10,371 matches
-
Pulheria, ale sfinților mucenici uciși de tătari la Cernicov, ale Sfântului Mucenic Adam Chisi, ale Sfântului Arsenie din insula Corfu. Cât a trăit părintele Teofan, toți vasluienii aveau numele lui pe buze și acolo își duceau sufletele împovărate, la sfântul altar de la mănăstirea Cetățuia din Iași, unde le dădea mare ajutor, părticele, pumni în cap, de drag, numai de drag. Examene grele, boli, suferințe în iubire, rele de tot felul. Toate aveau o rezolvare dacă ajungeai la părintele Teofan. Dar de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
două urechi în partea stângă, veche din 1831. Unică în România și în lume, Icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare de la Giurgeni, considerată de localnici și de pelerini a fi făcătoare de minuni și foarte ajutătoare în necazuri, cereri și ajutor. Altarul este luminat de o fereastră la est, naosul are abside puțin adânci, dar foarte largi și este delimitat de pronaos cu doi stâlpi pe care se sprijina arcada bolții. În partea stângă, ca în orice biserică, stă neclintită icoana Maicii
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
scaune de plastic sunt așezate în jurul locului în care se va oficia Sfântul Maslu. S-a făcut deja un cerc mare, cu zeci de rânduri, până departe, lângă gard. Biserica este plină. Oamenii stau la rând să ajungă la 23 altar, la părintele Antonie, starețul mănăstirei, alții pentru a atinge icoana Maicii Domnului cu cinci ochi și două guri. E cald, afară a început să plouă. Zeci de lumânări ard pretutindeni, de parcă e Paștele, iar pe lângă mine trece, parcă, tot Vasluiul
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
găsit doar biserica și o clădire veche. "Am venit înainte de 1 iulie, în recunoaștere, în postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Era totul închis. Până să vină cel care avea cheile de la biserică, m-am așezat pe scările de la sfântul altar. Mărul din față era încărcat cu fructe. Era pustiu și neprimitor totul. Numai buruieni și gunoaie, doar mărul verde m-a încurajat și m-a făcut să mă întreb dacă voi ajunge să mănânc mere coapte din el", povestește părintele
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
trebuit să scriu de ce se înmulțesc ochii în icoană. Ca să ne aducă astfel la Ea, să ne strângă pe toți în brațele ei protectoare, să ne salveze. Așa a vrut și vrea Maica Domnului! Îi mulțumim pentru toate! Ușa Sfântului Altar străjuită de Sfântul Arhanghel Mihail și de Maica Domnului care se deschide pentru cei ce vin la Giurgeni să găsească alinare. Drumul ce duce spre casa Maicii Domnului de la Giurgeni Joi, 13 august, v-am depănat un crâmpei de poveste
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
a avut grijă totdeauna să ne lase lada cu făină, cufărul cu zahăr și lingura de ulei pline”. Și totuși finalul Părintele Antonie, starețul mănăstirii, e atent și îngăduitor cu fiecare dintre noi, iar vinerea, în fața ușii împărătești de la sfântul altar, ascultă de câteva ore păsurile oamenilor. Apoi, la ora 12, încep Sf. Maslu și dezlegările. Înainte de a ieși în curte, în jurul mesei pe care o oficiază Sf. Maslu, iese din când în când și privește la ceea ce se întâmplă în
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Sf. Maslu și dezlegările. Înainte de a ieși în curte, în jurul mesei pe care o oficiază Sf. Maslu, iese din când în când și privește la ceea ce se întâmplă în curtea mănăstirii. L-am surprins, pe scărița ce dă spre sfântul altar, precum o mamă care-și supraveghează copiii cu dragoste nețărmuită. Nici un drumeț nu pleacă de la Giurgeni fără să fie omenit, nici în nopțile de poveste de vineri, nici duminica, după Sfânta Liturghie. Am observat cât este de bucuros când poate
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de Maica Domnului. De Schimbarea la Față a Domnului Iisus, când se mănâncă pește, am ajuns la Giurgeni, printr-o minune, cu o familie care avea nevoie de ajutor. Am așteptat până ne-a venit rândul să vorbim cu părintele, la sfântul altar. A vorbit cu fiecare despre problemele pe care le are, așa că mie mi-a venit rândul chiar la final, pe la 11.30. cât am așteptat, am intrat în bucătărie, unde măicuțele pregăteau pește. Măicuțele de la bucătărie Nu mâncasem nimic până la
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
vin în pelerinaj în număr mare, din întreaga țară și din străinătate. Duminica dimineață sau vinerea după amiază, sosesc într-una mașini, autocare, microbuze. Zeci, sute de oameni își găsesc alinarea aici. Mai întâi, așteaptă cuminți să ajungă în fața sfântului altar, unde părintele Antonie le ascultă păsurile și le arată calea de urmat pentru rezolvarea problemelor, apoi se-așează la rând la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare credincios trebuie să treacă de nouă ori pe sub icoană, cu cele
