102,424 matches
-
Așa este, se arătă ea de acord. —Te-ai gândit ce-ai să faci când o să moară ea? Nu știu. Am destul timp să mă gândesc. Își desprinse cu greu ochii de la geamul șiroind de apă. —Poate o să mă mărit, adăugă ea și-i zâmbi. El simți că-l cuprinde disperarea și că i se face rău. Se putea foarte bine ca ea să se fi despărțit de un tânăr din Paris, vreun prostănac de nivelul ei social care-i împărtășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să-i ceară mâna unei fiice de negustor... Dar rată șansa de a o face, căci nu reuși nici măcar să-și miște limba în gură. — Poate că o să trebuiască să mă duc în târg la Brinac să caut un bărbat, adăugă ea. Am auzit că, dacă ești bogată, se găsesc tot felul de vânători de zestre. Dar pe-aici nu văd nici unul. El își începu din nou propoziția în mod formal: —Thérèse... Ce-a fost asta? întrebă după o pauză. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prostii, răspunse Charlot. —E cât se poate de normal. Uită-te la tine: ești încă un bărbat viguros, la vârsta la care emoțiile se nasc în mod firesc în prezența unei fete, chiar foarte atrăgătoare... deși cam necioplită. Dacă mai adaugi la asta și faptul că ai fost mult timp în închisoare și că l-ai cunoscut pe fratele ei... Ai aici toate ingredientele, prietene. Râgâi din nou, apoi continuă: — Totdeauna pățesc așa când mănânc târziu. Trebuie să am mare grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
iar Charlot de-abia reușea să țină pasul cu el. În fața lui, galoșii molfăiau și scuipau noroiul. Aici stătea cândva părintele Russe, zise Charlot. —A murit anul trecut, răspunse tânărul preot mergând cu pași mari. S-a udat la picioare, adăugă el grav. Nici nu vă-nchipuiți câți preoți de țară mor din cauza asta. Face parte din riscurile meseriei. Se zice că era un om bun. Nici nu-i greu să fii pe placul oamenilor de la țară, răspunse succesorul părintelui Russe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să auzi din clipă în clipă țipătul nou-născutului, dar în final nu auzi decât tăcerea. Clipocitul apei nu se mai aude, clinchetul paharelor încetează, podelele nu mai scârțâie. Carosse oftă mulțumit: — S-a sfârșit! Ascultară amândoi ca niște conspiratori. Apoi adăugă: — Totul s-a terminat. Iar acum ea o să înceapă să se întrebe ce să facă. Nu poate rămâne singură în casa asta. —Trebuie să-l conduc pe preot acasă, spuse Charlot. În hol, preotul își punea galoșii. În timp ce străbăteau câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
principalilor actori din viața politică a statului Latesthia și solicită, ca primă plată și bonus pentru noul agent, despre care spune că este un pasionat colecționar de timbre, un „Cap al Bunei Speranțe“1. Când timbrul sosește, Tripp și-l adaugă, firește, în propriul album. Tripp valorifică ideea și nu mult după aceea șeful serviciilor secrete, discutând cu ofițerul de la CG care se ocupă de activitatea lui Tripp, face următorul comentariu: —E incredibil ce de colecționari de timbre are Tripp printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
împlinit mai bine de un veac și reprezintă, de la teoria formelor fără fond încoace, firul roșu în evoluția societății românești. Modernizarea s-a petrecut mereu la impuls extern, fără mare susținere în spațiul levantin. Mai în vremurile noastre, Adrian Marino adăuga, în Viața unui om singur, explicații suplimentare la întrebarea de ce comunizarea n-a întâmpinat, la noi, o mare rezistență: „În sfârșit, colaboraționismul în masă se explică, în primul rând, prin lipsa totală de tradiție și de conștiință civică, de tip
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în fața cunoașterii, în fața învățării. Ca dovadă, tot ceea ce nu ne putem explica punem pe seama supranaturalului. Or fi unii oameni cu puteri stranii, nu zic nu, dar în cazul acesta suntem victimele propriei noastre ignoranțe. și dacă la rețeta asta se adaugă puțină drojdie de media, puțină esență de televiziune, avem amestecul perfect care să ne stimuleze imaginația și așa bogată. știrile astea nedocumentate și răstălmăcite au exact efectul unui drog puternic: creează halucinații. Ar trebui interzise. Dacă oamenii ar fi mai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Imaginea căderii în gol înțepenește pe ecran. Amploarea blocajului politic se vede acum, după decizia Curții Constituționale, în mici detalii. Nici guvernare în forță, nici majoritate funcțională în Parlament. Traian Băsescu se rezumă la constatarea: majoritatea actuală e toxică. și adaugă: opoziția e și mai toxică. Mai află ceva azi, după decizia Curții: și oamenii puși acolo de el sunt toxici. FMI și Comisia Europeană așteaptă reforme și acțiune rapidă. Soluția? Decizia Curții Constituționale în cazul Legii educației ne ajută să
