6,798 matches
-
tăvălugului rusesc, vopsit de astă dată În roșu... Laurii și sângele au facut cunoscuți Iașii lumii. Consecința? Doar Bucureștii se mai pot lăuda cu un nume tradus În limbile Europei și prin urmare cunoscut, primul lucru de care se va agăța acela care va căuta pe hartă noua regiune de dezvoltare... Până atunci Însă, știu mulți, băcăuani chiar, care au devenit mai ieșeni decât mine, Încât Iașii sunt o Moldovă În miniatură, ba una chiar istorică; iarăși spiritul locului... Sfidând secole
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chirurgie. L-am întâlnit pe domnul profesor într-un moment existențial de declin, când corpul meu refuza parcă să răspundă nevoilor minții și sufletului, a unui suflet ce nu-și mai găsea liniștea în fața îndoielii și disconfortului organic. M-am agățat cu întreaga mea ființă de omul, nicidecum profesorul Târcoveanu, și-am redobândit încrederea, speranța, curajul de-a merge mai departe. Cred că am asociat de prima dată imaginea domnului doctor cu cea a tatălui meu, potențial l-am văzut în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
muiat în moare caldă. Răceală la animale. Zeamă de mușețel, două ouă și o lingură de unsoare se bat bine și se dau animalului pe gură. Imediat apoi se freacă animalul cu paie până se înfierbîntă. Cailor răciți li se agață după cap o traistă cu ovăz înfierbântat. Râmătorilor, răciți la stomac li se dă să mănânce sânge de porc, sărat. Răgușeală. Se bea lapte dulce, fiert bătut cu un ou. Se face abureală de pleavă și se bea ceai de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
agrăind, după cum vom vedea, cel mai neaoș dialect de pe Olt. Odată intrat în compartiment, harapul nostru a dat binețe după cuviință, și-a scos desagii de pe umăr și i-a aruncat fain frumos în cușeta de deasupra capului, și-a agățat recălul și căciula în cui și s-a așezat cuminte ca omul la drum. Consătenii noștri mureau de curiozitate șă știe cu ce fel de ființă aveau de a face. Mai văzuseră ei negri, că mai umblaseră prin lume, dar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fie la vreuna din drăguțele de prin satele din preajmă. Ba într-una din seri, a intrat la Secția de Jandarmi din Arpașu de Jos, le-a subtilizat, fain-frumos, godacul din coteț, l-au tăiat, l-au tranșat și au agățat o halcă de carne proaspătă chiar în pridvorul clădirii în care funcționa jandarmeria, neuitând să le lase și un bilețel la vedere, în care scriseseră : «Poftiți și gustați din carnea de purcel, pe care mai bine l-ați păzi, decât
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
resemnat să privesc în față șoseaua care apărea și dispărea sub roțile autocarului străjuită de indicatoare bine luminate. Liniștea din autocar era întreruptă din când în când de chefliul care nu avea stare și care tot plimbându-se printre scaune agățase o tânără țigancă ce se complăcea în apropourile pe care el i le făcea. Vino cu mine în spate să mai vorbim, o invita chefliul luând-o de după gât. Lasă-mă în pace! Ți-am spus că sunt măritată. Ce
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a căzut și s-a înecat. Băiatul ajungând într-un oraș din Colhida a adus jertfă puternicului Zeus berbecele de aur, drept mulțumire. N-a păstrat decât lâna pe care i-a dăruit-o regelui din Colhida. Lâna a fost agățată cu grijă într-un copac dintr-o livadă sfântă închinată unui zeu. Cândva a trebuit să plece niște eroi care să înfrunte primejdii, să se lupte cu monștri ca să reușească să aducă lâna înapoi în orașul Orhomena din Elada. Printre
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
La 14 octombrie, când se sărbătorește Sfânta Parascheva, credincioșii obișnuiesc să stea toată noaptea să se roage în fața bisericii pentru vindecarea bolilor, în special a celor de ochi. Grecii, care sunt foarte credincioși, când merg la biserică să se roage, agață la icoană un lănțișor cu un medalion care simbolizează, partea corpului ce doresc a fi vindecată. Lângă mănăstire, tot în stâncă, este grota sfintei. Acolo se găsește un izvor cu apă tămăduitoare. Am vrut să luăm și noi, dar fiind
