7,090 matches
-
care culminează cu un gest irevocabil. Îmi amintesc de Șoșoi, un vecin de-al meu cu care jucam șah în copilărie. Trecuse și suferise multe (inclusiv câțiva ani grei de pușcărie). După Revoluție, când s-au împărțit pământurile, s-a certat cu soră-sa de la o bucată de vie. De ciudă că n-a primit-o el, s-a spânzurat de un nuc din mijlocul viei. Nici n-a avut destul loc pentru a se spânzura gospodărește. L-au găsit mort
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
pentru că le văd umblând în fiecare zi pe stradă și trăgându-ne de mânecă („nene, nene“ sau „tanti, tanti“), rugându-ne să ne oprim în mijlocul drumului și să ne uităm la ceva: la un accident, la un papițoi care se ceartă cu iubita la telefon, la un polițist care dă o amendă, la lucruri care, în general, nu ne privesc (dar pe care noi le privim). Ochii se bulubucă, gura se cască, rânjetul se lățește. Fiecare detaliu trebuie înmagazinat, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
așa de nesărați... Epistolă din birău - elogiu funcționarului - Bogdan-Alexandru Stănescu Măi Vasile, bag sama, cu neobișnuită încântare și elevare a scârbavnicului meu spirit, că-ți prinde bine câte un concediu. Brusc, ai devenit mai livresc, mai sofisticat, ba chiar te cerți și cu pompierii/funcționarii etc. Îți aduc aminte (dat fiind că scriu epistola asta de la birou) că ai în persoana subsemnatului un... funcționar. Altfel nu m-aș mai caracteriza, dat fiind că până seara, când ajung în „cămăruța mea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Laurențiu Midvichi, înseamnă că ați ajuns la expoziția lui din interiorul Casei Poporului. Ca Iona în burta balenei, dar să nu exagerăm. Până pe 11 ianuarie. Ayako, Ilinca și prințul fermecos Dan Lungu În aceeași zi în care mama m-a certat zdravăn că nu mă spăl pe dinți, buna mea prietenă Ayako m-a întrebat dacă nu vreau să facem rost de un prinț fermecos. Citise într-o carte veche, cu copertele rupte și cu pete de cacao cu lapte, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
s-a mirat Ayako. - Ufff, chiar nu știi? Gogoloaiele alea de orez, cu carne tocată, pe care ne obligă să le... - Aaa, da, da! a sărit Ayako. Știu! Un fel de sushi românesc, de porc... După aceea ne-am cam certat. Eu aș fi vrut ca, dacă tot e fermecos, să-l punem la făcut temele pentru la școală, iar Ayako era de părere că mai bine îl ținem în cutie până ne facem mari și ne mărităm cu el. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
aceeași statură, și a șters-o la toaletă. În caz că se întâlnea cu cineva de-al casei, să nu bată la ochi. Mi-a lăsat mie în grijă balonul vrăjit, cu care se putea călători doar noaptea. Cică, somnoros, tata a certat-o că bea prea mult ceai seara. Când s-a întors, m-am îmbrăcat, ne-am agățat împreună de balon și am pornit în căutarea prințului fermecos. Ayako avea notat totul pe o hârtie. Într-o pădure numai de ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
orăcăit răgușit și somnoros. Amândouă stăteam, încordate, cu ochii pe el. Clipele treceau greu, iar prințul nostru se lăsa așteptat. După vreo oră, ne-am lăsat păgubașe și am pornit spre casă. Cât am mers pe deasupra orașului, ne-am tot certat. Ayako spunea că, probabil, ceasul ei era înainte și astfel n-am respectat ora, iar eu că eram convinsă că pupasem o broască ordinară și scârboasă, și nu un broscoi înlănțuit de farmece. Până dimineața, n-am făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
fac cei care pot să inverseze explicațiile. Cei care țin sub supraveghere întreaga rețea de întâmplări culturale. Cei care se mișcă conform vitezei, nu împotriva ei. Din fericire, nu-i vezi la televizor sau cand deschizi „România literară“. Nu se ceartă cu nimeni pe grame ideologice și pe nici un alt fel de grame. Ei stau în subsolul privirii voastre manevrând-o aiurea, după cum au chef. Că în Delicatessen, ei se mișcă pe dedesubt și atacul lor nu rămâne fără urmări, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
într-o montare în care se citesc perfect influențele lui Urmuz și Caragiale. Block Bach (Teatrul Odeon) cuplează alunecările de mușchi ale lui CRBL cu virtuozitatea duetului Monica Petrică-Răzvan Mazilu și cu gesturile conflictual miniaturale ale Cocăi Bloos atunci când se ceartă cu poșetă. Capră sau cine e Sylvia? (Teatrul ACT) despica tabuurile și le ridică la plasa convențiilor pentru care nu mai contează adversarul, ci doar răzbunarea pentru sfidarea limitei. OO! (Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț) sexualizează raporturile de forță babă-moș, cocoș-găină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