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
cu chenar sculpat are două brațe cu spații laterale și o ușă pe spate, pe unde se va așeza icoana. Deasupra ramei, ca o coroniță, sunt doi îngeri. Câteva motive florale reprezintă cerul, iar crucea dintre cei doi îngeri reprezintă altarul răstignirii. „Mă gândeam să așez deasupra ramei o coroniță, ca o mitră arhierească, dar am văzut pe spatele icoanei Maicii Domnului de la Giurgeni, care a ajuns la mine, imaginea aceasta, cu îngerii. Am mărit-o și am sculpat-o. Sulița din
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
amicul meu, Nichita Stănescu, „dacă a avut vreodată talent”; elegant, el mi-a răspuns, pe jumătate paradoxal, că „nu-și amintea să fi avut!” „Nici eu!” i-am răspuns, ambii Înțelegând prin această „glumă” refuzul nostru de „a sluji” pe altarul calităților native - talent, inteligență etc. - sau „sacre”, cum ar fi „inspirația”, element esențial se pare În ochii multor autori și lectori ai creației. Vorbind deci de „talentul social” care ar fi necesar acelei bruște și cam brutale treceri „În altă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cititor care ne va salva din acea singurătate, fals inamic, redutabil complice al devastatoarei dorințe de „trădare a sinelui” și a trivialității tiranice În care acesta e scufundat. Vorbind de „comunicare” și instalând acest termen oarecare pe un fel de altar al ultimei modernități, nu cumva se luptă, În esență, contra acelei Singurătăți creatoare care a izvodit Literatura și Istoria, ideologiile, dar și Eul, ultima realitate nu a ființei, ci a viului?! Spaima de această „singurătate” să fi prins azi legiuni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apoi, e știut, profeții supără și prin aroganță, da-da, prin francă și goală aroganță: cine sunt „ei” de-și permit să urmăreasccă zborul unor păsări care nu se văd, să citească În ficatul unor animale de jertfă Întinse pe altare invizibile, fumegânde doar În fantezia lor ațâțată, să audă voci care seamănă prea bine cu zumzetul insuportabil din creierele autiștilor, să „comande Viitorului” - prinț misterios și magnetic, probabil ultima zeitate a omului iremediabil păgân care se mișcă sub hainele noastre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a făcut „Legământul”?! Extirpând din mentalul Încă păgân al Evreilor - atunci, În zorii civilizației, la anul 1900 Î.Cr.! - multitudinea de zei concreți și „firești”, diverse reprezentări ale unor necesități comune, Înlocuindu-i cu Unul singur! Și acesta nevăzut, fără altare (sau cu unele „improvizate”, cum, ne amintim, a fost „piatra” pe care a dormit cu capul Iacob, visând scara ce urcă la cerul din care a auzit vocea care i-a dat numele - Israel - și promisiunea, formidabilă, unică, de a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o spuneam, nu rareori eu o alegeam pe cea a negării tuturor virtuților și prejudecăților creștinești și a recăderii, cu un spasm amplu senzual, În starea de păgânitate „liberă, fericită”. Și zeul, căruia i-aș fi făcut În grabă un altar din materialele ce-mi stăteau la Îndemână - dar pentru El aș fi și furat câte ceva, de ici, de colo! -, era tocmai acesta, zeul Întâmplării „oarbe”, zeul Hazardului. În primul rând, aș fi avut curajul de a-l privi În față
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În legendă, un ritual „posibil și adecvat” al unei extincții colective! (Sub cea de-a doua dictatură comunistă, cea a lui Ceaușescu, a fost Caragiale și mai ales proza sa scurtă, schițele sale, cele care au fost urcate pe un altar indiscutabil al apologiei, al adorației și al unor infinite citări și comentarii non-critice, devenind parcă o mică Biblie, un fel de carte a lui Mao pe dos, cu care, În absența unei lupte sau organizări efective contra tiraniei, „se lupta
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
privilegii, devine altceva, o figură asemănătoare zeilor, cu supunerea totală pe care o pretind. Dar aici trebuie să intervină o nuanță: nu o zeificare cum o Întâlnim la romani În perioada care Începe cu Augustus, când imperatorii erau adulați pe altare; cum o știm, religia la romani avea aparența unui cult fără o prea mare participare, fiind mai mult o respectare a unui anumit ritual. În Asia și la popoarele sale, acest „cult” al celui predestinat de a conduce masele, popoarele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
