6,739 matches
-
să fim serioși, că beția mă face mai lucid. Am observat asta din fragedă pruncie. Se fură la patru mâini. Vadim a zis-o pe asta, nu-l agreez În toate momentele, dar a zis-o. Furtul, dragii mei, devine comoară națională, interes național, scop final al Întregii națiuni. Gicu și Gore bat palmele și varsă paharele pe gât. Da! Aici ai dat cu punctul În i, pe onoarea noastră. Se fură! Lenin o băga pe aia cu Învățați de trei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
compoziție, unică în arta orientului creștin. Dușmanii Moldovei - turcii - sunt în mijlocul condamnaților veșnic. Pentru a fi înțeleasă în toată profunzimea și semnificația ei, vechea pictură bisericească trebuie privită integral, atât sub aspect religios, cât și artistic. Pictura veche moldovenească tălmăcește comorile de gândire și simțire ale credincioșilor din acea vreme, concepția lor religioasă, concepția despre frumos, despre om, despre valoarea și treptele desăvârșirii duhovnicești a ființei umane. „În Moldova, ca și în Țara Românească și Transilvania, existau tradiții de artă populară
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a așezat, la o intersecție, pe o bancă. Un bătrîn, alături, privea cu atenție o sfoară de care legase un con de metal ce aproape atingea asfaltul. Un instrument de zidărie folosit, de data aceasta, pentru a localiza ceva, vreo comoară sau un lac subteran; poate trata cine știe ce suferință a picioarelor. Bătrînul nici nu s-a sinchisit de Thomas, se uita doar spre vîrful conului de la capătul sforii Întinse. Fierul, care aproape că atingea asfaltul, părea să vibreze ușor; din cînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a dreptul uimit văzând ce grad de profunzime și candoare atinge aceasta din urmă. În legătură cu articolele sale din Mundo Gráfico și din alte publicații similare, don Miguel a primit scrisori și tăieturi din ziare de provincie care pun în evidență comorile de candoare ingenuă și de naivitate gugușticească ce încă mai dăinuie în poporul nostru. Uneori i se comentează fraza potrivit căreia domnul Cervantes (don Miguel) nu era lipsit de o anumită ingeniozitate și par a se indigna de atare necuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
logica! Poate că scrisoarea a și ajuns în mâinile Eugeniei. Alea iacta est!Ai intrat în horă, trebuie să joci. Și mâine? Ziua de mâine e-a lui Dumnezeu. Și ziua de ieri a cui e? O, ziua de ieri, comoară a celor puternici. Sfânta zi de ieri, substanță a ceții de fiecare zi!“ — Șah! - îl întrerupse din nou Víctor. — Așa-i, așa-i... Ia să vedem... Păi cum de-am ajuns în situația asta? — Ai fost cu gândurile aiurea, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne legănam sub lumini de stroboscop la Vox Maris. Cum fredonam ironic: „Love me la Cantina 2/ De curg apele pe noi”. Cum făceam cozi la Pepsi și le îngropam în nisip la 7 dimineața ca să le dezgropăm ca pe comori când ni se încingea pielea și ni se încălzeau oasele pentru prima oară după cele șase luni de friguri în apartamentele noastre cu mucegai înflorit la colțuri. Nici lui Petrit nu-i mergea televizorul. Noi nu puteam participa la discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din cele mai fericite din viața mea. Cam urât să-mi construiesc fericirea pe tensiunea altuia. Dar am făcut-o cu o nerușinare apocaliptică. De mulți ani îmi doresc să scriu acea zi, să o pot retrăi ca pe o comoară regăsită. Acum, când scriu, sunt la Palatul Știrbei. Colegele mele de workshop dorm încă. Siguranțele de la electrice s-au dus, da’ eu am baterie la laptop și sper ca pana de curent să le țină și mai mult în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oblăduirea rudelor. Pe femeie o seca dorul de copila lor. Cu ei aveau doar băiatul care, și dacă prindea ceva deprinderi rele, știa să le înfrâneze, nu ca acefalele de femei. Am vorbit lung, poticnit și dificil. Femeia era o comoară de cunoaștere a artei persane. Dar în rest, am vorbit de copii și de feluri de mâncare. Ea politică nu putea face (nici țipenie de televizor sau radio la reședință. Lucruri drăcești!!) și nu era învățată cu nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ajunge. Casa nouă a Mariei se conturează cromatic tot mai mult și mai îndrăzneț. Iar curtea care este o pădure e un vis de început de toamnă senină. Acolo sunt copii mici, instrumente de jazz, un Danny care e o comoară ca partener... Ce să spun? Există o orânduială a lumii. 