6,162 matches
-
ageri, pentru a-l zări pe conducătorul misterios. Nu era nici unul pe, sau lângă tron. Grupuri de bărbați stăteau în jur vorbind. Într-unul din grupuri se afla un tânăr înalt, grațios, diferit de toți cei din încăpere. Ei aveau barbă. El era proaspăt ras. A văzut-o și a încetat să asculte ceea ce spunea unul din însoțitorii săi, atât de vizibil că s-a așternut tăcerea. Tăcerea vorbea de la sine grupului. După mai bine de un minut, bărbații din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de Amicis, Verne, Viața unui explorator la pol, Dumbrava minunată, Genoveva de Brabant, Cuore, mușchetarii, celălalt prinț, prințul fericit... Și ultima noapte de dragoste. Mai bine spus, ultima noapte de război, nu de dragoste. Nopți de război am tot avut. Barba, ca o alergie albă, mîinile fără putere, sudoarea de pe frunte, ochii foarte negri și foarte triști. Vocea, cum să spun?, era de culoarea ochilor. "Ești infernal de tînără, Iordana. Timpul tău nu e și timpul meu. Timpul tău mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vremea de dinainte, Turcitu striga la mine: "Injust, to'arășa Marievici. E fals ideologic să-i pui pe Stalin și pe Hitler într-o oală". Cum puteam crede că un adolf se compară cu Iosif Vissarionovici? Acuma și-a lăsat barbă prosperă, capitalistă și mă avertizează că a compara Holocaustul cu Gulagul e injust. Pardon! Incorect politic. Crinul din vaza galbenă își scutură resemnat petalele. Dumneavoastră gîndiți profilactic și alertant. O să discutăm mai încolo despre... ... re-ma-nen-țe-le prolet-cultu-lui, ăsta-i subiectul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stat 5 ani la ruși/ Dă acu' mîna cu Bush; Sugar Bear are iluzia dialogului non-stop cu națiunea, deși e-n stare să combată adevărul istoric cu ordonanțe de urgență; finanțiștii (pregătiți de Secu să arate a occidentali: ținută, ochelari, barbă, limbi străine) încearcă să ne convingă că "reașezările de prețuri" (așa li se zice scumpirilor) sînt de bine; Vîntu, care știe dar nu spune, ajunge cel mai bogat om pe-un kitshor de plai, în timp ce pensionarii fură apă din calorifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unu la zece. Glorie, glorie, glorie celor mai puțin lași. Chiar pe Genosse a fost în stare să-l prezinte (și a facut-o mai convingător decît reclama la bere Caraiman) "complice la cuie". Cînd a descălecat la "Ora", cu barba de-un an cu tot, șeful de la propagandă a vrut să i-o radă. Nu i-a ras-o. Pentru că era roșie? S-a folosit și el de stînga, de Big Brother, n-a făcut gît, a scris fonduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
David a pus la inimă aceste cuvinte, și a avut o mare frică de Achiș, împăratul Gatului. 13. A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor; făcea zgîrieturi pe ușile porților, și lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14. Achiș a zis slujitorilor săi: "Vedeți bine că omul acesta și-a pierdut mințile, pentru ce mi-l aduceți? 15. Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceți pe acesta și mă faceți martor la năzdrăvăniile lui? Să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vorbesc încet!... Și când deschideai robinetul?... Da! Se auzea numai muzică: RAM RAM-RAM! PRAM-PRAM-RAM! TA-LALA, TA-LA-LA! TALALA-LALALALA!... Și cum era Moș Cornel și cu Filica? Moș Cornel purta fustă și dădea cu uz și Filicuța era mare și fuma, cu barbă era, și cu mutață mare!... Și Dragoș cum era în Lumea Paralelă? Mic... și cuminte! O îmbăca pe mămica ui... Seee mai depate... Da, și era f'umos în Lumea Pa-a-elă, că nu te plictiseai niciodată! 3 ani și 9
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
stătea acolo el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească. Era bătrân ca un bătrân obișnuit - avea și ochelari și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de barbă. - Barba lui verde
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de barbă. - Barba lui verde. - Exact... Și mai după aceea a avut barba până la picioare!... Da, și a murit acolo, dar... - Pe stâlpul ăla... - Da, și l-au dus... l-au dus pe o planetă din Spațiu și l-au îngropat. - Pe
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de barbă. - Barba lui verde. - Exact... Și mai după aceea a avut barba până la picioare!... Da, și a murit acolo, dar... - Pe stâlpul ăla... - Da, și l-au dus... l-au dus pe o planetă din Spațiu și l-au îngropat. - Pe planeta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de barbă. - Barba lui verde. - Exact... Și mai după aceea a avut barba până la picioare!... Da, și a murit acolo, dar... - Pe stâlpul ăla... - Da, și l-au dus... l-au dus pe o planetă din Spațiu și l-au îngropat. - Pe planeta lui din spațiu? Sau pe alta? - Pe planeta lui... Da
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
