Să inaugureze o eră nouă în istoria Serviciului, un nou mod de a acționa, un alt fel de scop spre a fi atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis fără zgomot și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era nici un obicei, cerea cafea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să pun o întrebare?" Și o puse fără să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai este timp, că nu mai este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
faptului că în cinci ani greutatea adjutantului Radul Popianu nu rămăsese neschimbată, ciulea urechea să prindă foșnetul catifelei pe lemn, ajuns sus respiră ușurat, totul era la locul său, așa cum știa, așa cum de atâtea ori visase că este. S-a așezat exact în același loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră, aruncând o privire pe deasupra Vladiei. Trebuia să recunoască, de acolo de sus, așezarea părea altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pîndească de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de aer proaspăt care îi făcea să simtă în continuare mirosul de sărăcie și zgârcenie care stăpânea în crâșma lui Sandu Bercu. Cîrciumarul, cu ochii aproape lipiți de somn și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stăpânea în crâșma lui Sandu Bercu. Cîrciumarul, cu ochii aproape lipiți de somn și de o blefarită imposibil de tratat în Vladia din cauza alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza peste tot mai ceva decît praful drumurilor, cîrciumarul s-a apropiat alene, lovind cu prosopul în fiecare tăblie de masă, omorând sau stârnind muștele bețive. Au cerut vin nou și Sandu Bercu a dat melancolic din cap "din tot vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lăsat în pace să-și facă politica la lumină, cel puțin așa poți să vezi ce fac, pînă unde ajung, cîtă ascultare li se dă. Îi bagi în ilegalitate, caută acul în carul cu fin, nu-i și cînd te așezi binișor numai ce simți că te înțeapă și nu ai cum să-l apuci. Ăsta era un lucru pe care nu-l pricepea și n-avea încotro decît să dea vina pe mintea lui. Dacă ar fi avut altă minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din cauza unei explozii, ci a unei implozii, a unei resorbții totale a sîngelui în interior, a tras cu o mișcare scurtă sertarul unei servante de modă veche lîngă care stătea. Nu avea de unde să știe dacă de la început s-a așezat lîngă ea cu o anumită intenție, dacă sertarul era gol sau nu. A simțit o picătură de sudoare alunecîndu-i din geană pe lîngă rădăcina nasului, Și-a desfăcut încetișor nasturele din butonieră, a răsuflat ostentativ și a spus "Să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apucau colonelul Stoicescu și maiorul Stavri să vadă rezultatul. "Și n-ați întâmpinat nici o dificultate, vreau să spun, nici un organ de ordine, poliție, jandarmerie, nimeni n-a intervenit?" Maiorul Artur Stavri bătu cu degetul în foile albe de hîrtie, erau așezate cu fața în jos, așa că Radul Popianu nu putea citi nici un nume. "Nu e oricine aici, domnule, nu oricine. Avem și noi cap, nu ne-am trezit pe lume ieri, alaltăieri. Oameni cu grade, cu bani, cu funcții, ordinea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]