6,258 matches
-
a promis (nu-ți vine să rîzi?) că mă ia în căsătorie. Fără el, aș fi asaltată de toți, solicitată să-mi ofer grațiile cu bani și fără bani. N-ar fi decât o scăpare: să mă fac cu adevărat artistă. Știi, artistele își pot îngădui luxul de a fi puțin prostituate. Însă, vai, n-am talent. Am poate mai mult decât cutare din colegele mele, dar prea puțin pentru aspirațiile mele. În toate eu vreau absolutul. Prefer să rămân o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu-ți vine să rîzi?) că mă ia în căsătorie. Fără el, aș fi asaltată de toți, solicitată să-mi ofer grațiile cu bani și fără bani. N-ar fi decât o scăpare: să mă fac cu adevărat artistă. Știi, artistele își pot îngădui luxul de a fi puțin prostituate. Însă, vai, n-am talent. Am poate mai mult decât cutare din colegele mele, dar prea puțin pentru aspirațiile mele. În toate eu vreau absolutul. Prefer să rămân o protejată, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din nou cuvântul în ureche). La plecare, Georgeta își aduse aminte de ceva: - Ascultă, zise, treci neapărat pe la Iorgu, la restaurant!Vrea să-ți vorbească urgent, nu știu ce. Fă-mi negreșit acest serviciu, fiindcă Iorgu e un om de care noi, "artistele", avem nevoie. Felix ieși de la Georgeta mai optimist, cu o încredere în viață mai solidă. O mândrie virilă liniștită îi regulariza bătăile inimii. Georgeta era întîia femeie pe care o cunoștea carnal, lucru pe care se străduise să-l ascundă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
femeie te întîlnești mereu, cine e Georgeta ceea de care tot aud. - Poftim! se miră Stănică, privind pe Felix. Iată o femeiecare nu înțelege situațiile. Eu sunt ca un doctor, înțelegi? Eu am contact cu toate clasele sociale. Dacă o artistă îmi cere concursul, pot să-i întorc spatele? G. Călinescu - Ce artistă, ce artistă? îi tăie Olimpia vorba. E o...Stănică se arătă pudic și indignat: - Iubito, niciodată n-ai fost așa nervoasă. E de față domnulFelix, avem un caz
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Poftim! se miră Stănică, privind pe Felix. Iată o femeiecare nu înțelege situațiile. Eu sunt ca un doctor, înțelegi? Eu am contact cu toate clasele sociale. Dacă o artistă îmi cere concursul, pot să-i întorc spatele? G. Călinescu - Ce artistă, ce artistă? îi tăie Olimpia vorba. E o...Stănică se arătă pudic și indignat: - Iubito, niciodată n-ai fost așa nervoasă. E de față domnulFelix, avem un caz nenorocit în familie, acum te-ai găsit să-mi faci scene? Ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
miră Stănică, privind pe Felix. Iată o femeiecare nu înțelege situațiile. Eu sunt ca un doctor, înțelegi? Eu am contact cu toate clasele sociale. Dacă o artistă îmi cere concursul, pot să-i întorc spatele? G. Călinescu - Ce artistă, ce artistă? îi tăie Olimpia vorba. E o...Stănică se arătă pudic și indignat: - Iubito, niciodată n-ai fost așa nervoasă. E de față domnulFelix, avem un caz nenorocit în familie, acum te-ai găsit să-mi faci scene? Ai și tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost s-o mărite cu generalul său, măcar de formă, cu altul, ca apoi s-o lanseze el. Ideea asta i se înfipse în minte. Georgeta măritată și apoi văduvă era o perlă. Trebuia distrusă odată situația aceea incertă de artistă. Stănică se întoarse cu spatele la Olimpia, care făcuse la fel, se înfășură bine în plapumă și adormi aproape numaidecât. Când peste câtăva vreme Felix se duse din nou la Georgeta, află lucruri neașteptate. - Uite, vezi ăsta, făcu Georgeta, arătîndu-i un portret
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie o fată de treabă, nu o dezmățată, iscodi de are zestre. Stănică făcu minuni de prezență de spirit, mințind, luând vorba din gura Georgetei, înflorind: generalul deveni "unchiul general", șantanul, "teatru". Georgeta era un fenomen de cumințenie, o artistă extraordinară, care împreună cu Titi ar fi dat familia tipică de artiști. Georgeta se căi că venise, după atâta interogatoriu, deși o ciudată mulțumire o cuprindea să se vadă luată în serios, îmbrățișată într-o familie, sărutată pe obraz. Juca o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