muri mai repede! Dar în zadar. Copilul a cerut să se deie timpul mai repede... A primit cadoul, a primit toate cadourile de toate zilele lui de copil, s-a făcut mare... S-a făcut mare până a ajuns cu barbă, a avut o mulțime de cadouri de copil, dar părintii i-au murit, pentru că trecea timpul prea repede... Da, și după aceea și-a dorit... a zis că poate aceasta ar fi doar un vis urât... Și a spus ca să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
timpul trece mai repede. A primit cadoul, dar imediat s-a făcut mare și nu a mai avut ce face cu acea jucărie pe care a primit-o cadou. Și s-a făcut tot mai mare, până a ajuns cu barbă albă și cu mustață albă. Zilele lui de naștere treceau repede, repede, una după alta și el a adunat o mulțime de cadouri în camera lui. Dar părinții lui sau făcut bătrâni, bătrâni și au murit. Toți prietenii lui de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
figură. Cred că e cineva din familie, dar care nu mai e demult. Tatăl lui nu știa, pentru că nu l-a văzut niciodată pe copilul lui bătrân, dar copilul și-a adus aminte, pentru că semăna cu el, numai că avea barbă și mustață albe. Și atunci și-a dat seama că în poză era chiar el, el de când timpul trecea foarte repede. Și s-a uitat la poză și i-a spus tatălui lui că știe ce surpriză i-au pregătit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Tu te pricepi mai bine la copii, nu? ...știi mai bine ce le place copiilor. - ...Pentru că eu sunt un copil. Iar tu te pricepi la oameni mari și când... da, așa... și când vei fi, așa, mai bătrân, deja cu barbă... - Așa... - Da... Tati, poți face ceva? - Ce să fac? - Să... Să scrii o poveste așa. - Cum adică? - Așa, pentru oameni bătrâni. Povești pentru oameni bătrâni. Eh... da. Fiecare poveste e frumoasă, în felul ei. Da, dar vom scrie cărți pentru
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
la destinație. - Mda, lipsa de comunicare o să ne omoare la un moment dat, asta este situația, iar dacă dorești să depui o reclamație nu găsești nici un ghișeu, fiindcă nu s-a inventat încă o registratură la nivel celest... Râse în barbă. - Dezavantajul zilelor ploioase este acela că îți umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Ajungi, inevitabil, să te tâmpești. Ca ăla din romanul încă nescris, care se uită la grămada foșnitoare cu priviri pofticioase și nu are curaj să se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una de cealaltă, ca și cum le-ar fi fost frică să nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de atât nici nu se putea. Bun, și atunci? Ce-i cu munții din dreapta mea, au apărut peste noapte? S-a modificat relieful în vreme ce conduceam eu? Bicicleta zburătoare îl obligă să se aplece brusc. Așezat în șa, un bătrân cu barbă lungă, albă, îi făcu un semn obscen. - Ce-ai crescut, domnule, așa de înalt? Uite că nici să mai zbori în siguranță nu se mai poate. Am să te reclam la controlul traficului! Privi lung în urma lui. Îi veni să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și salută, luându-și jobenul de pe cap. Traversă strada cu pași măsurați, ocolind un jeep negru la volanul căruia se afla un tip cu o barbă impunătoare. Îl arătă cu degetul: - Habar n-are că timpul se poate opri. Ascultă un post de radio cu melodii oldies și tocmai se pregătește să răspundă la telefon. La intersecție nu va fi atent, nu va frâna la timp
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
clară) Mă Împiedicai de toate rădăcinile rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o potecă să mă scoată către lumină. Nu am găsit-o. O caut Încă. Zuluf 21 aprilie 1963 (duminică) De ce nu vii, omule, la cenaclu? Întreabă lumea de tine, Încep să se agite spiritele. Să știi că R. (ăla cu barbă) a fost aplaudat de toată sala după lectură. Este, Într-adevăr, o forță... Și tot ceva interesant: au venit de la televiziune cu reflectoare și cu aparat de filmat, și cum se ridica cineva să vorbească, Îi suiau reflectoarele În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos, veșnic încîlcit ca și barba. Se fălea că a învățat meseria la Rapaport și râvnea din tot sufletul să-i pice o comandă de încălțăminte nouă, dar era mulțumit și cu reparații, numai să fie și să iasă un ban. Titu îl nimeri bocănind de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grancea, într-o casă arătoasă, cu multe acareturi și o ogradă cât o grădină. Îl găsiră ajutând de zor la descărcatul unui car de dovleci. Era în potcap, cu o rasă cafenie soioasă, suflecată în față peste genunchi. Avea o barbă mare albă, cam înnegrită de murdărie. Se ținea verde, deși trecut de șaptezeci și văduv de douăzeci de ani. Doar că nu mai vedea bine. Astfel și acuma, nu recunoscu îndată pe Dragoș și numai când îi auzi glasul, izbucni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]