6,257 matches
-
ducând și la adăugiri la unele rugăciuni ale Canonului. Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendință și a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința gesturilor preotului ce însoțesc recitarea lui) și a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința gesturilor preotului ce însoțesc recitarea lui) și a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al "Tradiției apostolice" a Sf. Hipolit din Roma, una constând într-o
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința gesturilor preotului ce însoțesc recitarea lui) și a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al "Tradiției apostolice" a Sf. Hipolit din Roma, una constând într-o formă abreviată a Canonului roman și ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur. Ediția
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
gesturilor preotului ce însoțesc recitarea lui) și a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al "Tradiției apostolice" a Sf. Hipolit din Roma, una constând într-o formă abreviată a Canonului roman și ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur. Ediția a III-a a Liturghierului roman (2002) conține 10 rugăciuni euharistice (adăugându-se încă 6, mai adaptate unor diferite situații pastorale specifice). RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I SAU CANONUL
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
Canonului roman și ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur. Ediția a III-a a Liturghierului roman (2002) conține 10 rugăciuni euharistice (adăugându-se încă 6, mai adaptate unor diferite situații pastorale specifice). RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I SAU CANONUL ROMAN Pe tine, așadar, preamilostive Părinte, cu umilință te rugăm și-ți cerem, prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, să binevoiești a primi și a binecuvînta + aceste daruri, aceste prinosuri, aceste sfinte jertfe nepătate, pe care ți le oferim
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
Teologia calvinistă este deseori identificată în mod popular cu așa-zisele cinci puncte ale calvinismului (reținut în lumea vorbitoare de limbă engleză sub acronimul mnemotehnic TULIP), un rezumat al judecăților (sau canoanelor) stabilite de Sinodul din Dort și publicate în Controversa quinquarticulară ca un răspuns punctual la cele cinci puncte ale remonstranților arminieni. Prin urmare, ele au doar funcția de a rezuma diferențele dintre calvinism și arminianism și nu ar fi un
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
al scrierior lui Calvin sau a teologiei Bisericilor Reformate în general. Într-adevăr, Calvin nu a discutat niciodată pe larg în scrierile sale doctrine cum ar fi ispășirea limitată, ci doar a implicat o asemenea opinie. Afirmația centrală a acestor canoane este că Dumnezeu îi poate mântui pe fiecare din cei de care are milă și că eforturile sale nu pot fi zădărnicite de nelegiuirea sau neputința oamenilor. Oamenii în starea lor naturală, neregenerată nu au puterea de a se întoarce
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
anume: depravarea totală, alegerea necondiționată, ispășirea limitată, harul irezistibil și perseverența sfinților. Acestea sunt uneori numite " Cele cinci puncte ale calvinismului". "Decizia Sinodului din Dort în privința celor cinci puncte de doctrină în dispută în Țările de Jos", cunoscută îndeobște drept "Canoanele de la Dort", este o explicație a deciziei juridice a Sinodului. În prefața la original, "Decizia" este numită o Canoanele nu au fost concepute ca o explicație comprehensivă a doctrinei reformate, ci numai ca o expunere a celor cinci puncte în
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
ale calvinismului". "Decizia Sinodului din Dort în privința celor cinci puncte de doctrină în dispută în Țările de Jos", cunoscută îndeobște drept "Canoanele de la Dort", este o explicație a deciziei juridice a Sinodului. În prefața la original, "Decizia" este numită o Canoanele nu au fost concepute ca o explicație comprehensivă a doctrinei reformate, ci numai ca o expunere a celor cinci puncte în dispută. Actele Sinodului au fost legate de intrigi politice ce s-au iscat în timpul celor doisprezece ani de armistițiu
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
