8,430 matches
-
mult cu cât în final transpare imaginea ființei iubite din copilărie: Înfundat după o perdea grea de mătasă verde și uitându-se pe fereastă în noaptea clară, ședea un tânăr cam de 18 ani. El își răzemase bărbia plină de cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere, ocupat se vede cu sine însuși și cu visele sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care nu li se dezvăluie în egală măsură tuturor, ci pe trepte diferite de înțelegere; iar poetul este conștiința fără de care lumea, cu întreg misterul ei, ar fi mult mai puțin înțeleasă: Că-ndărătul lumii voastre mici de-o măsurați cu cotul/ E-o vecie că-nainte-i o vecie este iar/ Că-n nemărginirea lumii și a vremei ea-i o clipă/ Suspendată 71. Ca urmare, geniul are o capacitate creatoare înrudită cu cea a Demiurgului, o putere ce se manifestă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ș.m.a. Dincolo de oarece haz, ditamai răbojul păcatelor (ce ocupă prima jumătate a carnetului) vine, peste atâtea decenii să arate cât de naivi eram în suferința noastră prilejuită de degringolada cronică a fotbalului românesc și cât de tare îi durea în cot pe jucători de soarta clubului ce-l slujeau. "Catalogul păcatelor" din "Carnetul apicultorului" merită făcut public, evident, cu introducerea "a fost odată ca niciodată". Transcriu, adăugând și pasajele sărite în carte: 7.XII.1961 Pîrcălab a fost la barul "Melody
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pag. 47: "În imensul hol al aeroportului internațional Dulles din Washington era enorm de multă lume". Și aflăm tot soiul de noutăți: "Orașul Chișinău este absolut sinistru. Construit pe mai multe coline ce domină râul Brac, o apă cu multe coturi, ce se varsă în Nipru..." (p. 131). Râul cu pricina nu-i Brac, ci Bâc, și se varsă nu în Nipru, ci în Nistru mă rog, fuga condeiului naște aberații. Republica Moldova este "încă ocupată de armata a 15-a" (!?) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
s-a vrut să pară, o expresie a dorinței de restabilire a adevărului și de a se face târzie dreptate, cât mai ales prilejul de a se da ghiontul decisiv lui Al. Drăghici & comp.: lupii tineri își făceau loc cu coatele, sprijinindu-se, la nevoie, și pe cadavre. (De aici încolo, izvoarele se înmulțesc; nu numai cartea Laviniei Betea, ci și câteva culegeri de documente detaliază în amănunt.) Ceaușescu înființează o Comisie (secretă) de cercetare a cazului Pătrășcanu, după ce o investigație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Și revenea la situația ei. Să nu credeți că eu sunt văzută foarte bine aici, nu, că am pensie mare, că am lucrat 40 de ani în cadrul militar, acum să le-o dau lor ? Degeaba! Pe mine mă doare în cot, ca pe Mircea Radu ! Am aici 21 de ani, am făcut multe în acest timp și aici închid ochii, de aici a plecat și soțul meu !... După un timp ne-a scris mai în amănunt despre situația ei, mai deschis
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
30 de ha erau ale bunicului meu, pe care-l chema ca și pe mine: Emilian Neda. Omul acesta a fost concentrat în cel de-al Doilea Război Mondial. A luptat în Basarabia. A luptat la Odessa. A ajuns până la Cotul Donului. A luptat apoi și pe frontul de Vest, a ajuns în Munții Tatra. S-a întors acasă pe 12 mai 1945. A scăpat de peste tot. Și s-a întors teafăr. Dar tot în '45, spre toamnă, l-au luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un om obișnuit. Da, încă avea destule metehne. Se rădea la două-trei zile. Se îmbrăca neglijent. Nici măcar nu-și punea cravată la gât în fiecare zi. Papucii, pantofii și-i văcsuia rar, când îi amintea ea. Haina-i strălucea în coate. Și când ea îi făcea observații, el râdea și-i răspundea: Nu plec la recepții! Merg pe șantier. Asta mi-i funcția! Trebuia s-o vezi și să-mi reproșezi la început. Acum... Corina se mai domolea. Și glumea: Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stătea la masă cu Încheieturile mâinilor sprijinite de o parte și de alta a farfuriei, Într-o poziție ce ar fi trebuit s-o Învăț de la el În timp ce mi se dădea drept exemplu. Așa se mănâncă, Îmi spunea, nu cu coatele pe masă ori cu mâinile pe sub masă, și fără să-mi dau seama Îl asemănăm cu un șoarece rozând o bucată de ceva cu labele din față. Barem atâta lucru s-ar fi cuvenit să Învăț În serile când venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
