6,595 matches
-
a spus când s-a desprins din brațele mele. În altă zi, pe o vreme însorită și splendidă, s-a stârnit din senin o ploaie cu stropi uriași, care ne-a făcut ciuciulete în câteva secunde. Am fugit ca să ne-adăpostim sub arcada li ceului Zoia Kosmodemianskaia. Din rochița umedă a Rodicăi ieșeau aburi și prin transparența ei se vedeau, înduioșători, chiloți tetra cu elasticul înno dat într-o parte. Mă luase după mijloc și-și lipise burtica moale de mine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita că aici, în dom, e adăpostit «La Sindone», giulgiul în care-a fost înfășurat Mântui torul și care i-a păstrat imaginea. Asta nu-i jucărie. Fiecare oraș în care el a fost păstrat, de la Edessa legendarului rege Abgar și până la Torino, s-a im pregnat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și poate că de asta te-am văzut. — Poate că de asta ți s-a părut că m-ai văzut, doamnă. — Țucurașule scump... a șoptit ea tandru și s-a lipit de el, moale, caldă, ai fi zis ca să se adăpostească de ploaie. Și de care celălalt vorbești tu? Nu există nici un celălalt. Există Întotdeauna ceilalți. Ești gelos? Bineînțeles că era gelos, era gelos pe fiecare individ pe care Îl vedea fericit, respira chiar cu gelozie. — Nu, nu cred. Poate că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații supravegheau străzile, iar în portul de apus o flotă de corăbii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dimineață de iarnă, descoperi minunatele biblioteci ale lui Augustus, lângă templul zeului care, potrivit preoților și poeților, îi dăruise victoria. Două săli imense ce se continuau cu abside, având coloane asemenea bazilicilor și ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la lumină un portic, ruinele termelor și ale unui spectaculos nymphaeum. De-a lungul veacurilor, vila a fost jefuită și distrusă de cutremure. Încet-încet, toate au ajuns să fie înghițite de apa mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de baie, de cutia toracică parțial protejată de-un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la un umăr și până la subsuoara opusă, ca o rochie clasică de bal hollywoodian. Se hotărî să mă ignore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aceasta era plină de zgârieturi și urme de tocuri, chiștoace de țigări și pete de uzură, transformate de dimensiunea încântătoare a acelui model specific fabricii din Detroit. Pe scaunul de vinilin roz era o ruptură adâncă, suficient de mare să adăpostească un catarg de steag sau, de ce nu, un penis. Probabil că urmele acestea fuseseră făcute în contextul unei drame imaginare puse în practică de diversele companii care foloseau mașina, de actorii care jucau roluri de detectivi și criminali mărunți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
soției mele. Am înaintat încet în tunelul gol, concentrându-mă asupra comenzilor. De pe rolurile nemișcate din fața mea curgeau ultimele șiroaie de lichid. Am coborât geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de interesant pentru a ilustra un capitol al volumului Figuri și forme literare (Editura Casa Școalelor, București, 1946, pp. 177-182, cap. „Locuri comune, sinonime și echivocuri”). Printre trăsăturile stilistice identificate de autor se numără persiflarea clișeului, satira locului comun (acesta adăpostind cel mai adesea generalitatea ideii și absența emoției). Importanța scrierilor lui Urmuz rămîne documentară („un document lingvistic de mare însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii”), limbajul urmuzian conținînd „vocabule, nonsensuri de genul celor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și să tune. Alergă să ajungă mai repede la magazin înainte de a începe ploaia dar norii fuseseră mai iuți decât ea și începură să verse cu găleata o ploaie torențială, caldă, de vară. Era prin dreptul dispensarului. Intră să se adăpostească sub copertina de la intrarea în dispensar. În incinta dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină, printre care, și câțiva copii. Cât au stat acolo, a fulgerat și a tunat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
începură să verse cu găleata o ploaie torențială, caldă, de vară. Era prin dreptul dispensarului. Intră să se adăpostească sub copertina de la intrarea în dispensar. În incinta dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină, printre care, și câțiva copii. Cât au stat acolo, a fulgerat și a tunat așa de tare ca și cum ar fi trăsnit pe undeva, prin apropiere. Copiii se strânseseră unii lângă alții de frică iar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant memoria convergența amintirilor, înțepenește într-un prelung țiuit. aici sunt eu, acolo ești tu, noi, unde suntem? priviri confuze... cocoșii din tablă, de pe acoperiș, scârțâie din ce în ce mai tare, în bătăile vântului. numai bostanii adăpostesc lumina, iar jack glumețul se plimbă și astăzi pe aleea dintre rai și iad. femeia taie dovleacul, bărbatul dorește să facă sex, singurul eveniment sigur: poemul a fost ciopârțit de secure. versuri-schije străpung inima haosului; tăcerea sângerează; între noi