31,399 matches
-
cu umerii lăsați, cu capul în piept, arată jalnic. Nu vreau să-l las baltă, dar mă simt inutilă din cauza tăcerilor prelungite. Dar iată că-mi sună telefonul. Presupun că e Davey, care vrea să vadă pe unde umblu. E afișat numărul lui Daisy. —Bună! În receptor se aude un suspin disperat. Fac o față lungă către Finn, mă ridic și merg să mă așez pe unul dintre scaunele de piele din hol. Prevăd că voi avea parte de o convorbire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vorba numai de Lewis. Mi-am dat seama că eu întotdeauna încerc să mă apropii de bărbați care în mod clar nu-mi aduc decât necazuri. Gândiți-vă la mine și la Barney. Adică, ce naiba făceam eu cu el? Mă afișam cu un bărbat îndrăgostit de altcineva, logodit cu altcineva, chiar la petrecerea lor de logodnă. Barney nici măcar nu e tipul meu de bărbat! Daisy oftează greu. —Adică asta am învățat, continuă ea. Am învățat că umblu de fapt după bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spuneam că În acea societate trebuiau să funcționeze (mai bine ca Înainte) trenurile, de exemplu, iar sanchiloții care mă Înconjurau nu se preocupau deloc să Învețe cum să dozeze cărbunele la cazanul cu aburi, cum să schimbe macazurile sau să afișeze o tabelă cu orare. Trebuia ca, la urma urmei, să fie cineva bun pentru trenuri. Nu fără oarecare remușcare, mă simțeam ca un Stalin care râde pe sub mustăți și gândește: „Dați-i Înainte, amărâți de bolșevici, eu În timpul ăsta studiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
schimb, nici măcar - ca altădată - propriul lor sânge de paznici ai Sfântului Mormânt? Francezi erau și ei la rândul lor, dar nu tocmai, erau mai mult niște pieds noirs sau, cum se zicea pe-atunci, niște poulains. Mergeau probabil până la a afișa niște obiceiuri exotice, cine știe dacă Între ei nu vorbeau limba maurilor, cu care erau deprinși. Erau monahi, dar se dădeau public În spectacol cu obiceiurile lor deșucheate, Încât cu ani În urmă papa Inocențiu al III-lea fusese nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apoi din nou prin mulțime, acum mai destinși. În spațiul destinat dansatorilor se mai mișcau Încă mulți candidați În extaz. Nemțoaica se agita cu totul nefiresc, așteptând să devină agitată, dar degeaba. Unii fuseseră luați În posesie de Exu și afișau o expresie răutăcioasă, prefăcută, vicleană, făcând niște salturi dezarticulate. În acel moment o văzui pe Amparo. Acum știu că Hesed nu e numai sefirot-ul grației și al iubirii. Cum amintea Diotallevi, este și momentul expansiunii substanței divine ce se răspândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să fac un duș. Sabina mi-a strigat prin ușă unde găsesc prosoape curate și șampon. Firele de apă care-mi izbeau craniul mă ajutau să gândesc. Acum se lămurea și misterul costumului. Dacă așa spera Sabina să mă recâștige, afișându-se cu mine în fața neamurilor la nunta lui frate-său...nu mai aveam nimic de zis. Oricum se anunța o mare plictiseală. Puteam și eu să-i fac totuși hatârul ăsta, ultimul. Să nu se mai spună că întotdeauna am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
patru, către rangul opt. Era ceva! În momentul acela, telefonul mobil al Poetului emite un piuit, un semnal sonor personalizat, specific, pentru primire de mesaj. Din sursă neidentificată. Dănuț se oprește la jumătatea scărilor, apasă tastele și citește enunțul fluorescent, afișat pe ecran: " Ființe trecătoare, Luați aminte! Din rău, În și mai rău, Lucrurile degenerează aprioric Din Nahema, Sephirahul impurității pământești. Păziți-vă...! " Dănuț dă nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH Noroc, boiz! Salve și ție
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acela prăbușit în nesimțire, pe divan. Surâsul ei vast, spumos, descoperă o pauză întunecată, opacă, chiar în mijlocul maxilarului, ca o strungăreață supradimensionată, incisivii centrali superiori fiind demult pierduți, într-o furibundă încăierare generală! Ca suveniruri de dată mai recentă, intrusa afișează relaxată o echimoză periorbitală dreaptă, în resorbție, la concurență cu un plasture mentonier, discret. În rest, svârluga de Coco arată și se manifestă realmente magnific. Ca un lynx! Ca o divă de gang! De cum o observă, Bossul se bosumflă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