înmormântat pe via Nomentana. Ca și ceilalți episcopi ai Romei din secolul al II-lea, este foarte probabil ca Papa Alexandru I să fi fost înmormântat în cimitirul din Vatican. Conform Liber Pontificalis, Papa Alexandru I ar fi introdus în Canonul Liturghiei rugăciunile „Qui pridie...” și „Unde memmores”. Toți istoricii însă consideră că aceste informații nu au nici o valoare. (cf. Cabrol, Canon, în DACL, II,2; col. 1555 u.). Nu este autentică nici informația - provenită deasemeni din Liber Pontificalis - conform căreia
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
I să fi fost înmormântat în cimitirul din Vatican. Conform Liber Pontificalis, Papa Alexandru I ar fi introdus în Canonul Liturghiei rugăciunile „Qui pridie...” și „Unde memmores”. Toți istoricii însă consideră că aceste informații nu au nici o valoare. (cf. Cabrol, Canon, în DACL, II,2; col. 1555 u.). Nu este autentică nici informația - provenită deasemeni din Liber Pontificalis - conform căreia Papa Alexandru I ar fi stabilit obiceiul binecuvântării caselor cu apă sfințită și cu sare. Papei Alexandru I i-au fost
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
avut loc în Atena, în decurs de o săptămână, lucru pentru care s-a cerut o dispensă de la Biserica Ortodoxă, întrucât nunțile de frate și soră dintr-o familie cu o soră respectiv un frate din altă familie trebuiau conform canonului ortodox să aibă loc simultan, însă regina Maria dorea să participe la amândouă. Mariajul a avut loc la 10 martie 1921. După căsătorie, cuplul a petrecut o săptămână la Tatoi și două la Atena, după care cei doi miri au
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
legume. Numeorasele livezi sunt folosite în principal pentru producerea cidrului. În valea Thurului se produce vin. Industria este de asemenea prezentă aici. Principalele ramuri sunt industria tipografică, textilă și manufacturieră. Firmele mici și mijlocii sunt de asemena importante pentru economia canonului, fiind concentrare în special în jurul capitalei. Populația este predominant germanofonă. Aproximativ două treimi sunt protestanți, restul fiind romano-catolici. Începând cu ianuarie, cantonul Thurgau este divizat în cinci districte, ce sunt numite după capitalele lor. Înainte de această reorganizare, fuseseră opt districte
Cantonul Turgovia () [Corola-website/Science/303769_a_305098]
-
și propria neprihănire”, folosind ritmurile muzicii pop-rock. Totuși, prin lansarea discului "Under My Skin", Lavigne a început să experimenteze și alte genuri, precum rock-ul alternativ sau muzica grunge. Presa din România numea albumul „o alternativă artistică de rebeliune împotriva canoanelor, cu influențe clare din muzica punk și post-grunge”. Cel de-al treilea album de studio al lui Avril Lavigne, numit "The Best Damn Thing", dezvăluie o nouă latură artistică a interpretei, stilul muzical abordat avându-și rădăcinile în muzica pop
Avril Lavigne () [Corola-website/Science/303858_a_305187]
-
iar în secolul al V-lea de către Quodvultdeus. Eusebiu din Cezareea (ca. 263-339) era înclinat să considere Apocalipsa împreună cu cărțile acceptate, dar a trecut-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
urbane și a tinerilor. În jur de 70 % din populație nu și-a arogat apartenența la vreun cult religios, așa cum rezultă din prelucrarea datelor la recensământul de la sfârșitul secolului al XX-lea. Biserica pravoslavnică rusă cantonată într-o serie de canoane și tradiții întâmpină greutăți de penetrare în conștiințele unor tineri, care consideră cultele occidentale și chiar sectele mai potrivite cu existențialismul zbuciumat de astăzi. În mediul rural încă se păstrează atmosfera vechilor datini; mii de lăcașe de cult au fost
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
greacă n-a luat în considerare Lista regală de la Abydos. Nu este mai puțin adevărat că acea listă prezintă numele de domnie ale faraonilor. Prima sursă în care apare numele personajului în discuție, sub varianta fonetică Nt-iqrti( citește: net-iqerti) este Canonul Regal din Torino, iar numele era cu siguranță unul de naștere. Încă pe la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a propus ca Nitokris să fie identificată cu unul dintre faraonii: Netjerkare sau Menkare, în Lista regală de la Abydos sub Nr.
