6,859 matches
-
au scris ei, după ce am văzut, mai demult, și am admirat, copleșit, cum se pot scrie confesiuni spunând tot adevărul în felul cum a făcut-o, de pildă, Rousscau. Știam, aveam adică în minte ideea că la scriitorul român marea confesiune e opera sa, și că adevărul crud despre existența pe care el a dus-o, ca om și ca scriitor, îi cam displace. Lumina în care s-ar pune respectând adevărul nu-i convine, deși, așa cum s-a spus, adesea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fiu vesel și să surâd, omul meu tăcu, mă privi pieziș câtva timp, așteptând, și pentru că probabil văzu că n-aveam de gând să renunț la veselia mea și să-i răspund, îmi întoarse spatele și ieși furios din expoziție. CONFESIUNI UN ÎNVĂȚĂTOR CIUDAT Aventura conștiinței mele a început într-o zi de iarnă când o anumită întîmplare m-a făcut să înțeleg deodată că exist. Era multă lume în casă, ființe mari așezate în cerc pe scaune mici și care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
suferit, mai ales că e și tânăr, are abia în jurul a patruzeci și cinci de ani. Povestind despre alții mă feresc în felul acesta să fac eu mărturisiri. E adevărat că mă feresc, nu cred că e acuma timpul de confesiuni. Confesiunea sau mărturisirea înseamnă liniștire, adică privire înapoi. Or, sentimentul meu e că la ora actuală se așteaptă de la scriitorul român din generația mea opere, și nu "mărturisiri". CÎND SCRIEM CEA MAI BUNĂ CARTE Nici un scriitor nu se oprește cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai ales că e și tânăr, are abia în jurul a patruzeci și cinci de ani. Povestind despre alții mă feresc în felul acesta să fac eu mărturisiri. E adevărat că mă feresc, nu cred că e acuma timpul de confesiuni. Confesiunea sau mărturisirea înseamnă liniștire, adică privire înapoi. Or, sentimentul meu e că la ora actuală se așteaptă de la scriitorul român din generația mea opere, și nu "mărturisiri". CÎND SCRIEM CEA MAI BUNĂ CARTE Nici un scriitor nu se oprește cu plăcere
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
văzut orașul său natal, Suceava, locurile în care familia sa a fost deportată, locul unde a studiat... “, a spus Tabucchi. Norman Manea și-a dorit ca la Sibiu „Antonio să aibă rolul de prim solist“. Iar scriitorul prieten a făcut confesiuni emoționante, despre cum ar putea fi construită această carte, ce va cuprinde între copertele sale istorii ale țărilor, dar și istorii personale. O carte care va vorbi, de fapt, despre prietenia a doi scriitori. „Mulți ani după ce a plecat din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
asta nu însemna crimă sau uzurpare. Totuși, era de neînchipuit ca el, care era nevinovat, să accepte moartea fără să fi încercat mai întâi toate metodele posibile de a scăpa. Era prematur să se gândească la soluții disperate, cum era confesiunea, mai ales că Marele Judecător în persoană putea fi un agent inconștient al Creierului... Dar, într-un fel sau altul, înainte de ora execuției trebuia să acționeze. Marin se îndreptă. Marele Judecător îl onoră din nou cu o plecăciune, iar Medellin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Îi lumina fața. Și probabil că tocmai această răceală trezea În femei Încredere și admirație, dar și un fel de dorință de a-l scoate din indiferența sa ori de a-i topi cruzimea. Eitan ignora avansurile și reacționa la confesiunile pacientelor cu câte o propoziție rece, de genul: „Bine. Da. Dar n-avem altă soluție“ sau „Ce să-i faci. Se Întâmplă“. Uneori, În mijlocul anecdotelor lui Wahrhaftig, Eitan se răsucea la 180 de grade, ca turela unui tanc, și dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe un vapor de marfă și să Înceapă o viață nouă. În Islanda. În Creta. La Țfat. Putea să se Închidă pentru câteva luni În pensiunea familiară din capătul așezării Magdiel și să scrie o piesă de teatru. Sau o confesiune. Putea să inventeze un program politic, să-și atragă suporteri care să-l sprijine, să pună bazele unei mișcări noi care să zdrobească atmosfera de indiferență și să străbată publicul ca o flacără pe o miriște. Sau să se alăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Winston? Nu i-a povestit vecinei la care a fost. I-a spus că s-a murdărit prin băltoace. Dacă părinții lui ar afla, l-ar omorî. —Ai să le spui, Fima? Fima se gândea la asta. Pe tot parcursul confesiunii nu Încetase să-i mângâie părul albinos. Ca Într-un vis rău, simți cum câinele, Dimi și chiar el Însuși se transformau În inima sa Într-o singură ființă. În același Psalm În care se spunea: „Inima lor este nesimțitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
