6,930 matches
-
de textul aprobat. Această versiune nu a venit la DGPT pentru aprobare”. De aici se desprinde concluzia că libertatea de expresie era oriunde În lumea civilizată numai În barbaria comunistă românească nu. Faptul părându-le gravissim, și măsurile luate fuseseră aspre. Astfel, serviciul „Artă” din aceeași DGPT Își luase obligația de a trimite o scrisoare plină cu reproșuri tuturor teatrelor din țară „...cerînd să se ia măsuri pentru ca nu se pună În scenă spectacolele fără aprobarea DGPT”. Ca măsură suplimentară, sugera
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
niciodată! Vai de capul și de salariul trunchiat al redactorului G. Tamaș de la „Vremea nouă” care, În numărul 980/21 aprilie 1971, după cumplita gafă comisă cu ocazia scrierii articolului critic la adresa comitetului comunal de partid din Gherghești, intitulat (prea) aspru „CÎnd munca politică e absentă la apelul campaniei”, semnalată de cenzorul Ioan Zamfirescu, (Poluxul Castorului Ion Andrei), Își luase papara astfel: „Criticînd munca politică făcută, la modul general (...), autorul articolului reproducea un pasaj din hotărîrea adoptată: <<Fără a-și asuma
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de insurecția națională armată antifascistă și antiimperialistă, etc.”. Milos, cenzorul a mai lăsat câte ceva din text la care a adăugat și propriile-i corecturi scriind cam așa: „Cu modificări și Îmbunătățiri substanțiale, articolul a apărut”. Petru (Petrache) Necula, unul din asprii cenzori ai publicațiilor, notelor de intrare-recepție, bonurilor de consum și notelor de transfer restituire ale diverselor unități economice sau bugetare vasluiene, și-a continuat intervenția asupra revistei școlare „Zorile” editată de Liceul „Cuza Vodă” din Huși și În „Nota de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prin oraș/ căzut din cer/ străin pe pămînt/șchiopăta galeș cu piciorul sfînt;/ nu știa să vorbească/ În limba omenească.// Dar așa toți Îl priveau/ cum Îl duce/ să-l urce pe cruce”. Crunta dezamăgire a sărmanului cenzor școlit la aspre cursuri de partid mai lungi sau mai scurte, mai subțiri sau mai groase, unde i-a fost schimbat creierul În totalitate, a venit din constatarea că „În sumarul revistelor școlare nu apăreau lucrări cu tematică patriotică, despre muncă, despre viața
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
muncă, activitatea din sectoarele cheie din agricultura județului (realizarea planului de investiții construcții la obiectivele unităților agricole, dezvoltarea sectorului zootehnic, a sectorului pomiviticol, eficiența acțiunilor de Îmbunătățiri funciare), majoritatea materialelor avînd aspectul de campanie electorală”. N-au scăpat de biciul aspru al cenzurii comuniste nici creațiile literare ale tinerilor, care au fost grupate Într-o „Dare de seamă privind desfășurarea activității În perioada noiembrie 1971 - noiembrie 1972”. La punctul 2 al acestui document secretizat, Ion Andrei scrisese: „Altă categorie cuprinde intervenții
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
înzestrarea Muzeului Etnografic al Moldovei, înscriindu-se printre etnografii de seamă ai Moldovei și ai țării. Sa născut la 23 mai 1929, în comuna Iuda din fostul județ Năsăud, unde a terminat școala primară. Între anii 19401944 a cunoscut rigorile asprului regim hortist, neputând urma cursurile liceale (de abia în ianuarie 1945, după ce se întoarce din refugiu, se înscrie la Liceul Al. Odobescu din Bistrița). În timpul liceului, pentru a face față greutăților vremii se angajează și ca ajutor contabil la o
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de a pune puțin Don Quijote în tot ce face , ci și delicateții excepționale a scriiturii lui Hanif Kureishi și a regiei lui Roger Michell. Venus (Jodie Whittaker) e superb aleasă : nu e o tînără tulburătoare sau una victimizabilă, ci una aspră și obraznică (o cocalară, ca să vorbim pe șleau), iar soliditatea ei prozaică, nu prea impresionabilă (dar nici nesimțitoare), scoate și mai bine în evidență absurditatea lirică a efuziunilor lui Maurice. Nimeni nu e mai conștient de absurditatea asta decît Maurice