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se învârtea de jur-împrejur în aer, în timp de funia trasă de troliu scârția amenințând din clipă în clipă să-l trimită în abis. Îmi închipui prin ce treceau bieții călugări. ─ Simțeau acea transpirație rece dinaintea morții. Am văzut parcă agățate pe stâncă asemenea plase. Nu se mai folosesc decât pentru transportul proviziilor și a altor lucruri care sunt necesare pentru mănăstire. La intrarea în mănăstire ne-am îndreptat spre grota ctitorului ei Athanosios și am lăsat câțiva euro, după obicei
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
crede că acolo se sărbătorește ceva și pentru acest motiv locul este împodobit astfel, gândește Janeta. De fapt se sărbătorește; omagiu înălțat Sfântului Mandillas, omagiu înălțat iubirii. Am aflat că an de an escaladează stânca tinerii îndrăgostiți și curajoși ca să agațe eșarfele și cu toate că această escaladare este foarte periculoasă, în niciun an n-a fost vreun accident. Trebuie să aibă mult curaj tinerii care urcă. Uite!cât de abruptă este stânca! Cu efortul lor dat de dragostea pentru ființa iubită, cu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
iată-ne în ciudata casă-muzeu. Cam așa arăta, "inventariat" succint, interiorul de la Arbore: "cioburi de lut ars și pașnice unelte de lemn, alături de armele tuturor războaielor iatagane, zale ruginite, cărți și ghiulele, lăzi de grenade; lângă lăzile de zestre, opinci agățate de roata unui tun; un meteorit lângă cărbunii stinși într-o strachină, descântați cândva, leac pentru spaime; monedele tuturor târgurilor încheiate pe acest pământ, cu prețul șters și efigiile uitate de timp; plugul de lemn și balanța, lângă "ocaua lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
moș Toader. Așa surdă cum era, Magdalina auzise de mult chemarea cerurilor, plecând în cealaltă lume. Toader Hrib nu mai avea nici glas, nici putere dar nu se dădea bătut: și-a înregistrat prezentarea muzeului pe casetofonul ce-l purta agățat la gât. Când se ivea vreun vizitator, dădea drumul la bandă și-și însoțea vocea de altădată cu gestică de dirijor, arătând cu cârja, de pe scaun, obiectul despre care se făcea vorbire în difuzor. Apoi, s-a mutat și Toader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
loc, printre fire și șuruburi, pe un scaun din atelierul ca să nu zic laboratorul plin de monitoare pâlpâitoare, calculatoare autopsiate, prize, surse, căști, șurubelnițe, piese disparate, vrafuri de hârțoage și numai maestrul tranzistoarelor știe să circule prin încăpere fără să agațe și să dărâme. Cald. Îl rog să dea drumul la aer condiționat. "Desigur, da' unde-i telecomanda?" Începe căutarea. Pe mese, sub mese, printre dosare, în spatele dulapurilor nu-i. "A, uite mobilul colegului. Uneori, când pleacă, din grabă ia acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fi (în textul său), numai că unde începe ficțiunea, se sfârșește istoria. La ce bun meticulozitatea și exactitatea lui Sebastian (Călinescu îl considera "un adept al lui Descartes, ținând la lucrurile clare și distincte") dacă de o canava indubitabilă se agață trăsnăi de genul Sebastian "se îndrepta spre aeroport să ia avionul către New York" atunci când l-a zdrobit un camion (?!). De ce nu spre Ungheni, urbea dlui Crudu? D in nou, răsfoiesc culegeri de documente. În 1931, scriitorii ieșeni au organizat conferința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
erau foarte îngrijite, se făcea cel mai bun vin, de toate nuanțele și gusturile, cum era vinul de tămâioasă, vinul negru, roz, ce vinuri erau, ce struguri alegeam și puneam la putină în vin și mâncam toată iarna, sau îi agățam la grindă, în pod, sau îi întindeam să se stafideze, încât aveam toate bunătățile. Veneau apoi cofani de la câmp cu căruțe și butoaie, cumpărau vin și localnicii luau bani frumoși. Deși era vin gârlă și butoaiele pline, din cinci frați
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se târa deasupra șoselei, apoi am deslușit ca printr-o sită rară, coloana de militari; și, pe măsură ce se apropiau, ni se păreau învăluiți în mantale de colb. Veneau în pas de voie, cu ranițele și puștile în spate, cu bidoanele agățate la șold, lângă teaca baionetei... Când s-au apropiat de noi, i-am văzut și la chip: slabi, nerași, asudați, nedormiți, epuizați, plini de colb din cap până-n picioare. Abia își târau opincile. Unora li se desfăcuseră moletierele de la picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe care-l conținea cursul profesorului Moscovici, așa cum ni-l predase: "... Unii idealiști burghezi pretind, în