6,661 matches
-
față îi înflorise un zâmbet permanent și candid. Tocmai revenise de acasă cu un carnețel în care își nota sârguincios detaliile descoperite pe panou despre chakra Sahasrara. Era absorbit de ceea ce făcea. Profitând de acalmia momentului - fiind ora trei după amiază, caniculă, iar fetele se îndepărtaseră puțin - am început să-l întreb despre el. Un tip tăcut, dar sociabil, Cătălin mia relatat în câteva cuvinte trista lui poveste. Găsit de copil într-o stație de tramvai din Iași, a fost crescut
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
S-a citit actul de acuzare. Au urmat interogatoriile. Am povestit lucrurile așa cum sau întâmplat. Martorii acuzării au negat totul. Toate bătăile, toate schingiuirile erau pură invenție. Negau chiar și certificatul medical eliberat de profesorul Bogdan, medicul legist. În după amiaza zilei a șasea a procesului, 26 mai 1925, așteptăm rezultatul. În sala cea mare s-au auzit tunete de aplauze, strigăte, urale. Mi s-a citit verdictul de achitare, după care am fost luat pe sus și dus afară unde
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unui duel cu spada.” Urmare polemicii dintre ziarele conservatoare L'independence roumanine și Epoca de sub conducerea domnului Nicu Fulipescu, ultimul ofensat ca urmare a unei aluzii a recurs la satisfacția cu ...spada. „Întâlnirea pe teren a avut loc sâmbătă înainte de amiază și la repriza a doua a împuns atît de nenorocit dl. N.F. pe regretatul G.E.L. încât acesta a căzut la pământ rănit grav, sfârșind în vreo câteva minute”. Multe vești priveau familia regală din România. O știre vorbea despre discursul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
căpitan. Botoșanii depindeau de Suceava, iar acolo era comandant Adalbert Popic, venit din U.R.S.S. cu misiune evidentă. Ofițerul anchetator care participase la arestarea mea se numea Lungu. O figură de țigan, de care ți se făcea frică ziua-n amiaza mare. Darămite aunci cînd ne scula, pentru anchetă, la miezul nopții! Anchetatorul meu, Iacob Feller, era un ins de vreo 30 de ani, cu figură de intelectual manierat. Sub această înfățișare se ascundea însă o brută, un cîine!" Sîmbăta aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
26 decembrie 1959 a fost o zi ca de primăvară. Soarele încălzea plăcut, vîntul se potolise, era senin, paznicii își dăduseră jos șubele și dormeau din picioare. Brigada noastră căra pămîntul din apropierea unei bălți curate și abia așteptam să vină amiaza. Cînd au sosit butoaiele cu mîncare și s-a ordonat încetarea lucrului, eu eram gata pregătit. Curățasem bine roaba de țărînă, iar acum am deșertat în ea cîteva gamele cu apă, m-am dezbrăcat pînă la brîu și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rece, dar nici călâu, ci să-și păstreze răcorimea anotimpului de afară. Să se așeze puțin, înainte să fie gustat. Să-i pătrunzi culoarea și să-i înțelegi melancolia și toată istoria. Să vezi câmpurile întinse de viță-de-vie, toamna, la amiază, când soarele roși- atic te mângâie, nu te arde. Să vezi mâinile zgâriate și bătătorite de femei și bărbați care culeg ciorchinii și îi pun în coșuri, să simți mirosul lor proaspăt, dulceag, și să simți păianjeni mici și musculițe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Cotroceni sau urma să ajungă imediat, pentru a-și lua un ultim rămas-bun de la Regina Maria, al cărei trup zăcea pe catafalcul din „Sala Bizantină“. Printre glorioase aduceri aminte, Regina Maria primește oma- giul înlăcrimat al Bucureștilor. Era deja amiază, trecut de șase, când Cristi a comandat a patra cafea, singur la o masă din capătul unei cafenele de lângă Cișmigiu, acolo unde îl aștepta pe Fernic. Nu avea chef să bea și nici să stea la taclale cu cineva. Era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un loc unde ți se permitea să te tăvălești trei zile la rând în stupefiante cu un topmodel în vogă, într-un hotel de patru stele. Era un colț de lume ce devenea rapid un tărâm fără frontiere. Demențial la amiază. Unde nu vorbeam vreme de cinci luni cu nici una din rudele apropiate. ::::::::::: Cele două evenimente majore din următorul capitol al vieții mele au fost publicarea grăbită a celui de-al doilea roman, Regulile atracției, și relația cu actrița Jayne Dennis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