-se mașini digitale, linii tehnologice și chiar o fabrică. În particular conduce o trupă de teatru de amatori, punând în scenă spectacole de Caragiale, Kirițescu și Mușatescu. În sfârșit, este secretar al unui consiliu parohial. Este aceasta biografia unui dezaxat, certat cu normele de conviețuire socială? Mie mi se pare că este a unui cetățean în cel mai strict sens. De altfel, la manifestările de inaugurare a pieței românești din Montréal, Păvălucă era invitat oficial de primărie. El nu vrea altceva
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
-l realizez abia la Paris. Pe străzi, un soi de atmosferă apocaliptică precum în filmele hollywoodiene - haos, mașini blocate în trafic, sute de mâini ridicate la marginea străzii pentru un taxi. Am văzut pentru prima dată la televiziunea franceză politicieni certându-se asemenea celor de pe Dâmbovița, aproape luându-se de guler, urlând unul la altul. Iar sămânța de scandal, tot dâmbovițeană: pensiile. După mai multe aventuri din trafic, via Bordeaux, am ajuns și în locul de baștină al lui Jean Monnet și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
lui are ceva exact, nemțesc, și știu că tot ce promite să facă, face. Iulia, în schimb, e o continuă surpriză. Acum îl supără pe frate-său, dărâmându-i o piramidă de cuburi, acum îl copleșește cu sărutări, acum îl ceartă, mămoasă, că n-a mâncat tot. E bună la suflet și îi e rău în mașină: exact formula mea psiho-fizică. Matei e mai sensibil, are lacrima facilă, deosebindu-se astfel de tatăl lui care, în copilărie, mai și plângea, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Altă culme, cu povestea ei. Jepii erau doi frați gemeni, stăpâni peste munte, și semănau atât de bine încât nimeni nu-i putea deosebi. Iubeau aceeași femeie, sălbatica și alba Rolanda, dar prietenia lor frățească nu-i lasă să se certe și fiecare renunță în favoarea celuilalt. Biata Rolanda lasă alegerea în mâna sorții. Se aruncă de pe vârful stâncii spunând: "Acela care mă va scoate din această prăpastie, acela să-mi fie bărbat". În cădere ea se transformă într-o frumoasă cascadă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de hohote, dig de lacrimi, poartă a durerii. Caraiman era un uriaș voios și bun la suflet; când cânta din cimpoi și din corn, munții și pajiștile tresăltau de veselie. Avea mulți copii, pe care-i iubea. Dar aceștia se ceartă dinainte pentru moștenire. Ca să-i împace, Caraiman face fourierism și socialism, își împarte regatul în mod egale și fiecare își primește partea. Dar, curând, totul e mai rău ca înainte. Cei mai leneși își pierd partea, cei mai activi și-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se preschimbă într-o prințesă frumoasă. Ca s-o păstreze în forma aceasta grațioasă, el îi aruncă în foc pielea de bufniță: iar prințesa dispare. Făt-Frumos pornește în căutarea ei, trecând prin munți și păduri. Întâlnește trei draci care se ceartă pentru o pereche de opinci, o căciulă și un bici. Dar acestea nu-s niște vechituri oarecare: opincile te ajută să treci marea ca pe uscat, ca ale lui Tom degețel sau ale Motanului Încălțat; căciula te face invizibil, iar
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
părul întunecat ca pana corbului ce le cade în bucle bogate de sub căciula de blană, își lăsau să rătăcească privirile visătoare, nepăsătoare, parcă rupte de lumea ce se agită la picioarele lor. Cei care domnesc jos, cei care luptă, se ceartă, suferă și se plâng în căutarea fericirii; cei care se bucură, iubesc și exultă în triumful succesului, toți aceștia le sunt deopotrivă indiferenți. Mulțumiți să trăiască și să se lase în voia vieții, abia dacă bagă de seamă muzica vântului
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la pastor ca să ceară divorțul. Pastorul o îndeamnă la răbdare, îi arată ce lașitate ar fi să abandoneze un infirm nefericit. Însă viața este apăsătoare pentru tânăra femeie, care suferă crunt din pricina brutalității și bănuielilor soțului. Pastorul intervine și-l ceartă pe bolnav pentru insultele nedrepte. Metei plânge, se smerește și obține prin căință iertarea și iubirea pe care violențele lui le îndepărtaseră. Este o înaltă lecție de moralitate și încredere. Concluzia este prea frumoasă pentru a convinge sufletele vulgare. Aceste
