13,876 matches
-
Vocea gravă a skipperului care cerea tăcere o readuse la realitate. - N-am spus Încă nimănui acest lucru, Începu el, dar am decis s-o las mai moale În ce privește cursele... Comentariile izbucniră, el ridică mîna spre a le potoli. - Nu abandonez navigația cu pînze... Vreau doar să mă dedic ceva mai mult vieții mele personale. Se Întoarse atunci către Marie. - Vom putea să ne gîndim un pic și la noi și la copilul pe care-l dorim amîndoi... CÎteva aplauze se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să mă mîndresc? Fiii mei erau răspunzători de moartea acelor oameni, de moartea mamei micuțului... Iar eu... Jeanne lăsă capul În jos, Își făcu semnul crucii și continuă Într-un murmur care În mod vizibl o costa scump: - L-am abandonat chiar În dimineața aceea, la Brest... Pe treptele bisericii Saint-Séverin. Mereu m-am Întrebat ce s-o fi Întîmplat cu el, bietul micuț, și acum Îmi pare rău... Trag nădejde că a fost adoptat. Ridică obrazul spre Lucas, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un om eficace, fericit să descopere că era capabil de performanță. CÎt despre Marie și Lucas, aceștia doi trăiau ca Închiși Într-un cocon, petrecîndu-și zilele la postul de jandarmi unde continuau să facă cercetări complementare, În special În legătură cu copilașul abandonat la Brest În mai 1968. Trăgeau perdelele peste nopțile lor și Învățau să se cunoască unul pe celălalt. Nu-și făgăduiau nimic, nu vorbeau niciodată despre viitor, trăiau acel moment În suspensie, Încercînd să nu savureze decît clipa prezentă, conștienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de câteva săptămâni, se succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de nord-est a orașului. Până atunci, bunica nu pusese piciorul În Franța. Iar fiică-sa o abandonase, nu venise la Înmormântarea tatălui ei. Trebuia să fie o greșeală. Desigur, undeva se făcuse o greșeală. Bunica Își reveni și mai trăi cinci ani. Cumpără mobilă, puse În sufragerie un pat pentru Bruno, Îl Înscrise la școala primară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
poveste tristă, dar noi nu vom fi cu adevărat triști Căci nu mai semănăm cu oamenii aceia. Născuți din carnea și din dorințele lor, noi am proscris categoriile și apartenențele lor, Noi nu le cunoaștem bucuriile, nici suferințele, Noi am abandonat Cu detașare Și fără nici un efort Universul lor de moarte. Putem acum să scoatem din uitare Istoria amară pe care-o moștenim, O nouă Împărțeală s-a săvârșit sub soare Și viața avem dreptul și noi să ne-o trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la o poștă că-l doresc. Oricum nu m-am priceput niciodată la regulile astea. Îmi dă drumul la mână și-și pune ambele mâini în jurul mijlocului meu. Și acum mă trage ușor spre el. Închid ochii, pregătită să mă abandonez îmbrățișării lui. — Pentru numele lui Dumnezeu ! aud un glas prea binecunoscut. N-ai de gând s-o săruți odată ? Tresar și deschid ochii. Nathaniel pare la fel de șocat, și se trage instantaneu înapoi. Mă răsucesc pe călcâie - și, spre groaza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
reacție normală. În clipa în care am pomenit de ginerele lui, s-a debarasat imediat de mine. Ceva nu miroase a bine. E cât se poate de limpede, ceva nu miroase a bine. Dar oare despre ce e vorba ? Am abandonat total ideea de treabă prin casă în după-amiaza asta și stau la mine în pat cu un carnet și un creion în mână, trecând în revistă toate variantele de lucru. Cine ce are de câștigat ? Mă uit la lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dracii în samă, să-ți vie cu banii de-a gata la picioare și să te facă putred de bogat”, i se contrapune o nouă provocare născută din predestinarea da a fi “cel dăruit de Dumnezeu”. El nu putea fi abandonat în “lucrarea diabolică a pierderii sufletului” și este supus unor noi încercări ale vieții. Înaintea începerii traseului cunoașterii gnoseologice, este reamintită etapa cunoașterii la care ajunsese: “tot bogatu i minteos și tânărul frumos”. Dănilă mai prinsese acum la minte. În