un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zădarnice rănit printre resturi ignorat cu tălpile arse de căutări o să aștept în singurul loc de care moartea nu știe știu totuși că în locul acela a locuit o femeie... un alt fel de iubire în carnea de pe mine s-a adăpostit un criminal și ucide fără zgomot dar cui îi pasă oricâte crime ar avea în fiecare dimineață la amiază și seara îl hrănesc cu iluzii apoi privesc cum își caută prada s-ar cuveni să dau și eu câte puțin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica Agripina, întrerupându-și firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cântătoare Ne încântă cu a lor cânt Revărsat pe acest pământ. Ele cuib își construiesc, Nicidecum nu-l părăsesc Doar când pleacă-n Țara caldă și îndepărtată. Ele-n stoluri zboară-ntruna, Iar când vine furtuna, Într-un copac se adăpostesc Până ce răsare luna. Cerul Cerul înstelat De lună colorat, E-un peisaj frumos Și miraculos. Iar când soarele răsare Cu razele-i încântătoare, Face un minunat tablou Creat de Dumnezeu. Zăpada Zăpada cristalină Pe jos s-a așternut În casă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nisipuri de disperare, de neputință, Încerci să scapi, Ai doar o șansă: Să-și regăsești aripile. Speranța... O perdea de fulgi ce-și croiesc propria soartă se avântă spre pământul trist. Norii care plâng neîncetat cu lacrimi de gheață căci adăposteau odată fericirea iernii și îi dădeau drumul peste un platou de bronz, acum fiecare nor își îneacă amarul în sărmanii fulgi... Fericirea stă ascunsă printre umbre și se adâncește din ce în ce mai tare în întuneric până când nu pare a mai fi ceva
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jos și, în câteva minute, somnul o copleșește. Noroc că a reușit să pătrundă în peșteră. Afară, ziua se îmbină cu noaptea. Orele trec nepăsătoare, cerul se-nnegrește și tăcerea noții adânci răzbate până-n văgăuna în care Violetta s-a adăpostit... În timpul nopții, un urs intră în peșteră. E mare, fioros și are niște dinți ascuțiți, numai buni pentru a sfâșia orice îi iese în cale. Mormăitul lui o trezește pe copila curajoasă. Ca-ntr-un vis urât, i se derulează
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit În ciocnire de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie și pătat de noroi. Se strîmba de durere, masîndu-și stomacul. - Ce te-a apucat să mă agresezi astfel? Eși nebună sau ce naiba? Marie, revenindu-și În simțiri, se ridică și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai scotea o vorbă. - Acum știm În ce fel asasinul nostru putea circula Încoace și Încolo În sit fără să fie reperat. Îi era de ajuns să se ascundă În criptă. Polițisul se strîmbă. - CÎnd mă gîndesc că m-am adăpostit sub dolmen noaptea trecută și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai degrabă un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ronan pierzîndu-și cumpătul. Nu știu unde s-a dus, dar azi dimineață mi-a cerut să scot Zodiacul și să-l amarez la Lancouët. - Dacă așa stau lucrurile, n-o să ajungă departe, zise Philippe. Bujiile și-au dat duhul. Lancouët. Un golfuleț adăpostit de vînturile dominante, pe estuarul cu același nume. La mai puțin de un kilometru de fabrica de faianță. - Doar n-o să pleci? Marie se Întoarse și o văzu pe maică-sa, care stătea În pragul casei. Încercă să-i explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ritmul ăsta, de fapt mai mult ea vorbește, este la curent cu noile apariții de carte și cu problemele mele curente de la serviciu. Prin urmare, memoria mea pare să fie intactă, cu excepția unei breșe mici și ascunse în care se adăpostea ea, cu chipul ei frumos, atât de drag și familiar. Și tocmai pentru că-mi era atât de apropiată, ar fi trebuit să-i vorbesc deschis despre această lacună abominabilă a memoriei mele, această nouă infirmitate a mea, ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e adeseori calificată. Krokowski opune iubirii castitatea, rușinea, puritatea, teama, decența, dezgustul. Ele nu pot ucide iubirea, dar o și pot converti în simptomele bolii. Nu întâmplător este aleasă metaforic tuberculoza, boala pieptului, ce te devorează pe dinăuntru, căci pieptul adăpostește deopotrivă și inima, centrul și organul iubirii. Tot el oferă și soluția vindecării prin explorarea subconștientului, eliberarea prin analiză. Analiza poate declanșa un proces invers, alchimic, de metamorfozare a bolii înapoi în recunoaștere, acceptare, eliberare, reactualizarea și demascarea sentimentului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o zonă în care spațiul se reorganizează: corpurile de bibliotecă se reașază pe o dimensiune verticală, rafturile foarte lungi se îngustează și urcă ca o viță-de-vie, culoarea lor de lemn natur devine subit neagră. Dintr-o dată, suple și lugubre, rafturile adăpostesc cărți de colecție, monocrome, îmbrăcate în piele, cu încrustații. Din loc în loc, au apărut scări metalice și mobile ce facilitau accesul la rafturile de sus, inaccesibile. Și librăria mi se înfățișă dintr-o dată mai degrabă ca un muzeu sau templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]