puteau consuma cel mai meșter sufleu de potroace și cea mai ieftină vodcă din oraș, se vădea pustie, iar ferestrele stabilimentului erau opace. Situația o lămurea îndeajuns o placă din plastic negru, ca o tablă de școală, pe care se afișa meniul zilnic și care fusese retrasă preventiv, din uliță, în mijlocul grădinii, din motivul evident înscris pe ea, cu cretă albă și cu majuscule: INVENTAR! De-aici, o luăm la dreapta, pe curbă și o ținem tot astfel, înainte, până la Piața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
odată, era liniște. Prea liniște. Fără lătrat și fără spectaculoasele efecte anterioare pirotehnice. Peste drum, în centrul unui mic rond de gresie, plantat cu trandafiri Carmagnole, demult șterpeliți și vânduți prin piețe, un panou de stâlp cu diode electroluminiscente galbene, afișa în mod invariabil, fie iarnă, fie vară, aceeași temperatură ambientă: Minus un grad Celsius...! În curtea bisericii, lipită de construcția medievală a clopotniței (care data din vremurile Voievodului întemeietor al orașului), o salcie bicentenară te ducea cu gândul la dimensiunile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și el la repezeală și după posibilități (cu o bluză hawaiană din fibră lucioasă de poliester, pantaloni albaștri din tergal și teniși albi, cauciucați), afișase un aer indiferent, necooperant, probabil ca o reacție strict personală la situația aceea peremptorie, minimalistă, absolut intolerabilă, de a se fi pomenit, vrând-nevrând și fără ciorapi, în centrul atenției. Lângă unul dintre pereți, stăteau rezimate capacul copârșeului nepretențios și crucea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dacă-s mici pârliți pe mangal! pufnește Cezărică. Ce-i, Boss? Ce nu-ți place? Vrei o clismă? îl abordează și Dănuț. Domn' Dan, mai e bere în sticla aia, din dreapta matale? vrea să afle Vali, Tipul cu creierul prolapsat, afișându-și fudul zâmbetul cel mai cabotin cu putință, din recuzita mafiotului-gentleman Tano Carridi, protagonist al serialul italienesc La Piovra, actor pentru care omul ce viețuise, accidental, fără buletin sau alt act de identitate, aproape o jumătate din viața sa, avea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ecranele, creând un adevărat foc de artificii. Ai fi zis că instrumentele își manifestau prin această aparentă dezordine bucuria de a-i revedea pe interlocutorii biologici și că erau nerăbdătoare să-și demonstreze talentul. Numere și simboluri tehnice se afișau pe lectorii din fața lui Kane. Le verifică, comparându-le cu datele imprimate în memoria sa. ― Totul pare normal până acum. Dă-ne o imagine. Degetele lui Lambert ropoteau arpegii complexe pe tastele înghesuite ale controalelor sale. Toate ecranele pasarelei, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lucrurile se vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule. Trecură pe platforma ascensorului situată între trenurile de aterizaj. Kane apăsă pe buton și platforma începu să coboare. Citi datele afișate în interiorul căștii. Senzorii costumului presurizat comunicau descreșterea altitudinii. Ascensorul atinse roca neagră. Dallas porni în fruntea micului alai, mai mult din obișnuință decât datorită unei reguli prestabilite. Făcură cu băgare de seamă primii pași pe suprafața globului. Lava era robustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Obținea câteodată un răspuns semnificativ pe care-l confrunta cu celelalte. La sosirea lui Dallas își ridică ochii, surâse amabil, apoi fixă din nou lectorii și ecranele. Căpitanul se apropie privind succesiv datele, de cele mai multe ori de neînțeles, care se afișau pe ecrane și pe af ișierul științific care le decortica repede și calm. Numerele și diagramele care apăreau pe consolă erau totuși mai ușor de descifrat decât masca omului. ― Muncă sau distracție? ― Nu este vreme pentru amuzament, răspunse Ash pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ajuta eu pe nepot, să se trezească din anestezie, după operație. Când am intrat în salonul de reanimare, nepotul stătea culcat pe un pat pe roți, așa cum fusese scos din sala de operație și era legat la un aparat, care afișa pe un ecran, oscilațiile bătăilor inimii. Trecuseră câteva ore de la operație și bătăile inimii erau rare și cu amplitudinea oscilațiilor mică, după cum se vedea pe ecran. Lângă ecran, stătea o asistentă medicală, cu ochii pe ecran. Lângă capul nepotului operat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