locuit și va primi și el o sumă de bani, ceea ce iarăși era adevărat. Aglae se obișnui atât de mult cu ideea, încît, deși aflase, nu se știe cum, ceva de Georgeta, fu câștigată cauzei. Era mândră că va avea "artistă" în familie. Titi era un băiat cuminte, care asculta pe mama. La cea mai mică insinuație despre onestitatea Georgetei, răspundea înțepată: - Mai bine așa, fată care a iubit și a schimbat și s-a potolitacum și ține la casă, decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mers elegant de femeie mîndră, stăpînă pe sine. Palton și tocă dintr-o blană rară, cizme negre, poșetă de lux. O portieră albă se deschide tocmai cînd ea ajunge lîngă mașină. Urcă încet, cu siguranță de polițist în misiune. "Vreo artistă", gîndește Mihai și-și vede de drum. Dar numai după cîțiva pași se oprește locului, cu privirea aiurea, în neant. Teona! strigă ca o revelație. Se repede spre taxiul care se apropie și, înainte de-a se așeza ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
parcă ar ofta. Mihai bea puțină cafea și-și reia țigara aproape stinsă, derutat de ultima afirmație a femeii. Întreabă din privire dacă să toarne bere. Ciocnesc, apoi beau încet, fiecare întîrziind paharul în atingerea buzelor. Voiam să mă fac artistă, continuă Liliana. Ai mei îmi găseau mereu defecte: ba-s prea înaltă, ba nu văd bine, ba nu știu să cînt, ori n-am cultură... La terminarea liceului, dosarul meu a fost dus la Politehnică. Mi-am zis că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Scăpărătoare, cu o inteligență nativă, soția lui reușește întotdeauna să facă față unor discuții între neprofesioniști. Fixistă însă. Mihai îi cunoaște limitele și se ferește să-și exprime părerea cînd ies împreună de la vreun spectacol. Dacă el apreciază jocul unei artiste, ea îi găsește zece defecte. Uneori, Anei îi repugnă să discute despre scenele de dragoste, oricît de bine ar fi fost realizate. Ceva de domnișoară bătrînă. Sau poate e de vină cantonarea ei zi de zi în nisipul mișcător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe uscat o barcă în care se află doi copii?! E-al naibii de ușor să judeci din vîrful condeiului!... Dacă ai inspirație și har, tu, scriitorul, poți crea paradisul într-o pagină. Ei află că și eu, care mă consider o artistă acolo, în bucătărie, am acum inspirație să-ți servesc mîine dimineață un mic dejun pe cinste, cu o cafea numai caimac, să simți că plutești toată ziua. Dar ai să pleci la serviciu ca de obicei... În antichitate, grecii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
iluziune simțuală a caracterului ce are să ni reprezinte, la care au înaintea ochilor mai escluziv, și resping ca jenătoare disproporțiunea întîmplătoare dintre anii actorului și etatea ce-i prescrie doar rolul lui; o pretențiune manținută așa de des față cu artiste, cauză care a făcut [că] ele se retrag adesea de voie bună de la un rol de teamă că nu vor mai putea produce, față cu o asemenea măsurătoare (Massstab), efectul, posedând chiar artea cea mai naltă. Dacă artea nu e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
treaptă a virtuozității supreme. {EminescuOpXIV 273} Reprezentarea lor cea plină de geniu (și poezie) e cea mai mare parte productul acelei intuițiuni ce coprinde nemijlocit totul, fără de-a pătrunde conștiut în toate particularitățile caracterului și în conexiunile sale psicologice. Artistele dramatice mari au în sine stadiul al doilea numai într-atîta, ca moment, că li se prezintă înaintea sufletului un tip omenesc întreg în totalitatea lui, pe care ele apoi îl aduc la realitate cu siguranță desăvârșită prin o dominare necondiționată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bazează pe aceea că în ele momentele simțirei și a reflexiunei se pătrund reciproc într-adevăr, căci fără această pătrundere nu se pot cugeta efectele artistice supreme dar cum că această unitate stă în cea mai mare parte afară de conștiința artistei, ad[ică] astfel că ea nu-și are conștiința coprinde întregi a mijlocirilor ei. Prin domnirea liberă asupra mijloacelor lor, care e-ntotdeauna un rezultat al lucrului și al luptei, și ridicate prin acea privire intuitivă care poartă incorporată în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prepusului cumcă lucrează numai o forță a naturei și cumcă domnește numai afectul. Noi vedem și gustăm în ele totdeuna o împăcare..... dintre natură și arte, dintre cugetare și simțământ. Și aicea se arată ca un criteriu al creatoricului că artistele reprezentative de rangul întîi insuflă adese, până [și] figuril[or] poetice