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ani, hotărâți, Isi și Wolfgang părăsesc casa tatălui, unde primeau numai mustrări. Pleacă să-și găsească mama adevărată. Aceasta se recăsătorise cu complicele ei, tatăl lui lui Wolfgang. Avea acum alți copii, care nu-i primesc bine pe nou-veniți. Se ceartă întruna. Wolfgaang, intrusul, este acuzat că a semănat zâzanie și este închis la un colegiu. Isi o găsește pe mama ei foarte indiferentă, dedicată cu totul ultimilor născuți. Ca și mamei vitrege, acesteia îi pare prea înaltă. O face să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de fille“, pe care vrea neapărat să i-o povestească domnului Conte. Vă imaginați probabil, nu e o poveste prea cuminte, dar nici desfrâul prea mare: în timpul unei promenade cu vaporașul pe Sena, apare Pauline, o tânără atrăgătoare care-și ceartă amantul infidel, și-apoi sfârșește în grupul prietenilor lui Prosper. Prilejuindu-i scriitorului niște întrebări rămase celebre în istoria, încă nescrisă, a chestionarelor vitale: „Cum se face că, în clasele de jos, femeia îi e în asemenea măsură superioară bărbatului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
2002, o procesiune ciudată se desfășura la sediul partidului de guvernământ: liderii filialelor locale erau plimbați prin fața conducerii centrale pentru a da raportul. „PSD nu va oferi protecție politică pentru nici un fel de acte de corupție, pentru nimeni care este certat cu legea [...]. Excesele de orice fel sunt dău nătoare, nu neapărat pentru că generează o impresie proastă, ci pentru că nu au nimic în comun cu felul în care trebuie să fie un bun conducător. România nu este moșia nimănui, iar noi
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
biografii, știu că Roxana Ionescu își dorește la anul un copil, știu că Nicoleta Luciu are sâni mari și, în plus, mai are și un prieten pe care-l iubește cu spor, la fel cum știu că Alina Plugaru se ceartă cu o altă „divă porno“, căreia nu i-am reținut numele, pentru întâietate în lumina blitz-urilor, iar Monica Gabor are un show TV împreună cu Irinel, „no comment by“ ei doi. Și mai știu și altele. Am învățat conștiincios, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
face un asemenea rol și mi-ar ieși aș fi mai tare decât De Niro în Regele comediei. Mă mai uit și la femeile alea care îți spun să găsești o literă și să completezi un cuvânt. Sunt bestiale, se ceartă cu tine, ajungi să treci prin toate fazele unei relații cu ele. Sunt personaje pe care nu trebuie să le pierzi pentru că nu știi ce pot naște la un moment într-un spectacol. „4, 3, 2 e cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ale fericirii de-a fi un Ales? Mai întâi, tânăr și nechibzuit fiind, și pe deasupra risipitor cu talentul dat, de care poate nu știe, își bate joc de sine și de Pronie. Însă Dumnezeu nu se supără prea mult. Își ceartă alesul cu blândețe, îl salvează din căderea la care bietul om se împotrivește fără vlagă, îl pedepsește luându-i apropiații, pentru că planurile Lui sunt necunoscute și nebănuite. Când toată lumea, văzând starea jalnică în care a ajuns Alesul, pune cruce destinului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
văd pe el și pe soția lui. Nu era nici măcar prietenie, era „familia“. Așa cum trupa de aici de la Huchette e o familie de boemieni, de țigani, de tot felul de oameni, o familie bizară, poate, dar e familia „Ionesco“. Ne certăm unii cu alții, ne împăcăm, toată lumea vine, la o adică să apere teatrul. Când proprietarul teatrului a murit, în anii ‘80, fiul său a vrut să-l vândă restaurantului grecesc de alături. Am făcut tot ce ne-a stat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
și inutilă. Înaintea sa, la vreo cincizeci de pași, mergea Nichifor. După mers, putea să fie beat. Nichifor mergea repede, dar de câteva ori păru că se oprește, pe urmă își continuă drumul la fel de repede. Asta însemna că Nichifor se certa cu cineva în mintea lui, și-atunci când se oprea, explica probabil ceva mai greu de înțeles. Alexandr Timofeevici băgă mâna în torbă și rupse o bucată din pâinea care-i rămăsese de astă-noapte. — Bună ziua. — Bună ziua. Pe drum trecu o bicicletă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]