6,323 matches
-
iar regretele nu sunt neglijabile. Cele care ne mai Însoțesc sunt asaltate, și ele, periodic, de intemperii și idiosincrasii și idioții, una mai veninoasă decât alta, una mai „mofturoasă” decât alta. Nu doar un fel de băltăreț caraghios, declanșând dezghețul absurd, cum se Întâmpla În romanul de ieri care este și de azi, ci și, cine ar crede, un crivăț cu alice de gheață În plină vară arabă. Zilele Însuflețirii și ale consimțirii, diluând până ieri răul ubicuu și reinventând binele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ales martir, dar oricât pare literatura sa „instalată În nenorocire” (Ov.S. Crohmălniceanu o alătură, și pe acest temei, de cea a lui Kafka, Bruno Schulz și Robert Walser), ea reprezintă, În același timp, una dintre cele mai dramatice sfidări aruncate absurdului și, În cele din urmă, În ciuda prețului incomparabil sau poate tocmai prin acesta, concretizează o exemplară izbândă spirituală. Viitorul scriitor se interesează, cu fervoarea nediminuată, de literatură și filosofie, muzică și pictură, tot ceea ce Îi oferise dintotdeauna repere de reală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
expiere sau chiar o sublimare a suferinței, ci, poate, și un mod de a interoga sacralitatea, prin și În creație. Înrudit cu Franz Kafka și Bruno Schulz, Blecher Își păstrează locul său aparte. Miraculosul „hiperintensității” diferă de geometria implacabilă a absurdului kafkian și conține, credem, o gamă mai amplă de laitmotive tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anumit raport cu oamenii, devii un „factor” În viața lor. * Să-i vorbești despre cutia magică ar fi Însemnat să-l sperii. Să-i spun că depozitează mesajele de la marele necunoscut căruia Încercăm să-i dăm un nume, bolborosind pseudonime absurde, codificate? Aș spulbera orice șansă de cordialitate. Am mai umplut o dată paharele, am ciocnit. I-am mărturisit că voi lipsi câteva luni. L-am rugat să predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seara când au apărut, grupați și obosiți, În lumina orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din pavilionul zgomotos și festiv. Părăsisem, după doar vreo zece minute, evenimentul. Traumă apăsătoare, mă consideram singurul vinovat pentru dezastrul acelei seri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
7 ani era tocmai șocul „Întoarcerii pe dos” a interpretării. Răsturnarea era, cumva, În spirit ionescian?... „Dreptul la prostie”? Cât de „proastă” era prostia de ieri și de azi?... Mi-ar fi plăcut să reiau asemenea Întrebări cu părintele teatrului absurdului. Drept fundamental la candoare, Îndoială, provocare, eșec? Forme ale libertății, ale individualității, adică? Ionescu ar fi avut destule de spus, presupun. Îl văzusem, În treacăt, În vizita mea la Paris la Începutul anilor ’80, În seara pe care aveam s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a lungul persistentei autoanalize. În momente de șoc, În timpul captivității și adesea după război, În socialism, când realitatea Îi reamintește naratorului identitatea-destin, el se „metamorfozează” ( În sens kafkian, aș zice) Într-o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii. Străină, absurdă, terifiantă, imaginea fatalității Înseși. „Revelația definise situația mea neplăcută și de neînțeles, Îmi explicase, aș spune, apartenența. Apoi, s-a dovedit până la urmă că nici nu mai aveam nevoie de ea, făcusem pace cu această idee, evreitatea mea, adică, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pre-conștiinței, al preexistenței. Studenții americani au fost atrași de felul În care narațiunea Îi plonja, fără minime repere orientative, cum se Întâmplă frecvent În scrisul lui Tabucchi, În aventura codificată a lecturii. Forțați să instituie și reconstituie, ei Înșiși, logica absurdului existențial, apreciau faptul că autorul nu intenționa să „soluționeze” enigma, nici să ofere uluitoare revelații, doar să reamintească „ceea ce știam și uitasem”, cum scria frumoasa Irina, studenta basarabeană din clasă. Sugestia că ar fi putut fi vorba, În cazul lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alții și frizând nu numai bunul simț juridic al asistenței, formată numai din reprezentanți ai presei românești și