14,847 matches
-
Lucian Raicu. Se confruntă aici din nou demersul creator energic, înnoitor, și modelul restrictiv al liricii angajate, spiritul vizionar și spiritul conformist. Astfel, un ciclu de „pseudo-spleenuri” stă alături de poeme dedicate muncii, Partidului, lui Marx. Din aceeași perspectivă trebuie văzut amplul poem Omul comun (din care L. publicase fragmente în presă). E vorba tot de o autobiografie lirică, evidențiind o metamorfoză a identității provocată de schimbările sociale și de imperativele oficiale specifice epocii. Nu lipsesc clișeele, estompate însă de același lirism
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
distante și reci; personajelor, copleșite de livresc, le lipsește tocmai latura umană. Totuși, unele dintre piesele lui L. au avut oarecare succes la public, fiind gustate critica politicianismului veros ori melodramaticele relații sentimentale. În poezie, scriitorul se încearcă în poemul amplu, de factură modernă; limbajul este însă prozaic, lipsit de expresivitate și sugestie. El glosează predilect pe tema morții iubitei, a deșertăciunii vieții, a naturii, într-o cheie mult uzitată la 1900, dar fără personalitate. A scris și amintiri despre B.
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
1903. Scopul este de a conserva „odoare moștenite din străbuni”, revista ocupându-se mai ales de etnografia și folclorul ținutului prin culegeri de literatură populară sau articole ca Jocurile de copii la români, Elementul dramatic în jocurile copiilor, ori prin amplul poem folcloric Șezătoarea. Mai sunt de amintit numeroasele traduceri din literatura universală (Byron, La Inez, Arsène Houssaye, Lacrimile Jeanei, Lev Tolstoi, Romanul căsătoriei, M.G. Saphir, Istoria unei umbrele ș.a.). M.Pp.
LITERATURA SI STIINŢA POPULARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287828_a_289157]
-
care să îl diferențieze, L.-M. abordează mai târziu, cu inflexiuni satirice, lumea citadină a micilor funcționari în Domnul președinte și Omul care tace. Experiența se repetă și în încercările romanești. Deși subintitulată „roman”, Biserica năruită e o povestire mai amplă, „o romantică poveste de dragoste din vremuri apuse”, al cărei idilism e reliefat de sfârșitul tragic al personajelor. Idilice sunt și câteva din tablourile epice din Mamina, care, montate, sfârșesc prin a înfățișa un personaj memorabil, cu valoare generică - mama
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
și colaborarea cea mai consistentă. Spre deosebire de „Contemporanul”, la care exista un echilibru între rubricile literare, științifice și culturale, L. și ș. este o revistă în care literatura primează sau, mai curând, un almanah literar cu proză și versuri, cu studii ample dedicate unor chestiuni teoretice (Mișcarea literară și științifică și Asupra esteticei metafizice și științifice de Gherea, Noi cuceriri transformiste de N. Voinov). Colaboratorii părții științifice și sociale sunt Sofia Nădejde (articole despre condiția femeii în societatea modernă), N. Voinov, I.
LITERATURA SI STIINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
De aceea năzuiește să readucă în actualitate personalități ale Franței de odinioară, alături de „adevărații” scriitori ai Franței de azi, pentru a susține permanența umanismului în lume, rolul literaților francezi în promovarea idealurilor morale și sociale. O primă secțiune cuprinde studii ample despre scriitori consacrați, autorul argumentând cu rigoare analitică justețea unor etichetări. Fără a demola opinii statornicite în istoria literară, L. rejudecă operele din unghiul câte unei trăsături definitorii pe care o enunță încă din titlu. Sprijinindu-se în primul rând
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
se deschide cu un titlu aparte, Țarii Moldovei, de la Alexandru cel Bun până la anul 1457, oferă știri mai detaliate în special despre urmașii acestuia, rivalitățile dintre ei, incursiunile tătărești, desigur pe baza unor însemnări preexistente. Partea a treia, cea mai amplă, a fost alcătuită în mai multe etape, pe măsura desfășurării principalelor evenimente, de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, în anul 1457, „luna aprilie 12, marțea mare [...], cu ajutorul lui Dumnezeu”, până la moartea gloriosului domn, în 1504, „luna iulie
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
nuvelă poematică de Tudor Arghezi. Sub pseudonimul Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas la cafea, Poveste-vis, Norocul săracului (tipărită în volum cu titlul Găina), iar Constanța Zissu poemul în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu care marchează o dată în istoria modernismului românesc, Vers și poezie de Tudor Arghezi (continuat în numărul 3), replică la opiniile pe această temă exprimate de G. Panu în „Săptămâna” și „Epigonii”. Mitologia sacralității harului și concepția despre lirismul intelectual
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
