6,376 matches
-
doctoratul. A continuat specializarea în Franța, Italia, Marea Britanie și SUA. În anul 1964, a devenit doctor docent. Mihnea Gheorghiu a debutat ca scriitor în anul 1937, cu o suită de poeme reunite în volumele "Anna-Mad" și "Ultimul peisaj al orașului cenușiu", urmate de volumele "Balade", "Ultimul peisaj", "Întâmplări din Marea Răscoală". Atras de personalitatea domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir, Mihnea Gheorghiu i-a dedicat două române cu caracter eseistic - "Două ambasade", reluat sub titlul " A venit un om din răsărit". Au urmat
Mihnea Gheorghiu () [Corola-website/Science/307224_a_308553]
-
dreaptă, cilindrică, fin striată longitudinal,înaltă până la doi metri și ramificată începând de la bază. Frunzele, prevăzute la bază cu o teacă dezvoltată, sunt alungit-triunghiulare și multipenat-partite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbele mari, terminale. Fructele mature sunt de culoare cenușie sau brun-verzuie, au miros plăcut și gust dulceag. Se aseamănă cu mărarul, cu care poate poleniza încrucișat, rezultând semințe lipsite de aromă. Uleiul volatil determină acțiunea farmacologică : antispastică, sedativă, carminativă, expectorantă. Fructele de fenicul, numite și fructe de anason dulce
Fenicul () [Corola-website/Science/307337_a_308666]
-
ul ("Grus grus") este o pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și cu picioarele lungi, cu penele cenușii și cu o pată roșie pe cap. El face parte din familia „Gruidae”, și cuprinde circa 18 specii care trăiesc în regiunile temperate și tropicale, cu excepția Americii de Sud. În România trăiesc două specii, „ul mare” ("Grus grus") (114 cm), care cuibărește
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
depășesc 50 de kg. Pumele care trăiesc în regiunea ecuatorului sunt mai mici și după cum urcă gradele de latitudine spre poli, animalele devin mai mari. Blana pumei are peri scurți de o culoare foarte variată, mai frecvent fiind culorile gălbui, cenușii argintii, însă pe piept și sub bărbie animalele sunt întotdeauna de culoare albicioasă. Noi-născuții sunt de culoare bej, cu pete care vor disparea mai târziu. Puma are la laba anterioră cinci degete și la cea posterioră patru. Degetele sunt înarmate
Pumă () [Corola-website/Science/308543_a_309872]
-
adus în Europa în prima jumătate a secolului 19. Cum arată și numele, fazanul are un guler alb, care la spate este mai îngust și în fața de regulă întrerupt. Spatele este brun deschis, supracodalele albăstrui, iar coadă mai deschisă - galbenă cenușie. Caracteristică îi este culoarea în general mai deschisă. Fazanul gulerat este mai mare la corp, ouă mai de timpuriu și se pretează foarte bine la creșterea artificială în țarcuri. În natură este mai greu adaptabil, în primul rînd datorită culorii
Fazan () [Corola-website/Science/308521_a_309850]
-
temelia bazinului se află roci nisipoase, cretă, marnă din perioada cretacică, acoperite cu un strat de roci calcaroase și lutoase de origine tortoniană. Cuvertura tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea mai mare parte bazinul este valorificat sub terenuri arabile, cu excepția a 3,2% din suprafață, acoperită de păduri de foioase, predominant stejar și carpen. Terenurile înmlăștinite, care se întâlnesc doar în luncile râurilor, ocupă cca 0
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
clasa sulfurilor, având raportul sulf : metal (seleniu, telur) de 1:1. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formula chimică , cu un habitus de cristale lungi, prismatice, aciculare, așezate radial, sau se poate prezenta sub formă de agregate masive de culoare cenușie plumburie. Caracteristic cristalelelor de stibină este lungimea și forma aciculară, cu un luciu metalic. Acest luciu în contact mai îndelungat cu aerul devine mai mat și cu colorați diferite. Duritatea la cristalele după gradul de puritate poate fi pe scara
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
Pământul de Mijloc în zilele de început ale celui de-al Patrulea ev. Elladan și Elrohir, fii lui Elrond nu l-au acompaniat pe tatăl lor când Corabia Albă cu Păstrătorul Inelului și cu regii Noldori a plecat din Limanurile Cenușii spre Valinor; se spune că au rămas în Lindon pentru o vreme. Celeborn este deasemenea absent de la plecarea din Limanuri și după cum i-a lăsat vorbă lui Aragorn nu avea de gând să o urmeze pe Galadriel prea curând. Anexa
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
au mutat în Ithilien în timpul regelui Elessar și au ajutat la reconstruirea Gondorului. Cei mai mulți s-au așezat în partea de sud a Ithilienului pe malurile râului Anduin. De asemenea se spune că mulți elfi au continuat să trăiască la Limanurile Cenușii, cel puțin pentru o perioadă de timp. Tolkien spune că Círdan nu a plecat cu Elrond, Galadriel și ceilalți la sfârșitul cărții "Stăpânul Inelelor", și Sam Gamgee a călătorit plecând din Linmanuri când acestea deja decăzuseră. Se spune că Círdan