subordinate, din izvorul propriu de simțire și intuițiune, o viață poetică care le ridică cu mult peste prețul lor adevărat și le dă o esistență ce-și detrage nutrimîntul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totul din viața instinctivă și caută să se smulgă numaidecât din lucrarea neconștiută. Așadar ar putea să pară, după cele zise, ca și (cînd) cum această direcțiune ar coincide Siguri de aprobarea lectorilor noștri, aducem aminte de atâtea creațiuni a artistelor Schroder și 360v Crelinger. Ce tipuri n-a creat cea dintâi, d. e. din Ioana de Montfaucon și din Medea lui Grillparzer! În cea dentîi o femeie eroică și pătrunsă cu pasiune de simțul demnități femeiești, în Medea vedeam în Schroder
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
geniului: lumea devenirii, a aparenței, a formelor - lumea fenomenală deci - este produsul unei crize pe care ființa originară o depășește sub forma unui act artistic primordial. Proiectarea aparenței este procesul artistic originar", spune Nietzsche 2. Potolindu-și durerea, Voința devine artistă. Spectacolul devenirii și formelor nu este de aceea decât natura înțeleasă ca muzeu imens, iar omul, care este forma desăvârșită făurită în Atelierul divin al creației, reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a ascensorului și spuse: nu mai vreau tort. Le oferi și aprinse tuturor bărbaților cîte o țigară fină și-i bătu pe spate mulțumindu-le pentru tot; Armindei Îi spuse că era cea mai bună spălătoreasă din lume, o adevărată artistă. Vru să-i spună și lui Carlos ceva, dar se opri la timp: Carlos nu era nătăfleț ca ceilalți și rămăsese tăcut la locul lui, nu era cazul să se poarte și cu el la fel, șoferii au Întotdeauna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au adus-o cu un taxi și la Început nu știa unde nimerise, biata de ea, pînă cînd i-au pus toate ingredientele pe o masă de bucătărie, negresa veterană și-a revenit repede și a Început... ca o adevărată artistă, dragii mei prieteni, să pregătească... Dar unde-i rachiul ăla grozav? Nu mai vine odată? „E aici, În mîna mea! răspunse Romero. Trăiesc de douăzeci de ani În Perú și pot să vă asigur că nu există nici o băutură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alb, pe negresa Concepción de los Reyes, pentru ca toată lumea s-o vadă, s-o admire și s-o aplaude. „Hei, Carlos, pune niște valsuri creole! strigă adresîndu-se unuia dintre invitați; trebuie să creăm ambianța potrivită pentru numărul care urmează! Iar artista acestui număr este aici, de față, uitați-o!“ Concepción de los Reyes nu știa ce să mai creadă. Biata bătrînă schiță un zîmbet stînjenit și nu reușea să Înțeleagă motivul acestui entuziasm subit pe care un univers de stăpîni Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nici unul din acele pe care și le punea Între buze În timp ce desăila sau făcea semne cu creta. Sau cum Își punea creta după ureche și, oricît se apleca pînă la pămînt, nici vorbă să-i cadă, Victoria era o adevărată artistă. Și apoi făcea cinste poreclei, Santa Paciencia 1, fiindcă Bobby se purta foarte urît și ea parcă nici nu băga de seamă, zîmbea tot timpul cu gura plină de ace. Și nu-i cădea nici unul; nici chiar acum, cînd stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunea refrenul cîntecului pe care orchestra Începuse să-l cînte, În timp ce maestrul de ceremonii anunța cel de al doilea show al serii, printre bețiile de Anul Nou, Încercînd să atragă interesul bețivilor și al celorlalți clienți asupra frumoasei Gloria Symphony, artistă de faimă internațională și asupra revistei de faimă con-ti-nen-ta-lă Simfonia glo-ri-oa-să! Răsunară aplauze, dar nu apăru nimeni pe estradă și orchestra fu silită să atace din nou primele măsuri ale cîntecului Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era mai frumoasă și mai bună ca ea!... Era verișoara ei, pe deasupra!... și scîrbosul ăsta!... Scîrbosul ăsta află că tatăl ei o să distribuie niște filme argentiniene!... că o să inaugureze o sală de cinematograf cu filmele astea!... că o să aducă două artiste cu renume pentru premieră!... că o să dea un banchet În cinstea lor!... cocteiluri! sigur! scîrbosul! — Domnișoară Puica... Scîrbosul ăsta Încă nu are o actriță de film pe lista cuceririlor lui L. Și cîți bani Îi poate aduce afacerea asta! Aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]