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
naștere. Încă pe la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a propus ca Nitokris să fie identificată cu unul dintre faraonii: Netjerkare sau Menkare, în Lista regală de la Abydos sub Nr. 40 și 41. După o analiză microscopică al fragmentelor din Canonul Regal din Torino și rearanjarea acestora, danezul Kim Ryholt a reușit să stabilească cu certitudine următoarele fapte: Nitokris(= Net-iqerti) este un nume de naștere, faraonul în discuție este un bărbat „with the prenomen Netjerkare and the nomen Siptah“. Spre meritul
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
Ryholt prezintă și observațiile egiptologului american J.P. Allen referitoare la articolul său; acestea sunt importante și le vom prezenta în cele ce urmează. J. P. Allen a recunoscut faptul că, ceea ce a propus Ryholt, adică „identificarea lui Net-iqerti sa-Ptah din Canonul Regal din Torino cu Netjer-ka-Re din Lista regală de la Abydos este inevitabilă“. Allen a refuzat faptul că Net-iqerti este o „variantă“ greșită a numelui Netjeri-ka-Re, subliniind faptul că din punct de vedere fonologic cele două nume nu sunt similare. Allen
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
Collins Lowden Adams — Committeeman (necreditat) Claud Allister — Dl. Beck (necreditat) Wilson Benge — Flunky (necreditat) Art Berry Sr. — Footman (necreditat) Barlowe Borland — Dl. MacIntosh (necreditat) Vernon Downing — Căpitanul Carter (necreditat) Elspeth Dudgeon — Dna. King (necreditat) Frank Elliott — Mathews (necreditat) Hugh Greenwood — Canon Stubbs (necreditat) Ben Hall — Poet (necreditat) Payne B. Johnson — Școlar (necreditat) Gwendolyn Logan — Doamna Stubbs (necreditat) Louis Payne — Domnul Phillips (necreditat) Clară Reid — Maid în Parsonage (necreditat) Buster Slaven — Asistentul lui Beck (necreditat) Gerald Oliver Smith — Colonelul Fitzwilliam (necreditat) Wyndham
Mândrie și prejudecată (film din 1940) () [Corola-website/Science/312007_a_313336]
-
coprocultură". Avicenna (Ibn Sina Abu Ali) este considerat părintele medicinei, deoarece a introdus experimentul sistematic și cantitativ în studiul fiziologiei, examenul clinic, analiza factorilor de risc, precum și noțiunea de sindrom. Toate contribuțiile sale le-a reunit în celebrul său tratat "Canonul de medicină", devenită timp de secole lucrare de referință pentru medicina apuseană. Aici, bolile sunt descrise, clasificate și li se atribuie diverse tratamente. Tratatul expune o adevărată teorie a substanțelor medicamentoase, care stă la baza farmacologiei clinice de astăzi. Mai
Medicina islamică () [Corola-website/Science/312169_a_313498]
-
lui Galen și teoria celor patru elemente a lui Aristotel. Avicenna, "Aristotel al arabilor", cel care promovează experimentarea sistematică, introduce studiul și examinarea pulsului arterial și a ritmului cardiac, în special a celui de la încheietura mâinii. Observațiile sale, consemnate în "Canonul de medicină" vor conduce mai târziu la realizarea "sfigmografului" (tensometrului). Medicii islamici îndepărtau chirurgical cataracta cu un mileniu înainte ca medicii europeni medievali să încerce acest lucru. Unul din marii reprezentnți în acest domeniu este Abulcasis, considerat părintele chirurgiei moderne
Medicina islamică () [Corola-website/Science/312169_a_313498]
-
und Drang"; simfoniile sale stabilesc coordonatele formatului clasic al speciei. A scris 104 astfel de compoziții, multe cunoscute astăzi prin titluri cu aluzie programatică care, în fapt, aparțin de o dată mult mai recentă. Haydn dezvoltă un model pentru structura simfoniei, canonul stabilit astfel numărând patru părți. Simfoniile sale încep de regulă printr-un un "allegro" în formă de sonată, se continuă cu o mișcare lentă ("andante" sau "adagio"), urmată de un menuet și un final ("finale") în tempo alert, adesea în
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
simfoniile sale timpurii . În această perioadă și în anii de după numirea sa la curtea Esterhazy din anul 1761, Haydn a compus în diferite feluri și stiluri simfonice mai mult decât în orice alt moment, inclusiv lucrări cu ample elemente concertante, canoane, finaluri de fugi. Aceste stiluri diferite nu ar trebui considerate experimente ci ca răspunsuri la schimbarea cerințelor care includeau probabil interpretare în biserică . În ultimii ani Haydn a răspuns provocărilor speciale cu soluții imaginative neașteptate , ca și în comicul „Il
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
mai mult pe construcția melodică. În afara Germaniei, evoluția simfoniei încorporează elemente hibride, cum o demonstrează în Franța Hector Berlioz prin „Simfonia fantastică” (1830), una dintre primele lucrări de muzică programatică, a cărei structură (ordinea și numărul mișcărilor) este alterată față de canoanele clasice pentru a reprezenta mai bine „subiectul” ales (care totuși nu are nicio altă materializare decât sugerarea narațiunii prin aluzii muzicale). Atât orchestrația, cât și polifonia, în compozițiile lui Berlioz sunt profund originale și vor exercita puternice influențe asupra compozitorilor
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]