supraponderal, într-un restaurant din Beverly Hills, și, înșurubându-mă mai bine în pat, m-am întrebat: Ce-ar fi fost dacă-aș fi făcut ceva în ziua aia? Stătusem foarte pasiv într-un separeu la Maple Drive în timp ce lumina amiezii răzbătea în restaurantul pe jumătate gol; cântăream o opțiune. Opțiunea era: oare să-l dezarmez? Ăsta e cuvântul pe care mi-l amintesc: dezarmez. Oare să-i spun ceva ce nu e adevărat dar care va provoca reacția dorită? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aș dori ca Împrejmuirea curții și aranjamentul grădinei să se facă după indicațiile noastre. </citation> <citation author=”LOVINESCU Stela” loc="București" data =”1972”> Domnule Dimitriu, Îți trimit filmul și hârtia fotografică cu oarecare Întârziere, deoarece am primit mandatul sâmbătă după amiază. Ieri fiind duminică, abia astăzi am putut să le ridic de la Academie. Pentru siguranță, bonul și chitanța pentru suma achitată, le păstrez la mine, până când vin acolo. M-am programat pentru sfârșitul săptămânii acesteia; dacă mai intervine ceva, În orice
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
asupra personalit. lui C. Porumbescu, ați publicat strădaniile d-lui Enea Borza?... Am rămas cu regretul scurtimii de timp a rapidei vizite și cu dorul de a ne Întâlni pașnic și fără grabă, așa cum ne-am furat timpul acordat după amiezii de la „Ciupercărie”. În Încheiere, trebuie să ți transmit toate salutările afective, cât și cele oficiale de la acei care m-au consemnat s-o fac. Dl. Sturz, Împreună cu conf. ing. Deacu președ. Comit. cultural Îți transmit mulțumirile respectuoase pentru „ora de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
belșugului material, reușise s-o estompeze... Am ieșit pe verandă. Plaja, printr-un crater șerpuitor săpat de valurile oceanului, inundat probabil în perioada fluxurilor, vine până foarte aproape de vilă. Un grup de tineri se prăjeau, abandonați, în soarele puternic al amiezii. Păreau adormiți, deși muzica de la casetofon răsuna destul de puternic. O lene latină... Pe aceștia i-ar putea trezi și obliga să se miște doar un roi de muște flămânde sau mareea oceanică, m‑am gândit cu o ușoară răutate, iritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
implacabil, amenințând tihna și dezinvoltura ușor iresponsabilă a urbei artistice. VITALIE CIOBANU: Suntem tentați să mergem pe jos de-a lungul Senei până în rue d’Opera, la sediul Mission Literatur Express - locul de întâlnire fixat pentru manifestarea programată la orele amiezii. Dar timpul este prea scurt și renunțăm la idee în favoarea metroului, conștienți fiind că pierdem ceva impresii (Domul Invalizilor și Muzeul d’Orsay, între altele). Place de la Concorde, unde ieșim la suprafață, pare stânjenitor de largă, cu singura ei coloană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așterne la anumite ocazii festive un imens covor roșu-galben-verde, „țesut” din flori vii, care o transformă într-o poiană mirifică, de basm. Ulicioare înguste, aglomerate cu tarabe și mese lungi la care mănâncă o clientelă nesățioasă - e sâmbătă și e amiază -, încât trebuie să te strecori foarte abil, ca să nu atingi din greșeală cotul unei mâini duse la gură. Incredibil câți străini sunt la Bruxelles, auzi în jurul tău toate limbile pământului, inclusiv rusă (bad surprise!), mai des decât altele. Metropolă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai ușor de întreținut. Ce-ar fi făcut „Batiko” dacă întreaga Uniune a Scriitorilor i-ar fi lustruit cizmele, cum ar fi mulțumit-o?... În Belarus au revenit cenzura și persecuțiile politice. Lideri ai partidelor de opoziție dispar ziua în amiaza mare, sunt căutați cu disperare de către familii și diverse organizații nonguvernamentale, se face tam-tam mediatic în străinătate, dar degeaba. Presa scrisă și cea electronică yunt complet aservite regimului. Există un singur ziar, Novoia volea, de opoziție, cu un tiraj de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acelea, a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii spunând: Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie [...]. (Matei, III, 1-3) Marea Moartă la amiază, văzută dinspre deșertul Iudeii. Ea însăși pare un deșert lichid ori mai degrabă vâscos nici urmă de pește, de pânză ori de port la orizont. Albastrul mat abia se ghicește sub vălul alburiu al căldurii care o acoperă ca o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