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
a plecat cu Elrond, Galadriel și ceilalți la sfârșitul cărții "Stăpânul Inelelor", și Sam Gamgee a călătorit plecând din Linmanuri când acestea deja decăzuseră. Se spune că Círdan a plecat cu ultima corabie, care avea să mai plece din Limanurile Cenușii. Legolas a plecat și el din Pământul de Mijloc după moartea regelui Elessar și după cum apare în "Stăpânul Inelelor" el a fost cel care și-a construit barca și pare cam ciudat că un Elf Verde din Codrul Întunecat să
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
Elrond. În final decă nu mor în bătălie sau din diferite alte cauze, elfii doresc să plece în Valinor, unde Valarii, i-au găzduit de la început. Cei care vor să plece în Tărâmul Binecuvântat pleacă cu bărci construite în Limanurile Cenușii. În ciuda faptului că Tolkien spune în "Hobbitul" că elfii și hobbiții nu aveau barbă, Cìrdan chiar avea barbă ceea ce pare a fi o anomalie. Totuși Tolkien spune că elfii de vârsta a treia aveau barbă, Cìrdan fiind unul dintre ei
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
E cel puțin ciudat că realizatorii „Magnatului” au ales să focalizeze pe „drama” lui Mircea Moraru (Dorel Vișan, lemnos), când personajul-cheie era de la o poștă acela jucat de Horațiu Mălăele (perfect): un Talleyrand de duzină uns cu toate alifiile, eminența cenușie a tuturor matrapazlâcurilor tranziției, tipul canaliei necesare... Pe el am fi vrut să-l „investigheze” filmul! În loc să sape la această mină de aur, filmul decide că povestea lui Moraru (familie disfuncțională, telenovelă maritală, însingurare, cancer, curând moarte...) e mai interesantă
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
din limba greacă veche: "μαρμαίρειν", a străluci, a luci. Culorile diverse ale marmurei se datorează impurităților conținute: roșu de la sărurile de fier, maro de la cele de mangan, cenușiu de la grafit etc. Cele mai obișnuite culori pentru marmură sunt următoarele: albă, cenușie, gri, neagră și roșie. În Europa, cea mai apreciată marmură este cea de Carrara (Italia), faimoasă pentru marmura sa de culoare albă, respectiv gri-albăstruie, ambele de o calitate deosebită. Blocuri de marmură albă, precum cea de Carrara, au fost întotdeauna
Marmură () [Corola-website/Science/306557_a_307886]
-
anii cu condiții climatice nefavorabile, în timpul înfloritului, florile nu leagă și cad în masă, acesta constituind defectul major al soiului Muscat de Hamburg. Rezistențe biologice: mijlocie la ger (-18°C); slabă la secetă; foarte sensibil la mană, făinare și putregaiul cenușiu al strugurilor. În zonele de șes este puternic atacat de molii. Muscat de Hamburg are nevoie de multă căldură și insolație. De aceea se cultivă în condiții bune în podgoriile din zonele colinare subcarpatice. Preferă solurile ușoare, bine aprovizionate cu
Muscat de Hamburg () [Corola-website/Science/306564_a_307893]
-
structură cristale opace de culoare neagră, hexagonale, formă tabulară, solzoasă, sau bare. Luciul fiind metalic la formele cristaline și mat la agregatele amorfe. Duritatea pe scara Mohs este între 1 - 2, densitatea 2,1 - 2,3 având o urmă neagră cenușie. Denumirea de plombagină este folosită și pentru a se face referire la un tip de hârtie acoperit cu grafit ce servește la multiplicarea textelor. Obiectul mai este cunoscut și ca "hârtie de indigo", denumire dată de culoarea caracteristică. Grafitul sublimează
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
iunie, prin depunerea a 5-14 ouă de culoare alb-gălbui, ușor cilindrice, lungi de 12-14 mm. Clocirea durează în jur de 2 luni, chiar 90 de zile în cazul în care temperatura este devaforabilă. Ouăle cresc în volum în timpul clocitului, devenind cenușii, iar prin august-septembrie ies puii. Femelele sunt apte pentru reproducere după 3 ani, pe când masculii după 2 ani. "Șopârlele inelate" sunt reptile strâns înrudite cu șerpii și se hrănesc cu mici nevertebrate. Craniul lor este lat, coada scurtă, iar plămânul
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
soarelui, carul zânelor și roit. Planta este formata dintr-o tulpină aeriană simplă de 10-40 cm pe care sunt dispuse opus frunzele și ramurile. Tulpina se termină cu o inflorescență de culoare galben-portocalie de 4-6 cm, mijlocul având o tentă cenușie. Florile sunt înconjurate pe margini de peri aspri și lucioși. De la plantă se recoltează florile care se folosesc la prepararea uleiurilor, tincturilor și unguentelor. Fructele sunt achene păroase cu papus. Indicațiile terapeutice pentru utilizare arnicăi sunt fracturile, contuziile, entorsele, rănile
