7,234 matches
-
să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și-n țara
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
România literară”, „Gazeta Ciucului” ș.a. Înființează Institutul de Arte Grafice „Luceafărul” la București și Institutul de Arte Grafice „Ardealul” la Cluj. În 1941, împreună cu Emil Giurgiuca și Dan Botta, redactează revista „Dacia”. De-a lungul vremii a mai semnat T. Codru, Ion Brad, Mihai Stan. Numele lui T. se leagă, alături de cel al lui Octavian Goga, îndeosebi de revista „Luceafărul”, în a cărei redacție intră în iulie 1902, chiar după înființarea publicației. Se află în conducerea ei din 1903 (când devine
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Decebal și Ștefan cel Mare, ale altor voievozi, precum și umbrele destinului crud, trăit sub cupola „cerului latin”. Totul se proiectează pe un fundal conturat prin intermediul unor peisaje autumnale sau hibernale - expresie generalizată a sentimentului pustiului și al uitării: „În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit./ Și a rămas ca un sicriu/ Cu frunze moarte-mpodobit.// Și mierla tace-n timp târziu,/ Iar cucu-n ore a murit;/ În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit” (Rondelul toamnei). Maestru al sonetului, rondelului și poemului
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
sau hibernale - expresie generalizată a sentimentului pustiului și al uitării: „În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit./ Și a rămas ca un sicriu/ Cu frunze moarte-mpodobit.// Și mierla tace-n timp târziu,/ Iar cucu-n ore a murit;/ În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit” (Rondelul toamnei). Maestru al sonetului, rondelului și poemului într-un vers, T. scaldă verbul într-o luminiscență potolită, cu o tonalitate elegiacă generată de pericolul iminent al „abisurilor de moarte”. SCRIERI: Caravana robilor, Bolgrad, 1934; Somnul
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
cunoscută și la românii din sudul Dunării. Cele mai izbutite variante provin din Moldova și Muntenia și sunt incluse în colecțiile de poezii populare ale lui V. Alecsandri și G. Dem. Teodorescu. Primele versuri sugerează cadrul desfășurării acțiunii: „La poalele codrului, / În mijlocul câmpului”. Freamătul codrului însoțește însingurarea eroului, care ospătează dorind tovărășia cuiva. El închină plosca, pe rând, calului, armelor și codrului. Doar pădurea vibrează la vorbele voinicului. Atmosfera în care se desfășoară dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
din sudul Dunării. Cele mai izbutite variante provin din Moldova și Muntenia și sunt incluse în colecțiile de poezii populare ale lui V. Alecsandri și G. Dem. Teodorescu. Primele versuri sugerează cadrul desfășurării acțiunii: „La poalele codrului, / În mijlocul câmpului”. Freamătul codrului însoțește însingurarea eroului, care ospătează dorind tovărășia cuiva. El închină plosca, pe rând, calului, armelor și codrului. Doar pădurea vibrează la vorbele voinicului. Atmosfera în care se desfășoară dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare la sfat / Și viteaz
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
de poezii populare ale lui V. Alecsandri și G. Dem. Teodorescu. Primele versuri sugerează cadrul desfășurării acțiunii: „La poalele codrului, / În mijlocul câmpului”. Freamătul codrului însoțește însingurarea eroului, care ospătează dorind tovărășia cuiva. El închină plosca, pe rând, calului, armelor și codrului. Doar pădurea vibrează la vorbele voinicului. Atmosfera în care se desfășoară dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare la sfat / Și viteaz cum n-a mai stat” - și natură este preponderent lirică. Acțiunea se precipită dramatic odată cu apariția lui
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
reprezentări dramatice populare, teatrul de haiduci este o formă de artă sincretică, la realizarea căreia contribuie și gesturile, mimica sau costumația. Caracterul de vodevil al piesei este evident. În afara unor cântece populare ca Foaie verde măr domnesc, Eu mă duc, codrul rămâne, Jelui-m-aș și n-am cui, sunt puse în circulație melodii ce amintesc de creația lui Alexandru Flechtenmacher și Eduard Caudella sau de romanțele, cântecele ostășești și imnurile școlare ale vremii. Drama este liniară, cu un decor sumar