mod eronat că între psihic și materie nu-i decât o legătură formală, întocmai ca aceea dintre o haină și cuierul pe care o agățăm, să se sprijine, când ne dezbrăcăm..." Atent la răspunsul studentului, profesorul Moscovici auzind acest citat, cine știe din ce motive intime, ascunse, s-a ridicat de la catedră și s-a îndreptat spre cuierul care se afla pe peretele din dreapta noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Părea un oraș cu mai multe etaje, concentrat, cu zeci de holuri, chioșcuri, ghișee, magazine, un inimaginabil labirint prin care ne-am strecurat cu greu, fiind gata să ne rătăcim de câteva ori și citind informațiile de pe ecranul televizoarelor mari, agățate din loc în loc, de plafoanele gangurilor pe care le urmam. Am așteptat mai mult într-un loc și ne-am recuperat bagajele, apoi, în sfârșit, am reușit și am identificat culoarul cu numărul 15 unde, la capăt, se afla sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
foarte rar. Mă privea, atunci, intens. Zâmbea ușor, cu fața deschisă. Apoi se întorcea spre altar și se adâncea în propriile-i gânduri. La un moment dat, s-a ridicat de pe scaun, și-a lăsat port-hart-ul pe care-l avea agățat de umăr și s-a îndepărtat cu un pas de șirul stranelor și și-a înălțat ambele mâini în sus, cu palmele larg desfăcute, spre bolta Catedralei, ca și când ar fi vrut să culeagă ceva nevăzut din aerul de deasupra credincioșilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a ridicat și le-a comandat. Zâmbeam unul la altul și noi nu știam cum ar trebui să "lămurim" această "prietenie" iscată spontan, de care părea să nu putem scăpa ușor. Vă miră de ce v-am invitat, de ce v-am "agățat" așa, cam cu nepusă masă, neașteptat de brusc?, zice el, ghicindu-ne în mod admirabil gândul care ne frământa. Da! Tocmai lucrul acesta ne frământă. Ați ghicit. Hm! Din cei mulți care-au fost azi în biserică, sunteți printre puținii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am familie grea... Ba fără doar și poate că eu sunt cel care atârnă de el, În canadiana asta de fâș negru nespălată de cine știe când și cu fața asta de ieșit din subterană. Aia e, că m-am agățat ca Înecatul de el recunoscându-l și Încă sper, măcar că n-avem nici un motiv să stăm aicea pe bancă-n parc precum niște vechi combatanți povestind despre jaful de front pe care ne-am mâncat tinerețile, decât acela că nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Viorel zâmbitor. Ți-am spus că nu-mi place să-mi spui așa. — Uite, Viorele, se conformează părințelul. Vezi ce bună a fost ideea mea ca să-l punem aici, sub cais? Între crăcile alea o să proptim bulumacu’ mâine dimineață, să agățăm macaraua. Macaraua aia din hangar e bună. M-am uitat la ea. Trebuie doar spălată bine cu motorină, frecată și unsă nițel, că nu s-a mai umblat demult la ea. Motoru-i gata demontat, doar să-l tragem afară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vrut să se convingă că făceam bine lăsându-l pe Laur În tren. Nu-i era numaidecât să mă dezlipească de-acolo, din ușa compartimentului, să ne vedeți plecați spre treaba noastră și după o vreme să regretăm amândoi. Mă agățam aiurea de Laur tot așa cum se agățase și el de moș Victor. Păi ce-ar fi fost dacă ne-am fi făcut de lucru cu mortăciunea aia? Poate n-am mai fi apucat niciodată să ne suim În trenul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lăsându-l pe Laur În tren. Nu-i era numaidecât să mă dezlipească de-acolo, din ușa compartimentului, să ne vedeți plecați spre treaba noastră și după o vreme să regretăm amândoi. Mă agățam aiurea de Laur tot așa cum se agățase și el de moș Victor. Păi ce-ar fi fost dacă ne-am fi făcut de lucru cu mortăciunea aia? Poate n-am mai fi apucat niciodată să ne suim În trenul ăsta din care uite cum nu ne Îndurăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îi cășunează acum pe mă-sa! Ăștia chiar ie nesimțiți. Părințelul se lipise de spinarea mutei și se freca de zor de bucile ei, În timp ce asta, o dată scăpată de copil, Își reluase roboteala cu lingura prin tigaia cu rântaș. O agățase țapăn cu cârligul bărbiei de umăr și palmele Îi urcau negrăbite pe coapse, ridicându-i rochia atât cât să vedem că n-avea nimic pe dedesubt și făcând-o să chicotească În limba ei, fără să ridice nasul din tigaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]