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi din ochii bezmeticului ei frățior. Victor, tovarășul lui de joacă nu așteaptă continuarea judecății, o zbughește ca din praștie spre casa părintească iar văru-său Săndel rămâne singur cu necruțătoarea ei surioară, devenită un aspru judecător. Maricica îi mai arse câteva vărguțe la întâmplare și-l făcu scăpat, gândindu-se la ceo așteaptă pe ea de la taică-său, mai ales dacă mieii scăpați de supraveghere, au intrat prin grădinile oamenilor și au făcut stricăciuni. Săndel
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la ceo așteaptă pe ea de la taică-său, mai ales dacă mieii scăpați de supraveghere, au intrat prin grădinile oamenilor și au făcut stricăciuni. Săndel îndurerat și de pedeapsa primită și de amenințarea soră-si că îl așteaptă judecata mai aspră a părinților, fugi ca din pușcă după văru-său Victor care a intrat în podul șurii acasă la el și s-a pitit după niște ciovee. Maricica, încă înciudată de pozna micului ei frățior, începu să se gândească în ce direcție
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fiind chiar simpatizat de comandantul meu direct. Camarazi și conșcolari de profesii diferite, dar mie, ca fost normalist cu opt ani petrecuți în internat, nu mi se părea prea mare diferența. Doar un pic de ordine și disciplină ceva mai aspră, așa cum îi stă bine unui tânăr care devenea adevărat bărbat după ce termina armata. Făcusem și doi ani pregătire premilitară, așa că totul era bine. Înalt și voinic fiind, primesc pușca mitralieră a grupei mele și încep cu sârg pregătirea. Nu mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am avut sub comandă. N-am vrut să fiu transferat la un liceu militar și să ajung ofițer de carieră, însă vremea în care am trăit m-a făcut să port haina militară aproape opt ani și tocmai în condițiile aspre ale concentrărilor și războiului care m-a purtat pe unde nu mi-a fost voia! Am avut marele noroc să supraviețuiesc, să revin la viața normală din familie și la munca de învățător pentru care fusesem pregătit în condiții foarte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Generalul Voinea era un om dintr-o bucată, D-zeu să-l ierte. El a stat, după Revoluție, pe "Victoria Socialismului" iar eu, tot după acest eveniment, câteva scări mai încolo de el. Era comandant de Armată, un om foarte aspru, dar corect. Făcea alergie la mustăcioși. A venit într-o zi la mine la cazarmă la Pantelimon, înainte de a mă muta la Divizie, deci după Revoluție, și ofițer de serviciu era căpitanul Melnic, șeful înzestrării cu armament, care i-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Andrei. Am suprins această discuție, eu fiind în planton. M. M.: Erau bune la ceva și plantoanele. Voinea era o spaimă printre militari. S. B.: Dar mi s-a părut o față de bonom. M. M.: Da, dar era un om aspru. S. B.: Scena asta se întâmpla în ianuarie. Deja începea așezarea noilor structuri. În discuțiile pe care le aveați cu Voinea și cu comandantul dumneavoastră imediat, Costache, aveați senzația existenței unor tabere, a unor disensiuni între ele, pentru că în orice
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
gerul și vântul de dimineață m-a cam pălit. Mergând cu Dana în D. C. Când ea începe serviciul nimic nu este deschis și noi trebuie să hoinărim printr-un oraș pustiu și ostil (senzațiile se amplifică și din cauza vremii aspre) până la ora 10 când se deschid muzeele. Nu prea ai ce vedea în Washington, în afară de clădiri reci, guvernamentale și alte concernuri necunoscute nouă, oricum cred că este cel mai birocratic oraș de pe pământ. Azi am căzut de acord să intrăm
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
reaț) a ortodoxiei, construit) de curând. În apropierea acestui loc, Înainte de al doilea r)zboi mondial, o colonie evreiasc) a fost atacat) și distrus) complet de arabi. Urmașii victimelor fac acum agricultur) la doi pasi de aceste locuri. Oameni voinici, aspri, ei sunt, În mod sigur, Înarmați și nu ar fi ușor s) fie alungați de-acolo. Noile lor cl)diri din beton au un aspect sinistru, amintind de Linia Maginot. Tinerii poart) chipa, Ins) au o constituție solid) și brațe
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
