11,054 matches
-
un djin care trebuie să se bage la loc În sticlă, după ce a cunoscut toate minunile lumii. Se uită În jur: toate erau așa cum le lăsase, numai ea se schimbase. Dorea neapărat să-l sune pe Matthew, dar nu găsi agenda. O căută cu disperare, nu era nicăieri, nu-i venea să creadă. Așa că deschise laptopul și-i scrise un e-mail. „Am ajuns bine, sunt Întreagă. Voiam să-ți mulțumesc pentru mașină și pentru clipele minunate... cine-ar fi crezut? Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Am ajuns bine, sunt Întreagă. Voiam să-ți mulțumesc pentru mașină și pentru clipele minunate... cine-ar fi crezut? Deja mi-e dor de tine, iar gândul că vei fi cu altcineva În săptămânile următoare mă Întristează... mi-am uitat agenda În avion și nu am alte date de contact... asta e șansa ta să mă lași cu buza umflată...“ Închise laptopul și se uită la cutii. Se Întrebă dacă avea să o sune sau avea să-i ignore mesajul, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la cutii. Se Întrebă dacă avea să o sune sau avea să-i ignore mesajul, cum prezisese Desert Rose. Câteva secunde mai târziu sună telefonul. — Bună, draga mea! Eu sunt, zise Matthew cu vocea lui masculină, melodioasă. Ți-ai lăsat agenda aici, ți-o trimit imediat. — Bună, iubitule... sunt atât de fericită că ai sunat! Desert Rose spunea că n-o să mai primesc nici o veste de la tine, că o să mă uiți În secunda În care voi pleca. — Prostii, zise el. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În același fel, din inerția mea, și sunt cuprins de nesiguranță, și una mi-ar ajunge, pentru că asta o știu, am pierdut mult pierzându-le. De obicei nu găsesc, nu-l mai am, nu reușesc să mă hotărăsc să deschid agenda unde-i numărul de telefon, iar chiar dacă o deschid, e ca și cum aș fi prezbit, nu reușesc să citesc numele. Știu unde stă ea sau, mai bine zis, nu știu care este locul, dar știu cum e, mi-amintesc clar o scară, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
front de lucru acestui entuziasm fără de margini. Unii CEO mai destupați la minte caută discret oameni realiști, chiar pesimiști, pentru a mai tempera din această bună-dispoziție agresivă. Tipul de motivație oferit de Wakefield servește În mod unic această nevoie, iar agenda lui a devenit extrem de plină. — Cum merge afacerea asta cu prelegerile? Întreabă Zamyatin, concediind diavolul din conversație. — Extraordinar. Este o penurie de puncte de vedere non-pozitive, explică Wakefield, așa că e o piață numai bună pentru vînzători. Am auzit că marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așezat În cabina de proiecție, deasupra sălii, Îmbrăcat cu pantaloni bufanți pînă la genunchi și șapcă, precum un proiecționist de filme mute, nu-i place Întorsătura pe care a luat-o discursul lui Wakefield. Își suspectează clientul că urmărește o agendă deconstructivă care, după cîteva ocolișuri și divagații prin artă, Îl va aduce la cărămizile fundamentale ale materiei, pentru a-l expune pe el, Marele Rău, cu copite cu tot, În fața acestui conclav de tocilari. Diavolul urăște să se arate. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-i spună lui Wakefield, În felul său sugestiv, că Sherrill este un soi de specialist multidisciplinar și transcultural, foarte apreciat de tehnogînditorii luminați pentru studiile sale În noile mijloace de comunicare În masă. Este, de asemenea, nemăritată și În căutare. — Agenda ei conține numai numerele potențialilor laureați Nobel burlaci, Îl informează Paulee. Învață computerele să Înțeleagă engleză, engleza ei. Computerul ei e În stare să citească orice text În engleză, de la Beowulf Încoace. Dă-ne un citat dintr-un clasic Îndrăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ar putea lăsa totul baltă și porni la drum chiar acum. Este o adevărată răspîntie, poate chiar aceea pe care o căuta. Încearcă să măsoare adîncimile ofertei Marianei, dar nu vede În ochii ei decît zel misionar. Nu afectare, nici o agendă ascunsă, nici măcar simpatie. Pentru ea nu contează decît orfanii, nu el. Încearcă să fie și rezonabil, și gingaș cînd răspunde: — Mariana, ce propunere! Caută prin buzunar după plic, scoate cecul și Îl Întoarce. Mariana are deja un pix Îndreptat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Încuviințează Încruntat. Ai fi tentat să crezi că Sfințenia Sa Încopitată ar putea accepta moartea drept o Încheiere adecvată, sau măcar drept temei pentru o Îndulcire a pactului. Foarte cinstit, nu știu, spune Diavolul, doar ușor amuzat. Îmi tot schimbă agenda. Cazul tău a fost dat deoparte, pentru moment. Se coace o chestie foarte mare și am fost chemat la ordine. Nu știu cînd o să mai apucăm să stăm de vorbă noi doi. Dar nu vrea să-i rănească sentimentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