Arnică () [Corola-website/Science/306687_a_308016]
-
că balena albastră este cea mai apropiată din punct de vedere filogenetic de balena sei ("Balaenoptera borealis") și de balena tropicală ("Balaenoptera brydei") decât de alte specii din "Balaenoptera", fiind mai apropiată de balena cu cocoașă ("Megaptera") și de balena cenușie ("Eschrichtius") decât de balena știucă ("Balaenoptera acutorostrata" și "Balaenoptera bonaerensis"). Dacă alte cercetări vor confirma aceste relații, va fi necesară o reclasificare a rorqualilor. Au existat cel puțin 11 cazuri atestate de adulți hibrizi de balenă albastră cu balenă nordică
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
lansează o spectaculoasă coloană verticală de apă de până la , de regulă de . Capacitatea pulmonară este de 5.000 de litri. Balenele albastre au două orificii respiratorii protejate de o membrană mare pentru închidere. Înotătoarele pectorale au lungime. Părțile superioare sunt cenușii, cu o margine subțire albă; părțile inferioare sunt albe. Capul și vârful cozii sunt în general uniform cenușii. Părțile superioare ale corpului balenei, și uneori și înotătoarele pectorale, sunt de regulă pestrițe, în diverse grade de la individ la individ. Unele
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
de litri. Balenele albastre au două orificii respiratorii protejate de o membrană mare pentru închidere. Înotătoarele pectorale au lungime. Părțile superioare sunt cenușii, cu o margine subțire albă; părțile inferioare sunt albe. Capul și vârful cozii sunt în general uniform cenușii. Părțile superioare ale corpului balenei, și uneori și înotătoarele pectorale, sunt de regulă pestrițe, în diverse grade de la individ la individ. Unele pot fi de un cenușiu de culoarea ardeziei, dar altele prezintă o considerabilă variație de albastru închis, cenușiu
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
cenușii. Părțile superioare ale corpului balenei, și uneori și înotătoarele pectorale, sunt de regulă pestrițe, în diverse grade de la individ la individ. Unele pot fi de un cenușiu de culoarea ardeziei, dar altele prezintă o considerabilă variație de albastru închis, cenușiu și roșu, toate ușor pestrițe. Balenele albastre pot atinge viteze de pe distanțe scurte, de regulă când interacționează cu alte balene, dar este o viteză de deplasare mai obișnuită. Când se hrănesc, încetinesc până la . Balenele albastre trăiesc cel mai adesea singure
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
habitate pentru păsările acvatice și limnicole. În perioada de iarnă-primăvară pot fi observate pe suprafața lacului și în zonele umede limitrofe acestuia un număr mare de păsări acvatice cum ar fi: cormoranul mic ("Phalacrocorax pygmaeus"), cormoranul mare ("Phalacrocorax carbo"), stârcul cenușiu ("Ardea cinerea"), egreta mare ("Egretta alba"), rața mică ("Anas crecca"), rața roșie ("Aythya nyroca") rața cu cap castaniu ("Aythya ferina"), rața moțată ("Aythya fuligula"), ferestrașul mic ("Mergus albellus"), lișița ("Fulica atra"). Climatul Parcului Natural Porțile de Fier este influențat de
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Basarabiei în componența Rusiei (1812-1828)" (1982) etc. Iachim Grosul a încetat din viață la data de 28 septembrie 1976, în municipiul Chișinău. A fost înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău și i s-a construit un monument de granit cenușiu, având imaginea academicianului sculptată în tehnica altoreliefului, realizată de către sculptorul Lazăr Dubinovschi. În anul 2004, lui Iachim Grosul i-a fost dedicată o monedă comemorativă de argint cu o valoare nominală de 100 ruble transnistrene, emisă într-un tiraj de
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
Dolomit este un mineral din grupa carbonaților anhidri, frecvent întâlnit în natură. Mineralul cristalizează în sistemul trigonal-romboedric, având formula chimică , dominând cristalele romboedrice, sau agregatele masive de culoare albă cenușie cu variante de culoare ce pot fi până la brun deschis. Are o duritate relativ mică, între 3,5 și 4 cu o densitate de 2,9 g/cm³. O proprietate caracteristică a dolomitului care o deosebește de calcare este solubilitatea
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
mineral din clasa boraților. Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Na[BO(OH)] · 8 HO sau NaBO · 10 HO respectiv NaO · 2 BO · 10 HO cu cristale prismatice scurte, tabulare sau agreagate granulate masive sau pământoase de culoare albă cenușie. La o încălzire de cca. 100 °C pierde apa de cristalizare luând naștere un pentahidrat. Peste 400 °C se obține tetrarborat de sodiu anhidru, iar la 878 °C se topește. Masa molară a tetrarboratului de sodiu este de 201,22
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]