străine, cei câțiva avocați admiși și rudele inculpatului, dar chiar bunul simț elementar al omului de rând. Pentru toată lumea era un proces absurd, care s-a terminat cu o condamnare nedreaptă, din ordin, pentru incontestabilul lider al celei mai strălucite generații de luptători civici, pentru edificarea României Noi și punerea în drepturile ei legitime a națiunii române. Desigur că toți camarazii de luptă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Acestea se încerca să fie captate de agitatori comuniști, prin discursuri patriotarde și prin sugerarea ideii că singura forță care ne poate ajuta contra fascismului și nazismului, care ne-au mutilat țara, ar fi numai Rusia Sovietică. Se strigau lozinci absurde de denigrare a Germaniei și Italiei și de adulare a U.R.S.S.-lui. Desprinzându-se cu dezgust de manifestanții atât de lipsiți de orizont, Nicolae Petrașcu îl întâlnește pe Boian, care în câteva cuvinte îl pune în cunoștință de cauză
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
caz Comaniciu nu poate să angajeze Mișcarea Legionară. Comaniciu a comunicat că național-țărăniștii au făcut o serie de propuneri, care nu pot fi acceptate, căci noi nu putem merge să ne înscrim la național-țărăniști, deci propunerile lor le consider ca absurde. Noveanu: De ce nu cauți o cale să ieși la suprafață? Petrașcu: Poate că aș ieși la suprafață dar sunt trei motive care mă opresc. 1) Nu cred că dacă aș ieși la suprafață și m-ar închide aș mai putea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spunea că poate fi adus Căpitanul. Așadar mi-am scos pantofii și mam cățărat într-un arbore frunzos, de unde, fără să fiu văzută, aveam în fața ochilor panorama întregului fort... Să fi stat acolo jumătate de oră, încercând să descifrez atitudinea absurdă a autorităților închisorii, când observ că în fața ei s-a oprit o mașină, din care au coborât: mama Căpitanului, soția lui, Cătălina și Lizeta Gheorghiu. Așadar, pentru aceasta ne alungaseră de acolo! Căpitanul era în Jilava și noi nu trebuia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
moartea lui Nicolae Petrașcu, să stopeze manevrele Securității, care trebuiau să ducă la rearestarea legionarilor pentru un nou proces. Nu mai puteau găsi ei un șef al Organizației, pe care o descoperiseră sau pe care o aranjaseră? Ipoteza este (direct) absurdă și concluzia este că toate manevrele făcute (transmiterea știrii peste tot în țară și în străinătate, în toate mediile) nu au avut alt scop decât de a transforma crima lor oribilă în sinucidere. Pentru a putea înțelege cele întâmplate în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
partid comunist, a trebuit să suporte tot acest calvar, care lasă în umbră inchiziția evului mediu. în discuțiile inițiale cu anchetatorii, Tavi, care avea cum spune moldoveanul „mult scuipat la furcă”, le-a spus că această acuzație este o minciună absurdă, ca un comandant să-și ucidă ostașii și nu are nici o șansă să fie crezută și chiar lor le va face mai mult rău decât bine. Atunci au început șantajul cu torturile, arătate mai sus până când l-au îmbolnăvit grav
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mea și să vin la capătul lumii? Nu-mi aminteam nici ce m-a mânat aici, nici de ce, nici ce semnificație aveau toate cele care mi se întâmplau. Pesemne că o forță necunoscută m-a pus în mișcare. O forță absurdă. Trebuia să ajung aici. De aceea mi-am pierdut memoria și umbra. Probabil că o să-mi pierd și sufletul. Râul susura la picioarele mele. Era un susur plăcut. În mijlocul lui se înălța un banc de nisip pe care creșteau sălcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Spiridon , ne-ați putea spune cine a primit acel telefon de la Timișoara : “VOI CE FACEȚI ACOLO , DORMIȚI ? DOAR TREBUIA SĂ FIȚI PRIMII,!”, pag. 133 - 134 . Nu-l putea primi decât un cap al mișcării , nu ?.” N.n. În toată acestă tevatură absurdă, numele CASSIAN MARIA SPIRIDON, în planul material, concret al istoriei diurne, până la apariția cărții IAȘI, 14 DECEMBRIE 1989 ÎNCEPUTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE ?, era un anonim desăvârșit, pe itinerarii sociale și acestea, tot anonime. Iată dovada cu acuzațiile justificate: “Apelurile noastre n-
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
