16,963 matches
-
Sandu (coord.), Viața socială în România urbană, Polirom, Iași, pp. 103-122. Voicu, Mălina, Bogdan Voicu (2003), „Volunteering in Romania: a rara avis”, în Paul Dekker, Loek Halman (coord.), The value of volunteering. Cross-cultural perspectives. Nonprofit and civil society studies, Kluwer Academic Press/Plenum Publishers, New York, pp. 143-160. Welzel, Christian, Inglehart, Ronald, Deutsch, Franziska (2004), Social Capital, Civil Society, and Collective Action: What Makes Some Publics More ‘Civic’ than Others?, prezentată la „WVS conference” în Budapesta, 6-9 septembrie. Woolcock, Michael (2000), „Managing
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
față de problematica abordată, fie prin lipsa obiceiului de a citi ziare. Unii dintre cei intervievați, chiar dacă declară că au citit ziarul, nu își amintesc nimic din ceea ce conținea acesta. Alte opinii califică ziarul drept fiind „propagandă agricolă” sau un produs academic, greu de înțeles. La polul opus se situează cei care apreciază foarte mult ziarul și sunt interesați de conținutul său. Concursul a reprezentat un element particular de interes. Caseta 1. ????????????????????????????????? „șZiarul acestaț ar trebui să fie mai ușor de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
polul opus se situează cei care apreciază foarte mult ziarul și sunt interesați de conținutul său. Concursul a reprezentat un element particular de interes. Caseta 1. ????????????????????????????????? „șZiarul acestaț ar trebui să fie mai ușor de înțeles. Unele articole sunt foarte academice și nu le pot înțelege. Am început cu titlul și apoi...” (reprezentant al autorității locale, Trifești). „Este foarte bine că se informează populația și sătenii și am de gând să îl dau la oamenii din sat, după ce angajații primăriei îl
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Ortodoxă nu poate lansa doar proiecte pentru a repara mai ales deficiențe. Lipsește comunicarea activă - prin intermediul radio-TV și al revistelor culturale - cu intelectualii creștini dornici de reflecție vie, dar incapabili de unison apologetic 1. Cunoașteți cumva ritmul traducerilor și calitatea academică a reeditărilor din colecția „Părinți și scriitori bisericești” a Editurii Institutului Biblic? Încercați s-o comparați cu oricare dintre seriile de literatură patristică ce se tipăresc în Rusia sau Grecia, fără a mai pomeni de Franța, Germania, Italia ori Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
implicați în afaceri dubioase, au fost condamnați să ocupe primele locuri în rândul șomerilor sau al persoanelor prost clasate. La antipozi, structuri parazite de tip mafiot au dominat economia subterană românească, formând o „elită” financiară arogantă și opulentă. Falimentul seminariilor academice sau al sloganurilor pur retorice în fața evidențelor sociale a fost pus în discuție de crima lui Romulus Mailat, consemnată de autoritățile italiene în 2007. Aceasta a arătat că trecerea de la cultura itinerantă la cea sedentară este una dificilă pentru comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
i.e., plagiatul, mita etc.), descalificarea morală (i.e., sfidarea decalogului) și nepotismul cadrelor didactice. Ca alternativă, Biserica trebuie să accepte logica pluralismului și a concurenței. Competiția elegantă și schimbul de experiență între facultăți se cer încurajate. De ce, în absența unor merite academice excepționale, un profesor trebuie să ocupe pe viață postul de la catedră? De asemenea, monosexismul, uneori misogin, al catedrelor din facultățile de Teologie ar merita și el chestionat 1. Mai este nevoie să spunem că nimic nu poate împiedica o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Modelul platonic al Academiei antice sau al Păltinișului modern 1 - în care profesorului îi revine responsabilitatea șlefuirii meticuloase a învățăcelului - se cuvine redescoperit. Operând într-un registru anglo-saxon, tutorele i-ar putea oferi studentului sfaturi nu doar în chestiuni strict academice, ci și în probleme existențiale. În cazul în care acest tutore este un preot, el poate deveni duhovnicul liber ales de către student. Într-o asemenea relație, abuzul sau constrângerea vor fi fost din start excluse. Cei tineri nu pot crește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
universaliste și patriotism local - acestea doar vor putea prinde cheag și vor putea da Bisericii o nobilă speranță. Profesoratul și programatc " Profesoratul și programa" În ceea ce privește programa de învățământ, sunt mult mai multe lucruri de spus. Teologia este ultima dintre disciplinele academice care s-a dovedit pregătită să-și modifice schemele de predare ori să-și înnoiască sursele de inspirație. Metoda actuală de introducere a studentului ortodox în tainele teologiei este tocmai cea mai contraindicată de Părinții Bisericii. În loc să se înceapă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trei sau chiar patru materii (mai multe chiar decât la admiterea în Facultatea de Teologie). Această aberație se cere îndreptată, luând în considerare și faptul că tot mai puțini tineri înzestrați aleg studiul Teologiei ca subiect principal al formării lor academice 1. Concluziitc " Concluzii" Am înfățișat aici câteva tare ale sistemului de educație în lumea creștin-ortodoxă din România. Este foarte probabil ca ele să caracterizeze în aceeași măsură învățământul din lumea cultelor neoprotestante sau din mediile romano-catolice sau greco-catolice. Am adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un proces de autentică formare a celor mai tineri. Această instrucție, asumată fără constrângeri, ar putea seconda în mod inspirat educația pluralistă, de tip secular, din licee și facultăți. În România culturală marcată de opera lui Mircea Eliade, reabilitarea academică a disciplinei istoriei religiilor ne-ar obliga să cântărim vechimea istoriei și perenitatea sacrului. O știință fără recunoaștere universitară, istoria religiilor ne invită, pe fiecare dintre noi, să rescriem gramatica dialogării urbane cu alteritatea. În epoca globalizării, istoria religiilor - și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
celălalt, intransigenții exclud dialectica iertării. În acest context anomic și arbitrar, cum să mai încadrezi discuția despre colaboraționismul liderilor Bisericii Ortodoxe și - de altfel - ai celorlalte religii recepte din România comunistă? Dacă opera internă de ecarisaj în spațiul eclezial, politic, academic și cultural a eșuat lamentabil, care mai sunt atunci vocile inatacabile ale discernământului moral? Toamna smintelilortc "Toamna smintelilor" Guvernul la DNA și sinodalii BOR la CNSAS. În toamna anului 2007, aceste vești au constituit smogul depresiv al dezbaterii publice românești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
totale de „vechiul regim” a fost impus succesiv de către iacobinii francezi, bolșevicii ruși și comuniștii chinezi - actori și regizori ai revoluției culturale permanente. Nu avem o estimare completă a pierderilor irevocabile suferite de tradiție - în planul reperelor religioase, al exigențelor academice, al esteticii urbane, al cunoașterii tehnice protejate în interiorul breslelor, al obiceiurilor sezoniere păzite prin riturile de trecere. Tradiția a fost emancipată de revoluționarii de profesie așa încât a fi mai bun a ajuns să se confunde, pentru unii, cu amnezia. Încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tomuri vechi și istorii rebarbative, am cunoscut nu doar deliciile cunoașterii pure, ci și ispitele pervertirii în enunț și locvacitate. În doar trei sau patru ani asimilaserăm arta cârcotelii savante, devenind robi ai buchiilor, tineri ideologi ori specialiști ai „mobilităților academice”. Am învățat și noi cum să fim profesioniști ai ambiguității, „intelectuali” capabili să-și compenseze lașitatea existențială recurgând la practica logoreei. Treptat, am acceptat că filozofia, literele, dreptul și chiar teologia sunt niște discipline care n-au ambiții mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creatură poate rectifica sensul degenerescent al vieții pe planetă 1. Primul capitol se încheie cu câteva glose despre „Mitologii”, respectiv câteva însemnări despre „Antropologi și religie”. Acest din urmă text vizualizează textura polemicii dintre teologul creștin, în genere, și casta „academicilor” abandonați cu pasiune sarcinii de a reconstitui memoria religioasă a umanității istorice. Dacă liniile de fond ale analizei sunt juste din perspectiva teologiei, rămân de clarificat câteva suprapuneri conceptuale (relativizarea distincției dintre antropologia culturii și istoria religiilor). Alte aprecieri vădit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
discipline umaniste, la intersecția dintre spumosul revival protestant al filologiei, programele posttridentine de inculturație catolică, revoluția științelor naturii și istorism - toate proiectate pe o hartă geografică a cărei exactitate concura, pentru europeni, doar exhaustivul. Dincolo de patologiile pe care orice excese academice le generează, există un fapt relevat de „știința religiilor” menit să atragă atenția unei conștiințe oneste intelectual și integre din punct de vedere teologic. Religiile sunt foarte adesea câmpuri de mari intersecții. Dacă ne gândim la destinul memoriei sacrului și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de lemne. Și, încă o dată, nu visez să pot edita clasici păgâni, în timp ce abia-mi cunosc propria tradiție. Fiindcă este sezonul, îți confirm dezabuzarea în fața invitațiilor la conferințe internaționale de patristică sau teologie sistematică. Cum să îmbrățișez rolul de globe-trotter academic atunci când știu că, paznicii fiind adormiți, „vrăjmașul prigonește” via Domnului? Da, sunt tare uscat la rădăcină, dar n-am să cer alt pământ, ci apă vie din norul prorocului Ilie. Cu întreaga mea afecțiune, Mihai Capitolul IIItc "Capitolul III" Ciorne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoria ideilor, destinul „cerului” între sinodul de la Niceea și epoca lui Galilei, dar și poeme religioase ori fragmente autobiografice despre imaginarul copilăriei sale. Avid după cărți care angajează idei și tentat mai ales de argumentele analitice, detașat de lumea specialiștilor academici și angajat responsabil în dezbaterea civică („politică”), aspirând la idealurile vieții creștine („a fi ortodox”) fără să abandoneze un aer cosmopolit intratabil, H.-R. Patapievici are o identitate vizibilă incertă. Ca autor conservator, el a știut să fructifice geniul inconsecvenței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