State”. (n. trad.) secret Membri ai United States Junior Chamber (Jaycees), organizație neguvernamentală, Înființată În 1920 care are drept scop dezvoltarea capacităților personale și de lider ale membrilor prin implicarea În servicii În folosul comunității. (n. trad.) Personal Digital Assistant - agende electronice (n. trad.) Citat din Daniel Hudson Burnham (1846-1912), arhitect american, autor al unor importante clădiri din Chicago precum Kent House, Templul Masonic (În prezent demolat), Monadnock Building, Reliance, Rookery, Biserica St. Gabriel' și Union Stock Yard Gate. (n. trad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze că tonul meu n-a fost destul de reverențios. Dar, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ani, remarcă Fran. La treizeci și patru de-abia aștepți să intri într-o relație serioasă, chiar și fără să cunoști toate clauzele. Cred că e foarte romantic, adăugă Henrietta. — Și deja m-a invitat din nou în oraș. Și-a scos agenda la sfârșitul cinei. — Doamne! se strâmbă Sophie. Tipul ăsta merge din rău în mai rău. Acum te lipsește de emoția de-a aștepta lângă telefon. — Sophie, insistă Fran ferm, la vârsta mea nu-ți dorești câtuși de puțin să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mulțime de contracte adiționale. Nu spune niciodată că ai scos de-ajuns din afacerea asta. Te-ai înmuiat, Jack. E posibil ca farmecul redactorului rival să-ți fi afectat puterea de discernământ? Am auzit că ați schimbat mai mult decât agendele cu adrese în ultimul timp. Concentrează-te pe noul ziar, mai sunt doar două luni până la lansare, nu uita. Să-ți amintesc că ai zis că ai destule contracte când o să-ți depășești bugetul? La revedere, Jack. Lui Jack nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
obicei când o pândea spaima sau depresia, genul de activitate simplă care o să-ți dea un sentiment de împlinire după ce o s-o închei. Cum ar fi să-și facă programarea la doctor. Simțindu-se mai stăpână pe ea, își deschise agenda și încercă să-și dea seama când trebuia să-i vină ciclul, dorindu-și să fi avut inspirația să noteze data undeva. Deodată își aminti totul. Ultimul îi venise pe neașteptate și fusese nevoită să iasă de la un proces ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când trebuia să-i vină ciclul, dorindu-și să fi avut inspirația să noteze data undeva. Deodată își aminti totul. Ultimul îi venise pe neașteptate și fusese nevoită să iasă de la un proces ca să-și cumpere tampoane. Își răsfoi iar agenda. O năpădi un val de panică, rece ca gheața. Procesul cu pricina fusese acum mai bine de șase săptămâni. Era imposibil. Probabil că nu mai ținea bine minte. Dar amintirea era prea limpede și prea vie ca să se înșele. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i spusese Fran deunăzi. Ralph era bolnav. Ralph avea probabil Alzheimer. Îl năpădi gustul amar al tristeții și risipei, al visurilor spulberate. De ce naiba viața trebuia să fie atât de tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu comunicate de presă pentru acasă, sticlele cu apă minerală erau vârâte în serviete, numerele de telefon ale nefericitelor victime erau notate pentru a încerca să li se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uimire pe acel chip blând. Apoi îi trecu prin minte gândul cumplit că într-o zi îl putea reîntâlni pe când îl însoțea pe Laurence la vreun dineu pentru cauza fertilității. Rezistă impulsului de a-și descărca sufletul și își scoase agenda. Mai întâi îi puse genul de întrebări gazetărești la care se aștepta probabil. Cum decidea cui trebuia să i se acorde tratamentul pentru fertilitate? Ce se întâmpla dacă partenerii erau în mod clar incompatibili? Avusese vreodată sentimentul că perechile făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își dădu seama uimită se simțeau probabil femeile însărcinate. V-ați gândit la o dată pentru nuntă? Camilla își strânse picioarele lungi și