15-20 de ani contează enorm ca să intri în alt registru. Bref, înainte oamenii din jur se înmulțesc (se nasc, se împrietenesc, se îndrăgostesc), după, oamenii se împuținează. Cei mai mulți fiindcă pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceașcă de ceai, spun, cu glasul spart de la atâta încordare. M-am gândit că v-ar plăcea... să vă aduc. Nu te uita la Bucuria sexului. Ține-ți privirea sus. Chipul lui Trish se destinde. — Vai, Samantha ! Ești o adevărată comoară ! Las-o jos ! Flutură vag din mână către noptieră. Tocmai pornesc în direcția indicată, când ușa băii se deschide și apare Eddie, care are pe el doar o pereche de boxeri mult prea strâmți, cu pieptul gol și incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Au trebuit abandonate; supraviețuitorii și-au reconstruit locuințele În alt loc, situat mai la sud. Astfel Încât Întreg orașul vechi, Samarkandul selgiucizilor, acoperit, Încetul cu-ncetul, de straturi suprapuse de nisip, nu mai e decât un câmp supraînălțat. Sub pământ viețuiesc comori și taine; la suprafață, pășuni. Într-o bună zi, va trebui să se descopere totul, să se dezgroape casele și străzile. Astfel eliberat, Samarkandul va putea să ne povestească propria-i istorie. Se Întrerupse. — Sunteți arheolog? — Nu. Orașul mă atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fie. O, Doamne! O, Doamne! Nu mă simt deloc pregătită pentru asta. Încerc să‑mi iau un aer de detașare plină de încredere, deschid ușa larg și zic veselă: — Tarquin! — Becky! face el, holbându‑se la mine de parcă aș fi comoara pierdută a lui Tutankamon. O, Doamne, e la fel de slăbănog și de ciudat ca întotdeauna, cu un pulover tricotat de mână, de un verde dubios, îndesat sub o vestă de tweed și un ceas uriaș cu lanț, care i se bălăngăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține Dallas. Ofițerul executant dădu din umeri. Ofițerul său secund era un vânător notoriu de comori. ― De ce nu? ― Am înțeles perfect. Bine! (În calitate de căpitan al acestei expediții, Dallas făcea obligatoriu parte din grupa de cercetare. Era o regulă tacită. Era nevoie de un al treilea candidat.) Și Lambert! Aceasta nu părea deloc încântată de onoarea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ceva și pentru burse. Nici o grijă, o să rămână. Ceva... Cei doi își strâng mâinile și Lionel iese din cabinet. Când ajunge în anticameră, Liliane observă caietul mare, cu coperți cartonate, pe care el îl ține în brațe ca pe-o comoară. Curioasă, îl întreabă: — Ce-i cu caietul ăla? — Mi-am vândut memoriile. — Ce surpriză! Când le-ai scris? — Diseară. Apropo, diseară ești invitata mea la cină. La Duc d’Anjou . Ia-l și pe Robespierre: o să facem un triunghi amoros
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cuvinte, fără ajutorul cuvintelor. Intră, intră, merită, crede-mă. — Da, da, înțeleg... Profesorul Vancea privi spre rafturi, spre birou. Se așeză pe marginea canapelei. Doamna Venera îl scrută, severă, mai așteptă câteva clipe și se retrase. Profesorul rămase singur cu comoara. La ora 5, doamna Venera îi aduse un ceai și sandviciuri. — Poate ai vrea prânzul. Cred că ai flămânzit. — Da, nu, înțeleg... scânci zăpăcitul. La ora 7 seara, gazda bătu din nou, timid, în ușă, propunându-i o gustare. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