santinelă schimbului său. Toată viața umanității este în carte. Triburile, oamenii, statele au dispărut - cartea a rămas. Cartea a crescut cu umanitatea; toate doctrinele care au mișcat spiritul, toate pasiunile care au zguduit inimile s-au cicatrizat în carte; marea confesiune a vieții impetuoase a umanității este înscrisă în carte, grandioasa autobiografie care se cheamă istoria universală...” Alexandr Ivanovici Herzen 284. „Oamenii cu adevărat mari și buni nu mai mor, nici măcar în această lume. Păstrat în cărți, spiritul lor circulă încă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
fi decât hoarde mânate de patimi.” Eugeniu Speranția 801. „... Trebuie să gândești și să scrii mult ca să poți lăsa în urmă dâra unei lumini.” Marin Preda 802. „Am mai spus că orice carte este, întrucâtva, o narațiune, dar și o confesiune, pentru că relatează un proces sufletesc, care l-a dominat mult timp pe autorul ei. De fapt, orice carte reproduce pentru ochii cititorului desfășurarea epică a unei lupte: luptă între persoane reale sau fictive, luptă între tendințe, scopuri sau interese, luptă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
reprezintă gândirea profundă a celor doi, dar care înseamnă și sfârșitul lor politic. Reușită este și apariția misterioasei soții a lui Goliath la spital, pe când acesta se află într-un soi de moarte clinică. Ea îi face la căpătâi o confesiune furioasă, în care reproșurile matrimoniale concurează cu descrierea vieții adulterine. Scene complet inutile încarcă și mai mult volumul Cartea lui Adrian Petrescu este acel gen de nereușită frustrantă și prin faptul că nu o poți numi direct „eșec“ sau „carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Sunt destule pasaje onorabile. Intrigă însă curajul autorului de a se arunca cu un bagaj obsesional și imagistic desprins parcă din bâjbâielile romanului existențialist-psihologic românesc. Grija pentru arhitectura romanului lipsește cu desăvârșire. Autorul crede că poate rezolva totul prin lungi confesiuni sau prin intervenții naratoriale brutale. Lucrurile, de fapt, se complică. Mijloacele sunt puține însă. Intențiile bune pot fi ghicite, dar își găsesc rareori realizarea. Scene complet inutile încarcă și mai mult volumul. Exemplul cel mai bun ar fi mărturisirile erotice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
intră și În labirintul imaginației orbilor și al felului lor de a visa, se urcă În acest turn al sensurilor lui Babel și se iese pe scara de incendiu. Apoi, nu m-am putut stăpîni să nu scriu romanul Demonul confesiunii, foarte probabil primul din literatura română redactat cu ajutorul unei voci electronice, povestire În care apare ca personaj secundar, Însă cu suficient rol catalizator, orbul Andrei Cuc. — Bine-ai venit, măi Andrei Cuc, mă Întîmpină un prieten poet din Iași, bucurîndu-mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la spitalul local. Ardudul avea vasăzică spital, liceu cu internat, un orfelinat, o fabrică de scaune, gară de șină Îngustă, biserici de toate confesiunile, cetatea zisă a lui Rákóczi, dar clădită Încă din 1481. Avea de asemenea, În hotarul dinspre Rătești, un conac pentru o parte din administrația Întinselor moșii ale lui Sándor Károlyi și ale urmașilor lui. Găzduia de bună seamă mai multe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Rătești la fiica ei, Maria, la Pișcari. Au rămas de pe urma ei poveștile născocite și cele trăite din care am Înșirat cîteva În aceste pagini. Pe una dintre ele Însă n-am putut s-o captez În cîmpul de atracție al confesiunilor mele de acum. Are de-a face cu dorul de măritiș al unei tinere tru fașe, apar acolo o vrăjitoare bătrînă, un pumn de guldeni, adică bani de aur adevărat, un diavol În carne și oase, fără coarne, dar cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să compare răsăritul soarelui cu o erecție! Ne întrebăm, îngroziți, cu ce anume ar putea fi comparat apusul... Totuși, nu excentricitatea reprezintă predilecția lui Dorin Almășan. Sigur pe sine, voios, poetul înoată de cele mai multe ori în largul unei filozofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi auzite în câte un compartiment de tren, când călătorii, plictisiți de drumul prea lung, se angajează în discuții despre... viață: „Câtă amară tristețe / cuprinde și-ascunde / «jocul» acesta / de-a viața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răspuns. Dând pagină după pagină și citind reflecții de genul acesta, simțim de la un moment dat că bărbia ne cade în piept și că trebuie să o sprijinim cu degetul mare, în stilul autorului. Când suntem gata-gata să ațipim, o confesiune neașteptată ne trezește brusc, ireversibil, și ni se fixează în minte pentru toată viața: „Am visat cândva că în loc de penis îmi crescuse un cap de gâscan care se tot agita, pentru a mă prinde cu ciocul de nas.