grațioase sub ea, pe canapeaua acoperită cu creton, și scoase la iveală, de undeva din adâncurile acesteia, o agendă. — Vreau să spun că suntem deja în iunie și bănuiesc că nu vreți să faceți nunta la iarnă? E cumva prea deprimant. Fran fu șocată dându-și seama că nu se gândise niciodată la procesul propriu-zis de a se căsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Îl hrăneam cu firimituri de pâine și mă jucam cu el. Țineam o bucată de sfoară pe care se cățăra. De atunci n-am mai omorât nici un gândac. Cei care mureau în celula mea mureau de bătrânețe. Am primit o agendă cu coperți de piele și gândacii i-au ros colțurile și i-au ciuruit paginile. Întrucât împărțeam aceeași celulă, mă distram la gândul că, cel puțin, aveam colegi gândaci spirituali. Față de celelalte insecte nu aveam aceeași simpatie. Omorârea muștelor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
artei cu toate drapelurile consulatelor. Sîntem directori de circ și fluierăm în vînturile bîlciurilor...” (versiune românească de Ion Pop, în „Tristan Tzara, Omul aproximativ. Șapte manifeste Dada și Lampisterii“, Editura Univers, București, 1996, p. 7). Pe scurt: o competiție de agende național(ist)e într-o mișcare cu caracter asumat transnațional... De altfel, Zürichul a reprezentat pentru Tzara & Co doar o stație pe drumul spre Centru. Peste doi ani, după încheierea războiului, Dada va „cuceri” pe rînd Parisul și Berlinul, capitalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abstracționistă: citadinist, constructivist și laic într-o parte, ruralist, autohtonist-contemplativ și spiritualist - în cealaltă. (În Literatura română și expresionismul, Ov.S. Crohmălniceanu a urmărit această continuitate din unghiul esteticii expresioniste). Și unii, și alții sînt adversari ai guvernărilor liberale și ai agendei acestora. România de după 1918 era - oricum - o cu totul altă țară decît cea dinainte de prima conflagrație mondială: provinciile alipite (Ardealul, Banatul, Basarabia, Bucovina de Nord) îi dublaseră, aproape, teritoriul și populația, proporția minorităților etnice era de aproape 30 %, iar Constituția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avea nevoie de d. Lovinescu. E drept că nici la Contimporanul Barbu n-a mai scris. S-a jenat de Ion Vinea, care înfiorează cu tăcerea și privirea plină de nuanțe” (text reprodus de Gabriela Omăt în E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare II 1926-1929, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1996, pp. 302-303). În lucrările sale consacrate fenomenului - Avangardismul poetic românesc, respectiv Avangarda în literatura română -, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autorului, în 1959, în urma unui proces politic intentat vechii sale prietene Milița Petrașcu. Oricum, Enciclopedia exilului literar românesc postbelic a lui Florin Manolescu îl ignoră, iar un critic chițibușar precum Al. George consideră, într-o notă din volumul III al Agendelor... lovinesciene că autorul ar fi emigrat la Paris în anii ’30 devenind scriitor de expresie franceză! (v. E. Lovinescu Sburătorul. Agende literare III 1930-1932, ediție de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Florin Manolescu îl ignoră, iar un critic chițibușar precum Al. George consideră, într-o notă din volumul III al Agendelor... lovinesciene că autorul ar fi emigrat la Paris în anii ’30 devenind scriitor de expresie franceză! (v. E. Lovinescu Sburătorul. Agende literare III 1930-1932, ediție de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1999, p. 326). Un alt posibil „argument” al ignorării ar fi discreția personajului: „Discret personaj al avangardei românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mențiuni critice II, ed. cit., p. 339). Împotriva concepției lui Lovinescu privind necesitatea emancipării prozei românești prin evoluția de la „subiectivismul” liric la „obiectivitatea” epică, foiletonistul Cuvîntului pledează cu convingere în favoarea unei direcții „artiste”, o direcție situată în marginea sau în afara agendei ideo-estetice a criticului sburătorist: „Cît privește caracterul pseudoepic al prozei dlui Arghezi, ca și bariera de calitate pe care dl E.L. o ridică între proza obiectivă și proza infuzată de lirism dela Anghel și pînă la Aderca, aceasta-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]