o construcție suplă, cu ușurință de alăturat, prin caracteristici și construcție tehnică, prozei optzeciste. Se întrețes aici temele și motivele predilecte ale acestei promoții de scriitori: repartiția la țară, odiseea contactelor cu mediul redacțional, restricțiile de diverse tipuri, presiunea cenzurii, absurdul și burlescul anumitor situații, privite cu ironie și adesea cu umor negru - toate sugerate, evident, cu discreție, dar mai ales sesizabile în subtext. Deși în prim-plan autorul plasează o tristă și aparent banală poveste de dragoste, aceasta va deveni
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
Cea mai complexă narațiune din Euridice - și cea mai reușită estetic - este Metamorfoza lui Sebastian Românu. Eroii trăiesc în Pasargarda, unul dintre ei pleacă în Bactrania, altul ajunge într-un ținut în care oamenii sunt închiși după culoarea ochilor. Motiv absurd care sugerează teroarea politică a epocii. Sebastian salvează pe Armanda printr-o căsătorie umanitară, o evită ca femeie, apoi, când se îndrăgostește de-a binelea de ea, descoperă o ființă înstrăinată și retractilă. Ce urmează este o intrigă veche în
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de un conflict psihanalitic. El este, sub acest aspect, relativ nou în proza noastră, foarte pudică atunci când este vorba de complicațiile vieții sexuale. Fili moare în urma unui bombardament și visul lui de a cuceri lumea mondenă europeană dispare în mod absurd. Normalul, modestul Erasmus Ionescu are funcția de martor imparțial și, în conflictul din interiorul familiei, rolul lui este neînsemnat. Trece și el prin tulburări erotice ale vârstei (sugestia este că el practică viciul solitudinii juvenile), dar suferințele sale nu interesează
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
la numeroase seminarii internaționale în Germania și a beneficiat de o bursă DAAD la Universitatea „Ludwig Maximillian” din München. Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cartea de debut cuprinde piese de teatru și povestiri plasate sub semnul absurdului și scrise într-un stil de o frapantă naturalețe. Subiectele, luate aproape fără excepție din banalul cotidian, aduc în prim-plan personaje simbolice dintre cele mai inedite. Minunata viață de câine a lui Adam (2002) relevă o rafinare a mijloacelor
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
Debutul dramaturgic autonom al lui D. se produce cu piesa Un tort pentru un mort (1998), scriere de factură avangardistă, ale cărei personaje se definesc în raport cu o aparentă situație limită. Lovitura de teatru (2000) reprezintă desprinderea de registrul literar al absurdului și descoperirea unei formule personale de metateatru, caracterizată prin introducerea unui preambul situațional, unde sunt precizate circumstanțele viitoarei acțiuni, dar și prin acreditarea ca personaje a Publicului și a Autorului. Replicile transcend sfera banalului, unde ele se consumă, spre a
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
veștejiți prematur alături de feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător și scrutător de psihologii ale prăbușirii lente publică un roman al geloziei. O gelozie mai mult sau mai puțin aberantă și îndreptățită, pigmentată cu decizii absurde și finalitate masochistă. Apa din cizme (2000) îl are în centru pe Iustin Raețchi, individ de patruzeci de ani, rocker de succes, însurat cu o „Angelă iubitoare” și „geloasă la sânge”, tatăl unui adolescent musculos și cascador. După câțiva ani
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
și liceul în Iași; după doi ani la Medicină în orașul natal, își continuă studiile în București, la Facultatea de Litere și Filosofie, pe care a absolvit-o în 1946. Își dă doctoratul în 1971, cu o lucrare despre teatrul absurdului. Din 1950 este titular al Catedrei de istoria teatrului universal contemporan la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. Este redactor la revistele „Veac nou” (1945-1953), și „Teatrul” (1956-1958). A publicat numeroase articole în țară și în
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
tutelare ale acestor tablouri încremenite: totul e dublu („omul despicat în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]