accente polemice, cartea lui Th. Codreanu ar trebui să dea de gândit și istoricilor literari, dacă nu și politicienilor, și publicului larg pentru că propune un alt Eminescu decât cel cunoscut din clișeele festiv-didactice. E vorba despre un Eminescu... sacrificat pe altarul intereselor politice și despre un Eminescu... amenințător până și pentru Curtea Împărătească de la Viena "Poesis", nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1997 [cu titlul O pagină eminesciană inedită?!] Adrian VOICA Două cărți despre Eminescu În acest an jubiliar, când sărbătorim un veac si
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simt și pentru tine că această realitate e atât de mult așteptată și de unul și de altul. Aș vrea ca aceste cinci săptămâni să treacă întocmai ca 5 secunde de bucurie și să ne vedem unul lângă altul în fața Altarului, hotărâți să pășim alături în viață și la bucurii și mulțumiri și la neplăcutul și neprevăzutul ce eventual ar căuta să se infiltreze în calea pașilor noștri. Faptul că am revenit asupra datei fixate pentru nuntă te-a încredințat că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fost mai mult înnourat. Am făcut câteva excursii prin împrejurimi. Mai întâi la Voinești, unde preotul de acolo este un fost elev de la Bârlad (eu l-am pregătit să devină învățător, dar valurile vieții l-au transformat în slujitor al altarului), la camping-ul din Valea Zânelor și la Sf. Gheorghe, unde am stat o zi întreagă. S-a schimbat mult și acest oraș, în centru ca și la periferie, unde nu mai fusesem din vremea războiului. Dar, timpul plăcut petrecut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
un material intitulat „Industria sovietică în anul 1934”, elaborat de rezidentul serviciului aflat la Moscova. Acest produs a analizat economia U.R.S.S. începând din 1918 și a constatat că „de mult este evidentă” decăderea agriculturii, care a fost sacrificată „pe altarul” planului cincinal, ceea ce a zdruncinat baza tradițională a maselor populare. De asemenea, producția industrială a stagnat, „cu toate sforțările” făcute de guvernul de la Moscova. În decembrie 1937, Serviciul Secret a elaborat un material analitic despre atitudinea și activitățile subversive depuse
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
amenințare permanentă pentru siguranța statului prin propaganda comunistă desfășurată. Legiunea Chilia a transmis, printr-o notă telefonică din 4 aprilie 1944, faptul că repatriații germani din Transnistria însoțiți de trupele Wehrmachtului au distrus interiorul bisericii din comuna Berezina, dând foc altarului și distrugând cărțile, arhiva și veșmintele preotului. Legiunea Bacău a anunțat despre violurile efectuate de câțiva soldați germani în comuna Gârleni și despre jefuirea sub amenințarea armelor a evreului M. Rozental de bani și haine. La 10 aprilie 1944, două
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de orizonturile roșii ce mă nemărginesc. / Elementar altceva căutând, / Ne convertești altfel decât banalul fruct oprit / La vrerea lui dincolo. / Emblema de arbore, emblema de aripă, / Emblema de izvor, de cer, de luceafăr / Metodic ni le-ai crucificat / Recreând / Mereu / Altare fumegând” (Anca Motriuc, Zbor frânt, 2, 1994, p. 23); „Mă doare asfințitul nins cu sânge / Și îngerii mă ustură stingheri... / E-atât de frig... Și valul ăsta plânge / Din toate baierele lui de cer... // Cernut din aripi, fluturam tăcere / În
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
Oprire Nădejde Sat, bătrîn ras corect, pregătește banii, conductorul nu se oprește la tine, tinerețea în două fete, s-au și întors, la vale, v-am dat o lume! balaurul de primăvară, Mihăileni biserică veche, de rit ortodox pe orientarea altarului, v-am dat o lume! balaur căzut pe luncă, pămîntul vîrtos în arătură, lîngă rambleu brumă, Ciceu lungimi de vagoane, albastrul celor de călători, magistrala 400. Ora 10,20, în sala de așteptare a gării Ciceu, sobă lipită cu lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se repeadă în rambleu, sugrumă pe zimți zările brad, bisericuță nouă în lemn, omul oile, pînă la urmă casele, imaginarul antropic și trenul în curgerea apei, pescar la undiță, km 199+6 piatra bisericii, boltă pe centrul navei, boltă de altar, pronaosul cu două turle, Stînceni fentează Mureșul, umblă pe sens fără gînd de izvor, mișcarea lui pe lume, vale secundară în fund cu peretele moment înzăpezit prin Călimani, rupt în starea singurei primăveri Stînceni gară, doi gîndaci de tren se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]