didactic (1950-1980). L. este o figură proeminentă a anglicisticii românești, creator de școală. Înzestrat cu o impresionantă putere de muncă, cu o exemplară rigoare, atent la cele mai mici amănunte, de o mare modestie, s-a dedicat înfăptuirii unei opere ample, cuprinzând dicționare, istorii ale literaturii engleze, studii de shakespearologie, traduceri din și în limba engleză ale unor autori foarte diverși, toate realizate cu talent. În colectivul Shakespeare, constituit în redacția Clasicii literaturii universale a Editurii de Stat pentru Literatură și
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
sistematice la filosofia baconiană și a altor reprezentanți ai gândirii și ai poeziei renascentiste engleze; cartea devine astfel un comentariu al direcțiilor principale dintr-o perioadă dinamică a culturii Angliei. L. e și autor al unor excelente lucrări lexicografice: un amplu Dicționar englez-român (1974) și un Dicționar român-englez (1988). „Ca autor de dicționare și traducător - scria el -, susțin cu toată convingerea că limba română este la fel de bogată și plină de nuanțe ca și limba engleză, după cum literatura română, deși considerabil mai
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
Popa ( Adâncul sens estetic al strungului în mers), Mihai Cimpoi, Constantin Ciopraga, D. Vatamaniuc, Mircea Popa, Dan Mănucă, Iordan Datcu, Romul Munteanu, Mihai Drăgan. Din 1998 rubrica „Lecturi critice”, asigurată de Răzvan Voncu și Lucian Chișu, include comentarii de carte ample, dublând uneori cronica literară. Apar interviuri cu Aurora Cornu (de Eugen Simion), Fănuș Neagu (de Lucian Chișu), Eugen Simion (de Andrei Grigor), Romul Munteanu (de Lucian Chișu), N. Steinhardt (de Zaharia Sângeorzan), un fragment (Ce-i lipsește literaturii române?) din
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
N. Iorga face să apară o serie intitulată Studii de istorie și istorie literară. Lucrările de teorie literară prin care revista a încercat să-și definească poziția sunt eterogene și frecvent eclectice. Sub semnătura lui Anghel Demetriescu pot fi întâlnite ample studii despre Obiectul artei în general sau despre „poezia dramatică”. Mai precise ca orientare și mai ferme ca atitudine se dovedesc studiile lui V.D. Păun (Conflictul tragic, Criza geniului, Sublimul în estetică). C. Hamangiu se ocupă de un important aspect
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
au avut în vedere majoritatea scriitorilor vremii. Atenție s-a arătat și autorilor tineri, fiind discutate cărți de H. Sanielevici, Șt. C. Hepites, Gala Galaction, G. Ranetti, M. Sadoveanu, Il. Chendi. Cărți și reviste străine recenza, în mod obișnuit și amplu, N. Petrașcu. De altfel, revista arată interes și față de literatura universală, promovând studii despre antici (datorate lui N. Bănescu), despre Shakespeare și Zola ori traduceri din Euripide (Ifigenia în Aulida, în versiunea lui Edgar Th. Aslan) și Dante (Infernul, în
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
fapt pericolul de a se cantona într-un empirism plat și cenușiu, fără relevanță teoretică, dar prezintă și avantajul de a nu produce speculații nefondate. Utilizând o gamă variată de procedee (chestionare, vizite repetate la domiciliu, analiza unor documente, discuții ample cu membrii familiei etc.), studiile ce pot fi reunite sub denumirea de „asistență socială” aveau, după cum am arătat, scopuri foarte practice, legate în special de aducerea pe linia de plutire a familiilor cu probleme grave, în primul rând economice. Și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
căsătorie”, „familie”) cărora ei trebuie să le atribuie un scor (de la 0 la 100, sau de la -5 la +5) în funcție de prețuirea acordată. Cuvintele și expresiile date spre apreciere exprimă cât mai multe și mai variate categorii de valențe, reflectând mai amplu evantaiul de trebuințe, tendințe, dimensiuni sau orientări ale personalității. O pondere mare o au în listă itemii aparent neutri din punctul de vedere al trăsăturilor caracterial-morale (itemi ca „portocale”, „câine”, „întuneric” etc.), la care răspunsurile date pot fi însă fructificate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
atomistic fallacy), adică deducerea stării de spirit colective din agregarea statistică - oricât de rafinată ar fi ea - a opiniilor individuale. Este clară diferența dintre „interacțiunea” statistico-matematică a opiniilor și interacțiunea acestora în procesul viu al discuțiilor în grup, unde intervin ample fenomene de controversă, persuasiune, autoritate etc. Interviul de grup înseamnă discutarea colectivă de către membrii unui grup natural a unei probleme din viața acestuia, sub conducerea unei persoane competente (cercetător, animator). Sarcina animatorului este deosebit de complexă, deși e bine ca intervențiile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
paternitate socială (responsabilitatea tatălui). Prin acestea, grupurile sunt întărite, iar nevoile indivizilor, satisfăcute. Dacă ne întrebăm însă în legătură cu ponderea acestor beneficii, vom vedea că ea depinde de puterea economică și politică, putere deținută în general de bărbați. Această poziție este amplu argumentată de susținătorii teoriei conflictului, teorie opusă în cele mai multe puncte paradigmei structural-funcționaliste. Orientarea funcționalistă în explicarea apariției familiei poate fi interogată și dintr-un punct de vedere epistemologic mai larg: îngrijirea copiilor, reglementarea relațiilor sexuale, cooperarea și schimbul, responsabilitățile sociale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