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
butadă pentru a ironiza „trădarea” unor foști tovarăși de drum trecuți la dreapta: What is a neo‑conservative? A mugged liberal! Neo‑conservatorul este așadar un „liberal tâlhărit”, ceea ce se traduce În continuare astfel: un om de stânga care‑și abandonează convingerile când dă de greu. De fapt, mulți neo‑conservatori proeminenți sunt chiar foști democrați dezamăgiți: Norman Podhoretz, redactorul‑șef, timp de aproape patru decenii, al revistei Commentary - omoloaga transatlantică a parizienei Commentaire -, care și‑a Început lunga carieră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
câteva pagini din opera dispărutului. Maestru al artei de a supraviețui, Bellow a compus un frumos elogiu funebru și pentru Allan Bloom, acum inclus cu minime schimbări, dar Într-un montaj care-i răstoarnă sensul, În Ravelstein. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De vreun ceas. DOAMNA CU VOAL (Cu întârziere de o secundă.): De vreun ceas. BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha. (Scoate din buzunarul de la haină un ziar, pe jumătate ud.) Și, nimic? BĂTRÎNUL CU BASTON (După o ezitare.): Nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonând ziarul ud pe scaunul de alături.): Poftim! Să mai cumperi ziare. (Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL pare să-l descopere în sfârșit pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. Ascultă câteva zeci de secunde, se ridică, se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
strâmte, sau mai largi, sau mai înalte.): Păi, cu vremea asta nu te mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu violoncelul ce facem? (BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo cu violoncelul în mână.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonându-și ziarul ud, care pare că s-ar fi lipit pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo cu violoncelul în mână.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonându-și ziarul ud, care pare că s-ar fi lipit pur și simplu de degete.): Păcat. Nici n-am apucat să-l citesc ca lumea... BĂTRÎNUL CU BASTON (Așezându-se pe scaun, respirând puternic.): Ei, acu’... parcă mai merge. DOAMNA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Acum ar fi momentul, dacă dl. Popa ar avea o fiică, o soră, o soție, o mamă, ca aceasta să-l privească cu luare aminte și să se întrebe cine e omul, cine e omul ăsta care mi-e drag? Abandonat somnului, cu ochii închiși, cu buzele răsfrânte printre care șuieră de douăsprezece ori pe minut expirul călduț de CO2 și H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
auzit tăreșenia a râs și i-a trimis lui Subreanu o mie de dolari, pașaportul și un bilet de tren, cu vagonul de dormit, până la Cernăuți. „Toată viața am luptat împotriva KGB-ului care a distrus România și n-o să abandonez lupta chiar acum, când stăm să intrăm în Europa“, i-a spus seara lui Burtăncureanu, la obișnuitele lor întruniri. „Să treci asta la capitolul când va veni cu lupta mea pentru Basarabia și Bucovina, care nici nu-ți închipui cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ioan Damaschin a atins fundul, Buddha a atins fundul. Trebuie să te înarmezi dezarmându-te și să continui să te dezarmezi până când nici măcar propria carne să nu-ți fie îndeajuns, să vrei să renunți până și la ea, să o abandonezi. Unii fac acest lucru prin exercițiul spiritual al nemișcării, alții prin rugăciune, alții prin post și reculegere, alții prin senzualitate. Tu faci parte din ultima categorie, și am observat asta încă de la prima noastră întâlnire. Acesta e lucrul care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ochii cu pumnii. În sfârșit am văzut clar. Casa galbenă avea ferestrele deschise, trântite în lături cu atâta putere, încât una se desprinsese dintr-o balama și atârna jalnic, suflată de vânt. Înăuntru era vraiște; se vedea că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un unghi imposibil - desigur îl ținea ceva la bază, ceva