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
prin intermediul întâmplărilor relatate. Motivul literar: cea mai mică unitate semnificativă a textului; modalitatea artistică prin care se realizează tema; element (situație, număr,obiect etc) care poartă o anumită semnificație (exemple de motive: (în lirica eminesciană: lacul, luna, stelele, teiul, izvorul, codrul, marea; în basme: cifrele magice trei, șapte, nouă, zece, impăratul fără urmași, alegerea calului, apa vie etc) Laitmotivul: motiv care se reia, cu o anumită frecvență, pentru a scoate in evidență o idee, un sentiment, o caracteristică a unei situații
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
al familiei, locotenentul Boteanu, mai târziu generalul Boteanu. Se juca Don Juan de Marana 238. Am prins gust de teatru: mă duceam des căci stalul al 3-lea costa 2 lei. Rând pe rând am văzut: Rotarul, Idiotul, Hoții de codru și hoții de orașe, Răposatul dumnealui, Caterina Hovard, Ștrengarul din Paris etc. etc., melodrame și comedii traduse ori localizate de Pascaly.239 La sala Bossel juca Matei Millo cu un repertoriu de comedii. Repertoriul său era compus din piesele: Lipitorile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
s-a jucat și în stagiunea 1869-1870 - v. ROM. din 22 martie 1870, p. 3 - dar și în anii anteriori). 239. Dintre traducerile și adaptările văzute de Bacalbașa în anii 1872-1873 la Tea trul cel Mare din București ( Hoții de codru și hoții de orașe, „dramă critică și socială“ de Félix Pyat, tradusă de Paraschiv T. Georgescu, Caterina Howard, dramă de Al. Dumas-tatăl, tradusă de Simeon Mihălescu), Rotarul sau Țăranul în vremea lui Tudor era totuși o lucrare originală a lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
scăzământ de 50 bani la orice loc. Apoi se făceau și abonamente.23 Duminică la 23 septembrie s-a deschis stagiunea cu Rubedeniile, comedie națională locală în 4 acte. A doua reprezentație era cu Paiața, a treia cu Hoții de codru, a patra cu Radu Basarab etc. anul 1873 217 23. Am verificat și am completat informațiile oferite de Bacalbașa privind repertoriul stagiunii 1873-1874 a Teatrului cel Mare din București cu „programa“ tipărită în TRC. (Teatrul cel Mare. Reprezentațiuni române. Compania
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
piesele jucate efectiv în această stagiune, amintim: drama națională Lăpușneanu de N. Scurtescu, Radu Basarab, ban al Olteniei, „dramă națională cu mare spectacol“ de Ștefan Vellescu, Paiața, dramă de A. d’Ennery (în TRC.: Denneri!) și Marc Fournier, Hoții de codru și hoții de orașe, dramă de F. Pyat, Amorul doctor, prelucrare după Molière de M.G. Obedenaru, Monumentul de la Că lugăreni de Vasile Maniu, Banul Mărăcine de V.A. Urechia, Patrie și domnitor de ace lași ș.a. În lista repertoriului am
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
grabnic din plaiurile-mi -nalte, Torente necătoare deprinse ca să salte Din maluri peste maluri, din munte peste munte Să bată a tale coaste, s-acopere-a ta frunte. Să facă într-o clipă ca să dispari din lume. Cu-a tale stânci și codri, cu ai tăi copii și nume!“ Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie Mișcând coama-i de codri ca leul în mânie Și-n hohot lung răspunde: „Balcane-a ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie, Nevoie ai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Să bată a tale coaste, s-acopere-a ta frunte. Să facă într-o clipă ca să dispari din lume. Cu-a tale stânci și codri, cu ai tăi copii și nume!“ Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie Mișcând coama-i de codri ca leul în mânie Și-n hohot lung răspunde: „Balcane-a ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie, Nevoie ai de-o cârje ruina-ți s-o supoarte Căci ai ajuns, sărmane, acum la prag de moarte. Ai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zel? M-am simțit nu numai nedumerit, ci și jignit, cu atît mai mult cu cît el îmi cunoaște opiniile politice! *Două femei de la „spații verzi” tund de zor arbuștii din parc. îmi vin în minte versurile lui Coșbuc („Din codru rupi o rămurea” etc.). Sînt mefient față de filosofia construită pe ele. Chiar și „codrului” uman se pare că-i pasă! Dovadă că evocăm acele ramuri („rămurele”) pe care moartea