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fi excepții, or fi cazuri de funcționari onești și muncitori, stimulați pe drept. Lor le cerem scuze pentru generalizare. Dar oamenii din sistem denunță utilizarea mecanismului pe scară largă în alte scopuri decât cele strict profesionale. La tabloul dezastrului mai adăugați un detaliu semnificativ care explică revoltele de astăzi. Majoritatea funcționarilor s-au împrumutat la bănci, care le-au acceptat ca venit atât salariul, cât și stimulentele. Aici putem pune în discuție și iresponsabilitatea băncilor, care au acceptat să acorde credite
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de mai sus, eu unul nu consider că presa ni se aseamănă, ci că este un instrument prin care ni se vâră pe nas anumite comportamente, reflexe, mentalități. Cazul Dan Diaconescu și ziaristul-promo. Cazuri de siguranță națională? Dan Diaconescu se adaugă la o listă deja lungă de suspecți că ar stoarce bani sau alte avantaje, sub presiune, amenințare și șantaj de la miniștri, primari, politicieni sau simpli particulari. Diaconescu minte. Nu e primul ziarist arestat „pentru un promo“. Ziaristul Liviu Man de la
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
decisiv? Să mai facem un pas. Să zicem că iese cine vrei tu. O să dispară brusc medicii iresponsabili, șpăgari, indiferenți? Nu, desigur. Tot ei ne vor aștepta să ne taie sau să ne coasă la loc. Lor li se vor adăuga geniile pustii de la Spiru Haret, ca să-ți dau câteva motive suplimentare de optimism, privind în viitor, când vei sări de la 40 la 60 de ani. Medicii pricepuți și onești pleacă în Franța sau aiurea, în alte Românii plutind prin lume
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu tâlc, unele dovedind mult har în a le spune, altele în a le asculta. Numai că, așa cum se întâmplă în viață, puțini sunt cei dăruiți de Dumnezeu cu darul și cu harul povestirii, chiar dacă îl putem completa pe Alecsandri, adăugând că românul s-a născut nu numai poet, ci și povestitor. Ca și cealaltă crâșmă, a lui Sadoveanu - devenită demult celebră - și crâșma din drum a lui Vasile Ilucă este mai mult decât un pretext, ea devenind un fel de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să pui mâna pe Michiduță, moș Dumitre? a întrebat Mitruță Ogaș, cu frica întipărită pe chip. Uite așa bine. Puneam mâna pe toți trei și gata. Ce atâta vorbă? a bravat din nou Dumitru Carpen. Doamne, apără și păzește! a adăugat Alecu Slobodă. Nici cu zece puști în mână nu mă apropiam de ei - a vorbit Gheorghe Amnar. După ce ne țineți cu gâturile uscate, vă mai și văicăriți ca babele...Halal bărbați! N-am ce spune - i-a șfichiuit pe cei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mai de-a dreptul spus, noi am desfundat drumul - a precizat Pâcu. Când toate au fost așezate la locul lor, Vasile Hliboceanu a prezentat raportul, aproape militărește, lucru care i-a plăcut lui moș Dumitru, care s-a mulțumit să adauge. Dacă totu-i cum trebuie, atunci hai să vedem și de noi! In crâșmă mirosea plăcut a cârnați fripți amestecat cu aroma vinului fiert. Crâșmărița tocmai punea mâncarea în străchinile rânduite pe masă. Costache și-a făcut o intrare triummfală