ce nu se zărea pe geam. Alături, drumul și grădina cu pământ răscolit m-au întristat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Atingerea universalității plecând de la faptul particular era o tehnică îndrăgită de Sui, care studiase în India filosofia speculativă cu Nampuseptari. Îmi arătă o nouă rană la picior, dar eu nu mă simțeam dornic să-i cunosc necazurile. Un păianjen își abandonă un fir de pânză în bătaia vântului. Poate că-l agățase chiar de Sui. Detectam numai un segment subțire care ar fi putut fi agățat oriunde. Văzui că fratele Wang abandonase și el găleata cu apă și peria pe dușumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
simțeam dornic să-i cunosc necazurile. Un păianjen își abandonă un fir de pânză în bătaia vântului. Poate că-l agățase chiar de Sui. Detectam numai un segment subțire care ar fi putut fi agățat oriunde. Văzui că fratele Wang abandonase și el găleata cu apă și peria pe dușumea, probabil în favoarea mesei. Apa formase de jur împrejurul găleții o zonă întunecată ce se restrângea treptat. O clipă, ochii mi-au tremurat de o sclipire puternică. Am ridicat capul din piept. Sui - nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din desenele animate. La sfârșit, roșcatul a sărit printre gratiile de fontă ale gardului, mi s-a încurcat printre picioare și s-a îndepărtat în goană, imagine jalnică a învinsului absolut, urmărit de rușine, dând tot ce putea da învingătorului, abandonându-și ultima fărâmă de demnitate - și uite că și eu dau importanță demnității, eu care ziceam că demnitatea n-are importanță și nu face altceva decât să creeze tensiuni. Să n-o iau pe arătură. Să spun adevărul, repede. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
formă oarecare, lăsând totuși numele lui Melanie pe afiș. Nu că ar conta prea mult, pentru că s-ar ști în întreaga industrie ce s-a întâmplat. Ar afla cu săptămâni bune înainte de deschiderea spectacolului. —Janey, mă bagi în sperieți! Janey abandonă tonul său detașat, speculativ. Hai, nu te îngrijora, Sam, spuse ea redevenind, dintr-odată, atentă. Așa ceva nu se întâmplă aproape niciodată și sunt sigură că acum nu e cazul. La urma urmelor, e și Helen acolo. Mă întrebam dacă Janey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
hăituită. Se uita în jur cu îngrijorare. — Sophie? zise ea, cu o voce pierdută, agitată. Sophie! Sophie alerga deja spre ea. — Vi! Ce s-a întâmplat? Am auzit prin difuzor. Te simți bine? Violet se aruncă în brațele lui Sophie, abandonându-i-se asemenea unei sirene sex simbol dintr-un film mut. — După asta trebuie să mă duc la secția de poliție, suspină ea, să dau declarația. Mi-e așa de frică, că abia mă pot concentra, scena n-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în farfurie o grămăjoară de piept de pui pe care o luase cu furculița. Philip n-ar fi făcut niciodată o asemenea greșeală. Niciodată. Indiferent de cât de mult a băut cu Ronnie. Nu l-aș fi aprovizionat dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai rău pentru mine. Parcă mă torturau cu picătura chinezească. Am cochetat cu ideea de a-i întreba pe cei de față dacă această expresie ar trebui să fie considerată, în circumstanțele date, ca lipsită de delicatețe, după care am abandonat-o, cu regret. — Dar ea știa de tine? Știa că-l omorâseși pe Philip? zisei eu, în schimb. Nu știu! zise Ben, aproape țipând. Dar știe ceva. Și nu mai suport! Își rotea privirea prin cameră, agitat, tremurând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sănătos, schimonosindu-se de durere, pentru că trebuia să-l folosească pe celălalt pentru a-și menține echilibrul. Totuși, mă făcu să-mi pierd echilibrul îndeajuns de mult încât să poată ajunge la ușa băii. Cel de-al doilea polițist o abandonase deja pe Violet pe canapea și se repezea către noi. În timp ce acesta se năpustea înainte, Ben ținea seringa EpiPen deasupra capului, agitând-o ca nebunul, de parcă ar fi fost un steag. — Nu mă atingeți! urlă el. Mi-am făcut deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]