“ Nu ne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi desemnat nici un câștigător. Marturisiri riscante „Acest volum de versuri sunt eu, o cutie de carton“; „O cutie nu este importantă prin natura ei, ci prin conținutul pe care îl poartă în interior, fie el și cel mai neînsemnat“ etc. Confesiunea aparține Ilenei Radu, autoarea volumului de versuri Cutia de carton (Bren, București, 2002). Lăsăm la o parte pleonasmul „conținutul pe care îl poartă în interior“. Dar mărturisirea autoarei este lipsită de grație din punct de vedere literar. Încercarea ei de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în orice alt mod“... Cu alte cuvinte, bijuteriile de aramă și de sticlă nu numai că sunt așezate pe câte o pernuță de catifea, dar mai sunt și protejate cu gratii. Samson Bodnarescu sau Veronica Micle ? Gheorghiță țarălungă, autorul volumului Confesiuni îndurerate. 1001 catrene (Edmunt, Brăila, 2007), scrie versuri - și el - ca în secolul XIX. Dacă nu am ști anul în care a apărut cartea, am putea crede că aparține unui contemporan al lui Eminescu. Și ne-am grăbi, poate, să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
redobândește neutralitatea afectivă atunci când comentează cărțile unor domni. Dar nu se întâmplă așa. El se înduioșează, din principiu, ori de câte ori se pronunță asupra textelor unui autor, fie el bărbat sau femeie. Scriind despre poeziile lui Ion Machidon, se lansează într-o confesiune sentimentală lacrimogenă, dintre acelea care se fac de obicei la un pahar de vin. O nouă carte a sa, Lecturi despre cărțile confraților, Amurg sentimental, București, 2008), provoacă nedumeriri încă de la titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe rezultate scârboase În orice circumstanțe. Sammler știa multe despre asemenea stare de creatură supraacentuată fără chiar să vrea să știe. Din motive unice el era la mare cerere În vremurile de acum, adeseori vizitat, adeseori consultat și primitor de confesiuni. Poate era o chestiune legată de pete solare sau motive, ceva barometric sau chiar astrologic. Dar tot timpul venea câte cineva să bată În ușă. Pe când se gândea la furnicari, la faptul că fusese demult ochit și urmărit de către negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vor trebui să muncească din greu doar pentru a rămâne În viață, pentru a respira. Vor trebui să supravegheze strict indicatoarele tuturor dispozitivelor. Condiții cu totul diferite. Tehnicieni austeri - aproape un ordin preoțesc. Dacă nu intra Bruch cu forța cu confesiunile lui, dacă nu era Margotte (căci Începuse acum să se gândească la ale inimii după trei ani de văduvie decentă - mai mult discuții decât perspective, În mod sigur: discuții, examinări cinstite ad infinitum), dacă nu era Feffer cu aventurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
felul în care vorbește despre transcendență, despre religie și despre... „plecare“. Textul a apărut și pe video, și ca transcriere. Subtitlul pe care el îl dorea este „Before I Go“, adică „Înainte de plecare“, „Înainte să dispar“. Un fel de ultimă confesiune. Mi s-a părut, și sper că și cititorilor li se va părea, tulburător acest dialog. Cred că este cu deosebire interesant pentru România. Bellow a avut o relație specială cu România, una dintre soțiile lui era o importantă matematiciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
avion german, mai exact de un Messerschmitt 109. Horst Rippert, fost pilot al Luftwaffe, a recunoscut recent că el se afla la bordul Messerschmitt-ului, pe 31 iulie 1944 - „Puteți să vă opriți din căutat. Eu am doborât avionul lui Saint-Exupéry“. Confesiunile tardive au avut întotdeauna ceva emoționant, dar mărturisirea lui Rippert, a unui om care și-a ucis, fără să știe, unul din scriitorii favoriți, e și mai și. Germanul spune că a trăit toată viața cu vina de a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]