5,895 matches
-
de pildă, gradual, decăderea morală a văduvei colonelului Zaharescu. În general, reminiscențele caragialiene sesizabile la nivelul tipologiei sunt umbrite prin grija de organizare echilibrată, de autentificare a comediei umane prin opoziția între personaje negative și pozitive. Astfel, lui Mirea, tipul amicului colpoltor care amintește de perfidul Lache, i se opune în plan moral, integrul Sergiu, la fel cum penibilei bătrâne Caliopi Zaharescu îi corespunde la celălalt pol, blajina doamnă Săraru, demnă în suferința de o viață și înnobilată tragic de gestul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte, cea a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora, și de Valter, "băiatul deștept", profitor și lichea veselă, tipul amicului ingrat, și pe de altă parte, universul sufletelor pure, nepervertite, capabile de iubire autentică și sacrificiu, așa cum se dovedesc a fi Ion, un tip de Cănuță "om sucit" prin inocență și inadaptabilitate și Frosa, metamorfozată fabulos și neconvingător din servitoarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare, în schimb, anumite unități distinctive care construiesc mai largi clase din tipologia comicului, poartă indubitabil amprenta caragialiană. Tipuri precum Mitică, politicianul "moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri și multe dintre componentele care guvernează comicul de limbaj, sunt printre astfel de mărci deopotrivă ale caragialismului și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pușlama simpatică", a cărui pehlivănie se manifestă exclusiv în plan discursiv, prin recursul la calambururi și flori de spirit, tipul Mitică înveselește atmosfera unor schițe ale lui A.O. Teodoreanu, un autor de descendență caragialiană clară. În Costică sau Pietate, amicii reuniți în berării emit vorbe de duh și veritabile culmi miticiste: Unde te duci, Costică? Costică răspunde invariabil: La destinație! sau: Câți ani ai, Costică? Cât a avut și tata la vârsta mea. E o chestie de ereditate. În școală
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ani [...] Așa suntem noi, bărbierii de soi. [...] Avem vorba iuțită și râsul scurt ca chibriturile bune"41. Discursul ironic lasă târziu să se întrevadă, exact ca în schița caragialiană Un artist, adevarata impresie produsă de acest cabotin mitoman din tagma Amicului X. Naratorul aparent naiv descoperă astfel că vestitul bărbier nu doar "rade", ci și "pune bărbi" în orice conversație care urmează reprezentațiilor de megalomanie date de clienții necontraziși fățiș, ci contestați categoric în lipsă, prin argumente care evidențiază propria-i
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
declanșată spontan chiar de titlul piesei, trimiterea la Caragiale fiind impulsionată și de numele de familie în "escu", acea marcă a nondiferențierii, a generalizării acestui tip uman. Încadrarea prin expresivitatea onomasticii în categoria personajelor zugrăvite în schițe precum Mitică sau Amicul X..., apare îndreptățită încă din prima scenă bazată pe o succintă caracterizare în absență: Angela (dulce): Orice ați spune, dragă, Mitică e teribil de simpatic. Casierul (brusc înfuriat, pentru amorul artei): Dar lasă-mă, domnule, că bine-i face! Umblă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se observă și la multe dintre personajele lui Gib I. Mihăescu. Latura cinică de aventurier a locotenentului Ragaiac din romanul Rusoaica (1933), de exemplu, manifestată în relație cu Niculina, al cărei soț, contrabandistul Serghe Bălan, îi devine, până la capturare, bun "amic", sau în raport cu Marusea, frumoasa basarabeancă sedusă și părăsită în noaptea nunții acesteia cu profesorul Antinov, este contrabalansată de permanenta căutare și așteptare înfrigurată a tipului de femeie superioară, ireală, a "rusoaicei" întrupate mental din sterereotipii livrești și din dorințele sale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în lumea lui Caragiale, "mai teribil e pentru unele naturi vileagul, sincerul, necruțătorul vileag, decât însuși păcatul, oricât de vizibil, însă tăgăduit cu dârză încăpățânare"55. Astfel că, dintr-un încornorat penibil, Manaru se transformă într-un "vânător" al soțiilor "amicilor", pentru a le demonstra acestora că "toate sunt cârnățărese"56, până când sinuciderea singurei femei virtuoase pe care o sacrificase experimentului îl readuce fatal în ipostaza de soț înșelat pentru care doar crima poate, instinctual, să-i "repereze onoarea de familist