linii mari, volumul lui H.-R. Patapievici este deopotrivă exigent și accesibil. Exigent, întrucât nu se rezumă la importul de clișee negativiste, ci reia pe cont propriu gândirea temeiurilor modernității. Accesibil, întrucât renunță din start la pedanteria scorțoasă a tomurilor academice. Într-un slalom impresionant printre temele vaste ale gândirii europene, autorul oferă spectacolul reconfortant al unei inteligențe lipsite de complexe. În mod admirabil, H.-R. Patapievici și-a asumat riscul de a ataca subiecte aproape tabu pentru intelighenția românească: atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să exceleze în retorică, ajung să fie socotiți de Biserică - de la Atanasie cel Mare la Siluan Atonitul - „mari dascăli ai lumii”. Acest adevăr, împreună cu care stă sau cade înțelesul ortodox al tradiției ecleziale, se rostește tot mai rar în mediile academice, care prin metodologia reductivistă aplicată textelor religioase sfârșesc adesea prin a-și anihila obiectul de studiu. Exegeza monasticătc "Exegeza monastică" De partea interpreților „teologici” și „ecleziali” ai lui Evagrie Ponticul se află mai ales preotul Gabriel Bunge OSB1, alături de monahul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noastre inimi. Format la școala Scripturii și a tradiției patristice, părintele Teofil este un om al slujirii - pe scurt, un liturghisitor. Slujbele sunt viața Bisericii, iar teologia părintelui Teofil înseamnă o atare exploatare a izvoarelor liturgice. Cu mai puține scrupule academice sau convenții profesorale, dar susținută de o memorie prodigioasă, teologia părintelui Teofil cheamă la o reflecție asupra rostului prezenței noastre în trupul Bisericii. Astfel, părintele Teofil împlinește așteptările exprimate cândva de Dumitru Stăniloae, care spunea că „avem nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
autorului. Mărturia părintelui Emilianos este exigentă și, de aceea, rară și prețioasă. Se ascunde în cuvintele autorului acea limpezime care umilește sterpăciunea erudiției teologice de duzină. Cuvântările arhimandritului - „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6) - nu sunt prelegeri academice, iar dacă posedă o atât de rară fluență, e pentru că respectă ritmul firesc al conversației între două inimi. Încercat duhovnic la mănăstiri de călugări și maici, Emilianos Simonopetritul „nu vorbește în două feluri” (I Timotei 3, 8), părelnic sau iscoditor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
corpul epistolar 2 și cuvintele de îndrumare duhovnicească adresate săptămânal obștii mănăstirii). Extraordinara bogăție teologică a scrierilor părintelui Sofronie, multe dintre ele redactate într-un limbaj având un pronunțat caracter filozofic, au atras atenția publicului educat și chiar a cercurilor academice din diferite ramuri ale științelor umaniste 3. „Scriitorul iscusit”tc "„Scriitorul iscusit”" La originea primei cărți semnate de arhimandritul Sofronie s-a aflat opacitatea cu care diverși membrii ai intelighenției ortodoxe din Paris (incluzând un teolog de talia lui Vladimir
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noastre, este o reușită sinteză a întregii teologii dogmatice și ascetice pe care starețul Sofronie (cum îl denumește autorul, în sensul duhovnicesc al grecescului geron) ne-a lăsat-o moștenire. Deși redactată ca teză doctorală, urmărind „să facă cunoscută cercurilor academice ale teologiei contemporane unicitatea antropologiei ortodoxe”1, cartea arhimandritului Zaharia nu adoptă standardele canonice ale cercetării contemporane, pentru care hermeneutica suspiciunii și atitudinea critic-dubitativă garantează succesul oricărei investigații. Teza părintelui Zaharia nu discută o posibilă antiteză. Scrierea sa e filtrată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conceptului de națiune, legea și autoritatea statală, consumerismul și filozofia creditului bancar etc.1 De ce oare inteligența teologică autohtonă ratează sistematic aceste teme de reflecție specifice condiției omului în modernitate? Să fie vorba doar despre absența unei tradiții a dezbaterilor academice, despre circulația slabă a revistelor cu profil religios, despre simpatia clerului înalt pentru „clasa muncitoare” în deficitul intelighenției, despre lipsurile financiare curente sau, pur și simplu, despre absența cronică a resurselor umane înnoitoare într-o Românie a tranziției? Răspunsul este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din 10.07.1989), iar apoi studiul bilingv și în limbi regionale. Învățământul în limbi regionale privește numai o parte a instituțiilor de învățământ din Franța și a cunoscut o anumită dezvoltare din anul 2001 când s-a creat Consiliul Academic de Limbi Regionale (se reunește periodic, vizând evoluția procesului). Și în alte țări europene s-au elaborat politici lingvistice, mai mult sau mai puțin apreciate, în spații sau regiuni cel mai adesea autonome, cum sunt cunoscute următoarele cazuri: 1) în
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]