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de la Crâșma din drum ar fi ca nunta fără lăutari, Pâcule! l-a prevenit Costache crâșmarul. Apoi când s-o născut Pâcu aista avea traista cu povești și luleaua legate de gât. Nu le lasă el pe nici unde - a adăugat moș Dumitru. Eu așa mă știu și așa mi-i feleșagul. De-amu nu m-oi schimba, pentru că îi greu să înveți calul bătrân să tragă în ham - a răspuns Pâcu, spre hazul celor din jur... Când soarele a destrămat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Toarnă și tu ceva în ele... In timp ce umplea ulcelele cu vin, crâșmarul comenta: Uite, domnule, că o coborât milităria din pod. Atenție, că o venit majuru’ bat! Numai că pâclișâtu’ ista de Pâcu nu se îmbată niciodată - a adăugat moș Dumitru. Păi cum să mă îmbăt dacă eu nu beau? Eu doar gust băutura sau, cum se spune, beau cu lampa mică - a precizat Pâcu, gustând demonstrativ din ulcica cu vin. Poate ți-o venit mintea la cap și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mea când eu nu-s acasă? Ai? Ei lasă că dau eu drumu’ la zăvozii ciia de câini și ți-or face ferfeniță fundul...pantalonilor. In timp ce cărăușii nu mai aveau suflu de atâta râs, moș Dumitru a mai adăugat: Poți să treci, Pâcule, când vrei. Abia n-oi mai avea eu atâta de lucru în gospodărie. Află tu că baba mea știe să te puie la treabă. Si să dea dracul să nu faci, că ți-ai găsit nașul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se refăcea, ghipsul tăiat rămânea o amintire de neuitat. Pot? Amuzată de obiceiurile românești la ruperile de picioare, Liliane îi dă un pix și Lionel se semnează, după care adaugă: — Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-a ales praful. Dacă-l întrebi pe Clovis, Kiril și Roman nici n-au existat. Mă roade o întrebare: cineva cu un picior în ghips poate fi considerat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tăiat calea. Și... - Lionel ezită îndelung - mi-a mai spus că până la urmă o să ți-o trag. Scuză-mă că te-am tutuit. — Nu e grav. Și eu voiam să-ți propun. Liliane vede privirea interogativă a lui Lionel și adaugă, pentru a evita orice echivoc: — Să ne tutuim. De acord. Asta înseamnă că ghicitoarea se mai și înșală. — Pe ce te bazezi? — Pe faptul că nu mi-ai tras-o. — Nu încă, replică scurt Lionel. Liliane îl privește lung. Încearcă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu mai vreau. Tac amândoi. Cerșetorul mai bea o gură, după care îl întreabă: — Ce faci, nu sari? — Mi-a pierit curajul. Știi să înoți? — Nu. — Asta-i bine, spune cerșetorul și-i dă un brânci în apă, după care adaugă: Prietenul la nevoie se cunoaște. Se uită peste balustradă și vede cum sinucigașul forțat ia contact cu apa. Mai verifică o dată filigranul bancnotei de zece euro în lumina soarelui și pleacă să facă o investiție sigură. E ora 12.45
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți în pungă? — Cenușă. Parțial umană, adaugă el, pipăindu-și sprâncenele. Pentru lămâi. — Domnule Lionel, dacă vă reușește figura cu cenușa, să nu mă uitați c-o sticluță de limoncello. Nu pentru mine, pentru Fatima, ea ne-a dat pontul. — Numai să-mi reușească. E ora 21
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Pune în pungă și resturile radioului, după care duce punga la ușă. Ia din debara o lopățică și începe să sape pământul din ghiveciul lămâiului. Adaugă o parte din cenușa rămasă de la sicriul său, toarnă apă și mângâie lâmâia paralitică. Lămâia îl ignoră. Intră în baie, se spală pe dinți și se rade la sânge. La sfârșit, cântă Puttin’ on the Ritz și, uitând că are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și de radio și iese, împiedicându-se de pragul de la intrare. Aruncă punga la ghenă și ia liftul. Iese din lift. Pentru prima oară de când s-a mutat în acest bloc, privește curios spre tavanul holului. Madame Agnès, care tocmai adaugă puțină sare în cușcuș, îl vede și are impresia că românul va trece pe lângă ea fără s-o salute. Pentru a evita această situație neverosimilă, îl interceptează: — Bună dimineața, domnule Lionel. Totul e-n ordine? Lionel, fără să-i arunce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu cineva în șoaptă, după care spune aferată: — Pentru o sumă așa de mare, vă trebuie o programare. — Când am depus banii în bancă, nu mi-a trebuit nici o programare. Sunt banii mei și-i vreau pe toți. Acum! mai adaugă Lionel și bate cu pumnul în tăblia ghișeului, atrăgând atenția întregii clientele și a bodyguarzilor, care se apropie. Domnule, vă rog să vă calmați, spune speriată funcționara. — Dacă aveți probleme de lichidități, spune-mi. Anunț mass-media și până mâine declarați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]