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în aluzii intertextuale la universul domestic de factură caragialiană este și romanul lui Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat (1934). Evidentelor hipotexte caragialiene vizibile și în romanul lui Damian Stănoiu li se adaugă aici și titluri precum Amici, C.F.R. sau O noapte furtunoasă. Aceasta pentru că, până la convertirea finală, dintr-o "bestie din junglă"104 într-un "proaspăt venit [...] în cetatea sfântă"105 a filosofiei, Mihnea Băiatu trece prin numeroase aventuri nocturne caragialești, unele mult asemănătoare pățaniei lui Rică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nisipoiu, care îl acceptă și îl admiră și pe considerentul că "e d-ai noștri", ar putea fi departajate în actele unei veritabile comedii ale cărei situații și personaje amintesc de lumea lui Caragiale. La fel ca intrigantul Lache din Amici sau ca amatorii de picanterii din C.F.R., Vulpache și Piscupache, colegii domnului Bănică Nisipoiu, țin să-l facă pe acesta bănuitor cu privire la relația dintre Polixeni, soția sa și tânărul chiriaș. Discuțiile aparent îndreptate înspre cazul notoriu al unei amante ucigașe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atât mai însuflețite cu cât sunt mai fără obiect și fără concluzie. Flecăreala continuă, apanaj al insului neautentic, condamnat la anonimat, întreține o atmosferă proprie inversării axiologice a evenimentelor, convertind nesemnificativul în senzațional și esențialul în banal, în "moft". Astfel, amicul Nae din Situațiunea acordă dimensiuni apocaliptice crizei economice și politice naționale, dar îngrijorarea sa profetică nu are o motivație interioară gravă, ci doar substituie inautentic o naturală preocupare pentru evenimentele majore desfășurate în plan domestic. Similar, Lache Diaconescu "sacrifică" plăcerile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de recunoaștere a eroului absurd, enigmaticul casier ar avea statut de precursor al acestuia. El nu s-a sinucis, cum descifra Călinescu, "de frică"51 , întrucât nu avea cunoștință de pericolul real și imediat care-l pândea ne amintim că amicii nu l-au putut avertiza și înspăimânta ci a sucombat în fața angoasei proiectate imaginativ pe fondul unor acute refulări. Izbucnirile injurioase necontrolate, violența neașteptată a limbajului, faptul că pare "scos din țâțâni" se pot explica prin declanșarea stării de furie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și multiplicare, din exemplul menționat din romanul Ochii Maicii Domnului sau incoerențele conversației ca mărci ale noncomunicării, din fragmentul reprodus din Cimitirul Buna Vestire, sunt asociate cu patologicul. Aceste exemple însă, posibil de relaționat cu situații și personaje caragialiene (cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi văzute și ca semnalări timpurii de stadii incipiente și încă benigne ale simptomelor dezumanizării și aneantizării pe care dramaturgia ionesciană, prin suspendarea unei astfel de premise a nebuniei în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitorilor de factură postcaragialiană se dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe zonele de intersecție dintre spațiul imaginarului caragialian și cel urmuzian. Dacă la nivelul tipologiei, zona comună hașurată este cea a "amicilor", a "moftangiului" politician sau "savant", a triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la infralume Domeniul tipologiei este cel care semnalează, înainte de orice, coincidențe de viziune între cei doi autori, coincidențe despre care au pomenit în treacăt atât cercetători ai operei caragialiene 36, cât și cei ai textelor urmuziene. Organizată în cupluri de "amici" sau în familii "legitime", umanitatea mecanomorfă a lui Urmuz pare o sublimare a celei caragialiene, la rândul ei o rafinată imagine parodică a lumii fenomenale, așa cum ironicul Caragiale lasă să se întrevadă în condescendenta precizare digresivă din Poetul Vlahuță: "acea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici o persoană reală în sensul propriu, ci numai în sensul figurat, adică închipuit real)"37. În ciuda caricaturizării excesive, perechile Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy și Grummer, din bizarele "fiziologii" urmuziene, angajează un transfer intertextual aluziv la seriile de "amici" din comediile sau din Momentele lui Caragiale. Ca și moftangiii acestuia, "eroii" lui Urmuz sunt inseparabili, urăsc singurătatea, "știu din toate câte nimic"38, se antrenează în discuții aprinse care degenerează în violențe, săvârșesc "infamii" sau se "învârtesc" în politică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