groase, de toate culorile. — Intră, intră, domnule Vancea. Să pierzi câteva ore cu amprentele acestui înlocuitor. Vârcolacul! Vei vedea memoria și surprizele adevărului. Adâncul adânc, asta ai să vezi! Homer, fără cuvinte. Intră, intră, merită, crede-mă! Rămăsese singur cu comoara câteva ore. Pe la 5, gazda îi aduse un ceai și câteva felii de pâine unse cu un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese întredeschisă. Auzi, cândva, bizare bolboroseli. Tresări, atent. Șoaptele se repetau, greu de deslușit. Un fel de surdină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de scârbă, aplecându-se mult spre pământ. Cuvântul moarte îl înviora, îl repeta cu un spor de energie, înviat, parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu ce las aici. Bolovanultrebuie cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prefață de Petre V.Haneș, acesta crede că prin poezia cita tă autorul ei „întrecuse nu numai pe Gh. Sion (autorul versurilor „Limba românească” n.n.) dar și pe Coșbuc, care trataseră același subiec t.” LIMBA NOASTRĂ Limba noastră‐i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră‐i foc, ce arde Într‐ un neam, ce fără veste S‐ a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste . Limba noastră‐i numai cântec, Doina
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sfântă, Limba vechilor cazanii, Care‐o plâng și care‐ o cântă Pe la vatra lor țăranii. Nu veți plânge‐atunci amarnic Că vi‐ i limba prea săracă. și‐ ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână și‐ntre Muntele Carpat Este patria română, Cu‐al ei soare fermecat. Ea se‐ntinde pân‐ la mare și în sânu‐i falnic are Multe falnice comori, Multe văi încântătoare, Grădini multe, roditoare, Codri, păsări, stele, flori. Are cruci de amintire Pe morminte de eroi Monumente de mărire Din vremi mândre de război. Are tot ce‐ nsuflețește Pe acela ce‐și iubește Patria și legea sa; Ca
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de șipot Sub bolți de pădure. și‐ n ochi i se‐aprinde Noian de‐nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. LUI G. URSU Avar o viață‐ntreagă ‐ am adunat Cu griji pe care nu ți le pot spune, Comori cum încă nici un împărat De când e lumea, n‐a știut s‐adune... Să le păstrezi și‐ n alte lumi mai bune, Acestea toate, ție, ți‐ am lăsat. G.G. Ursu Născut la 25 ianuarie 1911; a decedat în iulie 1980. Am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
retrase din grădina publică (a Bârladului n.n.) sau dealul „Țuguiata” Gheorghe Vrabie „Bârladul cultural”, p.145 MAMEI ( fragment ) Din vremile apuse ș‐ atât de fericite, Aducerile‐aminte adesea mă‐ mpresoară. Ce de viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n.n.) sau dealul „Țuguiata” Gheorghe Vrabie „Bârladul cultural”, p.145 MAMEI ( fragment ) Din vremile apuse ș‐ atât de fericite, Aducerile‐aminte adesea mă‐ mpresoară. Ce de viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cea mai firească, cea mai justă, mai simplă, care ni se oferă. S-ar spune că lucrurile însele vin la noi doritoare de a deveni simboluri... Pe aripa fiecărui simbol tu zbori către fiecare adevăr. Pentru tine se deschid toate comorile Verbului: toată Ființa vrea să devină Verb, întreaga Devenire vrea să învețe de la tine să vorbească". Din acest motiv, Nietzsche recomandă poetului "Fii o placă de aur/ Atunci lucrurile se vor înscrie pe tine/ cu litere de aur". Fulgerul inspirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și de pe palatele țării Egiptului, și spuneți: "Strîngeți-vă pe munții Samariei, și vedeți ce neorînduială mare este în mijlocul ei, ce asupriri sunt în ea! 10. Nu sunt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci își îngrămădesc în palate comori cîștigate prin silnicie și răpire. 11. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Vrăjmașul va împresura țara, îți va doborî tăria, și palatele tale vor fi jefuite! 12. Așa vorbește Domnul: După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]