religii, fiecare susținând că dogma ei este cea adevărată, înseamnă că aceste religii se anulează reciproc. Omenirea mai are de cercetat pentru aflarea adevărului, despre ce se întâmplă după moarte, cu sufletul. CORPUL FIZIC ESTE UN ECRAN PE CARE SE AFIȘEAZĂ TOTUL. NIMIC NU POATE FI ASCUNS. Omul este cea mai perfecționată mașină vie de pe Pământ și funcționează ca un calculator. Tot ce se introduce, prin toate orificiile (gură, ochi, urechi, nas, sex, etc.), se prelucrează, se stochează în memorie (în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
POATE FI ASCUNS. Omul este cea mai perfecționată mașină vie de pe Pământ și funcționează ca un calculator. Tot ce se introduce, prin toate orificiile (gură, ochi, urechi, nas, sex, etc.), se prelucrează, se stochează în memorie (în subconștient) și se afișează pe înfățișarea omului și prin acțiunile sale. Joseph Murphy, în cartea „ Puterea extraordinară a subconștientului tău” prezintă, în detaliu, funcționarea calculatorului uman. După aspectul corpului, îți dai seama de stilul de viață al fiecărui individ. Din cartea „Alimentație inteligentă. Ești
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
rămâne de actualitate”. Arta tăcerii înseamnă să vorbim puțin, numai când este necesar și când avem ceva de spus, ce interesează și folosește celor ce ne ascultă. Să nu ne manifestăm niciodată cu nervozitate. Înainte de a vorbi cu cineva, să afișăm un zâmbet pe fața noastră. Zâmbetul îl va determina pe interlocutorul nostru să accepte discuția cu noi. Încruntarea și tonul ridicat al vocii noastre, îl va speria pe interlocutorul nostru și acesta va fugi de noi. Să nu vorbim fără
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a internauților de toate calibrele, a devenit mod de gîndire. El a înlocuit aprofundarea cunoașterii cu extinderea ei „în suprafață”, ne mai atrage atenția Alessandro Baricco. Nivelul de „profunzime” este aplatizat „în timp real” de motoarele de căutare, care îți afișează în prima, eventual și a doua pagină din milioanele existente tot ceea ce merită să știi. Trebuie să ai curiozități și îndoieli ieșite din comun pentru a căuta și pe a treia pagină, chiar dacă, poate, informația relevantă se află abia pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pentru mine cînd un mare pro fesor de la Sorbonne mă invita la masă. Aproape că-mi venea să iau o piatră în gură. Nu mică mi-a fost deci uimirea cînd l-am văzut pe marele om uitîndu-se la meniurile afișate în exterior, comparînd și evaluînd restaurantele pentru a găsi unul comme il faut, adică nici prea snob, dar nici prea popular. „Ce zgîrciob !”, mi-am zis eu atunci în sinea mea. De-abia mai tîrziu am înțeles că aceasta era
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bărbatului. Cum să nu fie bărbații îngrijorați în asemenea condiții ? Soluția găsită, pe lîngă angoasele nemărturisite ale zilei de mîine, este adesea aceea a unei supracompensări simbolice, la nivelul imaginii sociale : la un statut și un prestigiu mai mici, se afișează o casă și o mașină mai mari. Și, nu în ultimul rînd, un machism mai vizibil și mai agresiv : vă arăt eu cine e șefu’ aici !... Colac peste pupăză, nu puține femei tinere și empowered înțeleg această relativ recentă emancipare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acțiune în război și, mai ales, la conferința de pace. Guvernul american a fost preocupat, încă o bună bucată de vreme, de a scoate Imperiul Austro-Ungar din alianța cu Germania și de a-l menține într-o anumită formă. Principiul afișat de Wilson - dreptul popoarelor de a dispune de propria soartă - presupunea rectificarea substanțială a hărții Europei centrale; or, președintele afirma în Congres, chiar cu câteva zile înainte de a declara război Austro-Ungariei (abia la 7 decembrie 1917) că nu dorește dezmembrarea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
orologiul arată, expune măsura timpului prin indicațiilor acelor de pe cadranul său. În spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându-i fracționarea din perspectiva utilității umane a acestuia. Pentru cel damnat orbirii, orologiul bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întâmplător acum câteva luni și cât m-am bucurat ! Este toată familia noastră aici, Doamne Dumnezeule, uite-i cât sunt de tineri ! Tante Margot, cel puțin, era pe-atunci elevă la Școala Centrală ! Cred că Muti s-a ferit să afișeze prea mult fotografia din delicatețe pentru nenea Jorj, pentru că, vezi ? Aici este Papa... Este primul ei soț ! Papa și nenea Jorj se cunoșteau amândoi, se stimau reciproc, dar totuși, înțelegi, nu se cuvenea s-o afișeze... Da, Papa este domnul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]