f)cut-o Într-o mai mic) m)sur). Cu cât ești mai slab, cu atat p)cațele tale se v)d mai usor; cu cat statutul ț)u este mai redus, cu atat trebuie s) te aștepți la critici mai aspre. Statele arabe s-au format dup) ce Aliații au destr)maț Imperiul Otoman. Atunci lordul Balfour speră c) arabii, ei Înșiși eliberați de curând de sub st)pânirea otoman), nu se vor opune instituirii unui stat național evreiesc pe unu la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
impresionant, ca proiectat pe bolta cerului, simbolizând cadoul făcut nouă, oamenilor, de Prometeu. În limbajul cifrat poetic al lui Hughes, Zeus era numit Krogon - un nume inventat. Poetul căuta o caracterizare sonoră În combinația consoanelor și vocalelor: K - un sunet aspru, cu o autoritate care impune -, la fel R - consoană masculină, dură, urmate de vocala prelungită O: G se afla nu din Întâmplare Între doi O, conferindu-le personalități diferite, despărțindu-i, dar și unindu-i, Întregul fiind Încheiat În N
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
compus Lucia. Ce era mult mai clar și convingător În versiunea nouă de la Bastille era contextul care a dus-o pe Lucia să comită crima, situația fiind comparabilă cu cea din Woyzeck. O atmosferă de război civil, o cazarmă militară aspră, vulgară, relații de familie intense, În care Lucia Însăși e izolată Într-o lume dominată de bărbați ambițioși și egoiști, prinsă Între două vanități, cea a fratelui, care o manipulează către o căsătorie politică, și a iubitului, care Îi pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
operă și de belcanto nu ascultă de obicei cuvintele. În arii și duete ei se lasă purtați de melodie și nu aud ce se Întâmplă decât la suprafață. Dar dedesubt eu nu găsesc nimic sentimental și dulce În această poveste aspră. La Paris, noul context scenic scotea În relief o dinamică neașteptată a muzicii - așa-zisul romantism era plin de ironie și accente tragice, din pricina contrastului Între vis și realitate, contrast ce lipsea la Chicago sau Los Angeles. În sală, Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de ei din direcția parcului, scotea Întotdeauna un țipăt de groază când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bănuiesc că tata a vrut să-și țină familia departe de oraș, În casa noastră liniștită de la țară, unde popularitatea lui printre țărani putea diminua -, după cum În mod corect a presupus -, riscurile unei răscoale. A fost totodată o iarnă deosebit de aspră, aducând nămeții de zăpadă pe care Mademoiselle se aștepta să-i găsească În bezna hiperboreală a Îndepărtatei Moscove. Când a coborât În mica gară din Siverski, de unde mai avea de parcurs Încă șase verste cu sania până la Vira, eu nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a doua sanie, tapițată cu pluș roșu, atașată de săniuța mea albastră, iar eu vedeam În fața mea călcâiele a două cizme de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață. (Mâna și picioarele aparțineau lui Dmitri, grădinarul nostru cel mai bătrân și cel mai scund, iar poteca era aleea de stejari tineri care pare să fi fost artera principală a primei mele copilării.) I-am expus fratelui meu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu mesaje romantice) venea să mă trezească pe la 8 dimineața, lumea exterioară era Încă acoperită cu gluga unei bezne maronii hiperboreene. Lumina electrică din dormitor avea o nuanță mohorâtă, aspră, ca de icter, care-mi provoca usturimi la ochi. Proptindu-mi urechea care-mi zbârnâia pe mână și rezemându-mi cotul pe pernă, Îmi impuneam să-mi pregătesc cele zece pagini ale temei neterminate. Pe noptieră, alături de o veioză masivă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
podul din sat. Îmi amintesc grosolanele graffiti care au unit prenumele noastre cu ciudate diminutive, pe o anumită poartă albă și, puțin mai Încolo, acea mâzgălitură făcută parcă de idiotul satului, maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui sau a unui cititor. Când, după o absență de aproape șaptesprezece ani, am revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă duce să văd Cambridge-ul, din nou, nu la Începutul splendidei vacanțe de Paști, ci Într-o zi aspră de februarie care nu-mi amintea decât vechea și confuza mea nostalgie. Încercam disperat să găsesc un post universitar În Anglia (ușurința cu care am obținut acest gen de post În SUA este pentru mine, acum când privesc Înapoi, o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]