spirit s-a lansat curentul „relativismului cultural”, având ca țintă nu doar sublinierea respectivei diversități, dar și că problema „societăți primitive”-„societăți dezvoltate” n-ar trebui pusă în termeni de inferioritate și superioritate. Din relativismul cultural s-a născut, cu ample conotații politice, multiculturalismul. Într-o recentă lucrare (2004), preluând conceptul lui R. Boudon de „ireversibilitate axiologică”, am argumentat, raliindu-mă unor puncte de vedere similare ale altor analiști și interpreți ai vieții sociale dincontemporaneitatea noastră, că multiculturalismul (relativismul cultural) naiv
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aglutina problema membrului unei familii cu problema familiei ca atare. Iar pentru familia în cauză vin semnale suficiente pe această linie din partea unităților menționate. Autocaracterizarea ca având probleme sau nu se datorează nu numai etichetărilor exogene, ci și procesului mai amplu de comparație socială. Intenționat sau spontan, direct sau indirect, prin prisma unor standarde și practici socioculturale, familia se compară cu alte familii și situații și dezvoltă o imagine de sine ca prezentând sau nu probleme. (Probabil mai corect ar fi
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
paginile sale versuri, studii literare, folcloristica, informații culturale, cronici. Colaborează cu poezie I. Oprișiu, Ovidiu Vassu, N. Massim (un poem în proza), Aurelian Borișanu. Ovidiu Vassu semnează și o proza scurtă, precum și un eseu despre Renaștere. Se acordă un spațiu amplu comentariilor critice: Radu Paul (Concepția clasicismului, Romantismul, Pesimismul metafizic al lui Eminescu), Albert Willner (cu trei eseuri, despre Dostoievski, Molière și I. Al. Brătescu-Voinești), Ștefan Iorga (Ideea națională în dramă românească), Al. Roșca și Salvator Cupcea, autori ai unui studiu
REVISTA NOASTRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289237_a_290566]
-
special revistei”, iar Marcel Breslașu Exodul de Benjamin Fondane (B. Fundoianu). Un grupaj e dedicat poeziei negre, cu o prezentare de Eugen B. Marian, iar Nina Cassian tălmăcește din „poezia cehă de azi”, dar și din Jacques Prévert. De o amplă prezentare se bucură Henri Barbusse într-un articol al lui Al. Jar, iar N. Moraru se ocupă de Mihail Șolohov, autor al romanului Pe Donul liniștit, și de Lev Tolstoi, cu referire la romanele Război și pace și Învierea. În
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
fluierele mute prin care cântă marea”, într-o anume seară „stelele sunt ca înflorite” și „șuvițe de nori, hașurate secret de lună, le dau ceva tandru”. În unele poeme se regăsesc inflexiuni din Saint-John Perse. Versurilor citabile în acest sens, ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991). Concentrarea, cu efecte adesea ermetice, a acestor poezii de o strofă-două ar putea fi pusă în relație cu lapidaritatea lui René Char. Sonurile apolinice din grupajul Arpegii
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
situează mai aproape de înțelegerea genului așa cum s-a practicat de către criticii din generația anterioară, un Șerban Cioculescu, de pildă: mai aproape de studiu, de dezbatere, cu inserții polemice în segmentul de «critică a criticii» care nu lipsește mai nici unuia din aceste ample comentarii critice.” În acest context, Cică niște cronicari... este volumul cel mai important, definitoriu, al lui R. Rolul semnificativ al comentatorului - critic relevant de proză și comentator minor de poezie - a fost jucat în critica criticii; mobilizarea lui predilectă se
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
și, desigur, criticii. Cu interes constant și prietenie nedezmințită au fost urmăriți reprezentanții Cercului Literar de la Sibiu, evidență asociată relativei mefiențe cu care criticul a receptat literatura șaizaciștilor. A doua categorie a scrierilor lui R. e compusă din investigațiile mai ample, inițiate tot în scop polemic, ale operelor lui Agârbiceanu și Creangă. Agârbiceanu și demonii (1973), inițial lucrare de doctorat, e doar un „studiu de tipologie literară”, fără să ambiționeze exhaustivitatea monografică. Exegetul polemizează cu „imaginea mediocrității respectabile” construită de critică
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
REVISTA ROMÂNĂ, publicație apărută la București, lunar, din mai 1941 până în martie 1942, având ca director pe Zaharia Stancu, iar ca secretar de redacție pe N. Carandino. Subtitlul „Literatură - știință - artă” indică intenția unei deschideri culturale ample. Publică versuri Tudor Arghezi, Ion Pillat, Zaharia Stancu, Radu Boureanu, iar Ion Vinea e prezent cu un fragment din romanul Lunatecii, Hortensia Papadat-Bengescu cu nuvela Fetița între lupi, Gala Galaction cu Scrisori către epigonii Simforozei, Victor Eftimiu cu schița De
REVISTA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289255_a_290584]