le-a rupt, că ne referim la faptele lor. După o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu cît el îmi cunoaște opiniile politice! *Două femei de la „spații verzi” tund de zor arbuștii din parc. îmi vin în minte versurile lui Coșbuc („Din codru rupi o rămurea” etc.). Sînt mefient față de filosofia construită pe ele. Chiar și „codrului” uman se pare că-i pasă! Dovadă că evocăm acele ramuri („rămurele”) pe care moartea le-a rupt, că ne referim la faptele lor. După o „dispariție”, echilibrul nu se reface de azi-pe mîine. În publicistică, de pildă, rareori nou-veniții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu atât mai mult cu cât Dvs. le cunoașteți atât de bine. Agapia, Agapia Veche, Secul, Sihăstria, Văratec, Neamțul, Sucevița, Gura Humorului, Arbore, Voroneț, Putna și toate satele și orașele prin care am trecut, și frumusețea peisajelor, cu fânețele și codrii și minunata șerpuire a drumurilor (ca de exemplu cel Între Gura Humorului și Solca) și mai ales curățenia (la propriu) și florile acelea pe care nu le-am mai Întâlnit prin alte părți, care Îți râd parcă din fiecare curte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai primim zahărul și uleiul cu rația și toate celelalte neajunsuri pe care le îndurăm. De fapt, mai citim și de abuzurile făcute de cutare director sau cât s-a furat de la avutul obștesc. Tovarășii aceștia care fură ca în codru parcă sunt membri de partid! Educați și crescuți de actualul regim. Vedeți, pe vremea noastră nu se fura atâta, poate și fiindcă la ora de religie învățăm cele zece porunci, printre care una era să nu furi, că e păcat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și studenți din vacanță. În felul acesta am putut lua contact cu multă lume, majoritatea oamenilor ne cunoșteau încă din timpul școlii secundare. Cu cei câștigați pentru mișcare țineam săptămânal ședință, în fiecare Vineri, în curtea Bisericii Ortodoxe din strada Codru Drăgușan. Aici locuia Ioan Niciu, cantor la biserică, om sărac, dar totdeauna gata să ne stea în ajutor cu sărăcia lui. La fiecare ședință cântam cântecul cunoscut pe atunci „Sculați Români” vorbeam băieților despre lupta care începe. Mai totdeauna vorbea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu se mai desparte de soare, ci luminile se continuă una pe alta. Lumina suprimă noaptea, soarele o destramă. Este noaptea în care lumina veghează stăpânitoare asupra întunericului. Fără somn soarele își salvează puterea luminii în ziua cea nouă. Animalele codrilor și ale câmpiilor se întâlnesc pașnice, fără urmă de discordie, iar moartele pietre capătă glas și culori. Izvoarele munților și ale pădurilor dăruiesc celor ce beau din ele în noaptea aceasta, sănătate și putere și succes în faptele lor - așa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în mijlocul pădurii și-au spus unul altuia marea dragoste pentru neamul românesc, care îi face pe cei doi uriași ai Istoriei să se înfrățească în lupta pentru apărarea patriei. încrederea reciprocă creștea cu fiecare clipă petrecută împreună acolo în taina codrului, departe de lumea învolburată de patimi și de trădări. Află din gura generalului că, șeful Statului Major al Armatei a IV-a, generalul Dragomir, îi făcuse greutăți lui Avramescu, acuzându-l printr-un raport secret față de generalul Negulescu, Ministrul de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
poet, chiar dacă activitatea sa include un roman, scrieri dramatice și traduceri. Culegerea de poezii De pe stâncă, apărută în 1922, s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un răspuns cu privire la
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
conferențiar (1945) și apoi profesor (1957). Deține funcția de șef de sector la Institutul de Logică al Academiei Române (1964). Este vicepreședinte al Societății de Studii Clasice și membru al Societății de Științe Istorice și Filologice, secția studii orientale. Colaborează la „Codrul Cosminului”, „Făt-Frumos”, „Revista de filosofie”, „Revue des études indo-européennes”, „Studii clasice”, „Studii de literatură universală” ș.a. În primele sale lucrări - eseul nepublicat L’Art et la connaissance (1922), studiul comparativ Mimesis și muzica. O contribuție la estetica lui Platon și
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]