orașului. Plimbare prin Ierusalimul de vest în compania unui prieten israelian. Îl întreb: Există un moment prielnic pentru atentatele sinucigașe? Da, dimineața (el a văzut cu ochii lui două asemenea explozii). În ce mă privește, nu iau niciodată autobuzul până la amiază. Ca să poată apărea în cursul serii pe ecranele televizoarelor, atentatorul kamikaze trebuie să țină cont de timpul necesar pentru montaj și comentariu. Or acestea se fac în timpul după-amiezii. Și apoi, dimineața, ai făcut un duș, ești curat, poți urca la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
La ce bun? Hai la culcare. Mâine va fi o altă zi. Nimănui nu i-a venit în amurg ideea să cucerească lumea sau să merite paradisul. Ideile nesăbuite aparțin dimineții. Prietenul meu are dreptate: voi lua autobuzul numai după- amiaza. Singur. Bineînțeles că dacă aș avea aici copii, nu i-aș lăsa să urce în mijlocul de transport în comun în tot cursul zilei. Niște criminali atât de nedelicați sunt în stare să nu respecte niciun fel de orar. 2. "Ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
învață învățații islamiști pe aceste ștrengărițe în școlile Wafq? Să recite Coranul? Să strige slogane?), la numai două zile după răzmerița din fața porții Maghrebienilor, care a provocat emoție în oraș și în întreaga lume. Pentru că alaltăieri, la ora rugăciunii de la amiază, pe esplanadă au avut loc încăierări: poliția călare a făcut vreo treizeci de răniți străduindu-se să-i împrăștie pe manifestanți. Sirene de ambulanțe, exploziile surde și prelungi ale grenadelor, coloane de fum lacrimogen. În orașul vechi au fost aduși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Hebron nu-i seamănă. Nici cei din Cisiordania care trag cu pușca în țăranii de colea ieșiți la cules de măsline. Ce frumos și-a primit oaspeții Abraham, "sub stejarul de la Mamvri, stând în ușa cortului său, în căldura amiezii!" Abia ajung călătorii necunoscuți în prag, și el comandă să se aducă apă pentru ei să se poată spăla pe picioare. "Sara! Azime, lapte și niște carne de vițel gătită pentru acești oaspeți!" Dacă cineva dorește să reînvețe ospitalitatea așa cum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
onoruri, și nimeni nu ne-a pus mai bine în gardă în legătură cu acest mare procedeu clasic ca Fiul dulgherului! Care demagog a zis că lumea aparține celor care se scoală dimineața primii? Utopie de cercetaș. Circumspecții care așteaptă să bată amiaza pentru a fâlfâi drapelul reușesc întotdeauna să încaseze dividendele cele mai mari. * * * În chiar locul de unde a dispărut cadavrul Învățătorului, se ridică un chioșc din lemn sculptat, construit de greci după anul 1808, el însuși având în vârfu-i un ornament
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca asta. Subiect de nuvelă. FOLTICENI [În timpul alegerilor] La Dolhasca, dimineața, cu câteva zile înnaintea alegerilor, vine Sevastian Moruzi 2 și dă oamenilor de-o cinste, 30-40 de lei. Oamenii în jurul lui, cu toții, pe când Giurescu umbla singur pe peron. După amiază vine Popovici (care e un rafinat, știe cum să se poarte) și cum se coboară începe a se săruta cu oamenii, scoate și dă 40 de lei. Un mehenchiu ia frumușel banii. Zice: "Mă, aiștea-s bani jidovești, hai să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu prea s-a luat piatră. În jur munți de piatră sfărămicioasă. Flori nenumărate, buchete mari, grele, de sânziene umplu coasta muntelui și dau miros dulce. Ochiul boului și garoafe pătează ici colo tufărișurile. Fragi par boabe de rubine. După amiază, la băile Oglinzi, drept peste munte, pe lângă cetățuia Neamțului, prin albia unui puhoiu de munte care sfarmă piatra; o macină și o duce la vale. Suim prin poiana-lui-Ion Pietraru, vestitul hoț, o frumoasă poiană cu mesteceni rari, cu coaja albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își punea picioarele în ghiață și aspira gazul merelor putrede; Milton creia cu capul răsturnat în fotoliu; Rousseau medita, în soarele amiezii, cu capul gol. Mozart găsi celebra sa cantată din Don Juan dintr-o dată, după ce văzu o portocală, care-i aminti o arie populară napolitană, auzită cu cinci ani mai-nainte. Dickens se întrista de soarta eroilor săi; Kleist, după ce sfârși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arșiță nemilostivă și nici o umbră, unde să pleci capul. O apă turbure și sălcie nu poate potoli setea buzelor uscate și a gurilor arse de vânt. Diminețile exerciții de lupte. Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]