declamă cu năduf afurisind "repaosul duminical". Figura quadripedă formată la Paști de Lache și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele în afară: Lache pe cel din dreapta, cum ține pe amic de braț în stânga; iar amicul pe celălalt"41, nu este mai puțin bizară decât apariția zilnică a lui Ismail "rătăcind în zig-zag pe strada Arinoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu odgon de vapor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
duminical". Figura quadripedă formată la Paști de Lache și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele în afară: Lache pe cel din dreapta, cum ține pe amic de braț în stânga; iar amicul pe celălalt"41, nu este mai puțin bizară decât apariția zilnică a lui Ismail "rătăcind în zig-zag pe strada Arinoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu odgon de vapor"42. Înverșunarea prin care Cotadi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintre Cotadi și Dragomir este o reiterare cu note specifice a celei dintre Lache și Mache din celebra schiță ce le poartă numele, singura în care atentul observator și moralist, Caragiale, a simțit nevoia fixării epice a "fiziologiei" cuplului de amici. Se poate observa, între altele, cum prosopografia sau anti-prosopografia perechii Cotadi și Dragomir stârnește aceeași insatisfacție a reprezentării ca și pseudoethopeea lui Lache și Mache. Astfel, elucubrațiile din descrierea înfățișării celor doi prieteni urmuzieni spulberă iluzia creionării unor portrete vizualizabile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relație se bazează pe egalitate și solidaritate, ceea ce explică lipsa de violență între ei, celelalte perechi urmuziene sunt asociate pe baza unor raporturi de tip stăpân-servitor, așadar raporturi inegale, care degenerează în conflicte fatale. În Momentele lui Caragiale, animozitătile dintre "amici" sunt rapid soluționate sau sfârșesc, în cel mai rău caz, în izbucniri a căror violență se reduce la pălmuirea "infamului" (Amici, O infamie). Din această perspectivă, Ismail și Turnavitu trimit, mai degrabă, la referenți caragialieni din comedii, de pildă la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unor raporturi de tip stăpân-servitor, așadar raporturi inegale, care degenerează în conflicte fatale. În Momentele lui Caragiale, animozitătile dintre "amici" sunt rapid soluționate sau sfârșesc, în cel mai rău caz, în izbucniri a căror violență se reduce la pălmuirea "infamului" (Amici, O infamie). Din această perspectivă, Ismail și Turnavitu trimit, mai degrabă, la referenți caragialieni din comedii, de pildă la Tipătescu și Pristanda, iar Algazy și Grummer la Chiriac și Jupân Dumitrache, la Brânzovenescu și Farfuridi, la Iordache și Girimea, deci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nevoit să-și îmbuneze clienții agresați de furibundul Grummer, poate fi recunoscut Brânzovenescu temperându-l pe Farfuridi cu un "Tache! Tache, fii cuminte!"55, sau Chiriac salvându-l pe Spiridon de furia previzibilă a cherestegiului Titircă Inimă-Rea. În afara cuplului de amici, un tip de factură caragialiană certă este cel al politicianului. Descoperim la Urmuz o inedită imagine a acestui tip comic în ipostaza lui Ismail, hidosul personaj care își satisface numeroase vicii "la adăpost de orice răspundere penală"56. Comportamentul anormal
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unor fantoșe. Ca și Ismail, care "rătăcește în zig-zag" zilnic, la aceeași oră, Farfuridi se ivește mașinal în piață, la tribunal etc. la ore "trecute fix", iar personajele din cele mai cunoscute Momente hoinăresc alandala cu sau în căutarea vreunui amic din berărie în berărie, de la birt la simigerie, de la restaurant la lăptărie, sau de pe strada Pacienții pe Sapienții și "viceversa". Cu o furie crescândă, asemenea lui Cotadi, sau aproape imperceptibil, în limbaj împleticit, Lache, Mache, Sache, Tache, Mitică, Costică etc.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la restaurant la lăptărie, sau de pe strada Pacienții pe Sapienții și "viceversa". Cu o furie crescândă, asemenea lui Cotadi, sau aproape imperceptibil, în limbaj împleticit, Lache, Mache, Sache, Tache, Mitică, Costică etc. repetă mecanic " Uite, vezi, ăsta-i cusurul tău!"(Amici), " Lacuna asta, trebuie, monșer..." (O lacună), "C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]