singur, ar fi fost și păcat cu toată liota aia de clienți ce-i mișunau prin curte. Până Într-atât se pomeni Înghesuit de comenzi, că o puse În mai multe rânduri și pe nevastă-sa să bată la tuburi cot la cot cu noi. Sălta treanța aia de halat pe ea de ziceai că-i pe sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi fost și păcat cu toată liota aia de clienți ce-i mișunau prin curte. Până Într-atât se pomeni Înghesuit de comenzi, că o puse În mai multe rânduri și pe nevastă-sa să bată la tuburi cot la cot cu noi. Sălta treanța aia de halat pe ea de ziceai că-i pe sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o căina că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dar indignarea atroce ce i-o citeam pe față părea să-i fi luat glasul. Slăbeam treptat strânsoarea și aproape că-mi luasem mâinile de pe ea când se eliberă cu un efort suprem. De-acum o priveam ridicat Într-un cot, lungit În iarbă la picioarele ei. E atât de Înaltă și de frumoasă, dragostea mea, mămica mea Felicia pe care toată viața te-am căutat și acum aștept, să mă calci pe cap ori să-mi tragi un șut În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zi și din noapte are pă puțin zece-cinșpe mii În buzunarele ale din care nu-l prea vezi scoțându-și mâinile, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem sacii de ciment din pivniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
kile de ciment scos din pivniță cu spinarea și urcat În mașini. Cât Încă mă țin picioarele și spinarea, da, tot e bine, și-i și mai bine că n-o să mai trec niciodată pe aici. O să scap, da, fug cot la cot cu Laur și Andrei și gândul mi se Întoarce pentru o secundă spre Ortansa. Într-o bună zi am să aflu din gura ei ce a vrut să-mi spună atunci, prima și ultima dată când ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ciment scos din pivniță cu spinarea și urcat În mașini. Cât Încă mă țin picioarele și spinarea, da, tot e bine, și-i și mai bine că n-o să mai trec niciodată pe aici. O să scap, da, fug cot la cot cu Laur și Andrei și gândul mi se Întoarce pentru o secundă spre Ortansa. Într-o bună zi am să aflu din gura ei ce a vrut să-mi spună atunci, prima și ultima dată când ne-am văzut. Multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dumirește: Păi cum dracu’, sfinte Dumnezeule, că ăla când te făceai că pui mâna pe el se strâmba de-ai fi zis că acuma o ia la fugă. Păi cu labele tale alea jegoase, oooaaaag... Laur scoate limba de un cot. Chiar te fac să vomiți mâinile părințelului, iar Viorel era o fetiță drăguță și fină, care ce să vă mai spun când m-a luat la el În apartament În Drumul Taberei și ne-am spălat numai cu săpunuri străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a prins oboseala, dacă nu chiar o fi adormit așa, pe grabă, uitând să Închidă complet ochii. Aia e, că doar foamea l-ar mai ține treaz și-n stare de funcționare pe ăsta. Ea Îmi băgase o mână până la cot În șlițul desfăcut, iar cu cealaltă vorbea, Întrerupându-se când și când ca să mângâie scăfârlia mea colțuroasă. Ce ai? mă-ntreba mâna ei. Unde te-ai dus? Ce-o mai fi și-n capul tău ăsta mare? Nu lăsa gândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se zbătea ca o trenă lungă prin sfărâmătura de pământ și parcă dansa și izbea cu toporul În toată pădurea asta de dihănii care fugărește poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna micuțului. Se apleca și se lăsa pe vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile alea În boașe, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
futu-le morții-n gât de jeguri nemernice și să le fie țărâna În gura și-n ochii, eh, de cinci sau șase veri n-am mai văzut ce se-ntâmplă pe-aicea pe plajele astea. Mă ridicasem Într-un cot pândind pentru o clipă o schimbare, năpădit de o dorință tulbure. Marea de un roșu murdar se zbătea Între zidurile coșcovite ale cazematei. O fi fost furtună aseară, dar nu-i nici o scamă de nor pe cer. I-au vânat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pun jos toate zidurile alea În două zile, Laur al meu n-a curățat nici treizeci de cărămizi, și p-ormă pun-te Nelo pe curățat cărămizi și Încărcat. Am muncit o săptămână de mi-a ieșit limba de-un cot. Asta era viața noastră. Când găseam ceva de lucru, când nu găseam și tocam banii prin hoteluri. Eu mă omoram muncind, da’ el găsea de lucru. Și mai stăteam cu el, că-mi plăcea cum mă fute. P-ormă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzduhul se legănau înfricoșător... Cum să uiți dimineața aceea de iunie... când a doua mare aventură a Secolului se pornise... Și, ca, un „galop de sănătate”, au ținut-o nemții și românii prin stepele rusești, până la Moscova și Harcov... până la Cotul Donului și Stalingrad... până la... Dar, neașteptat de repede, roata războiului s-a întors. Acum, tunurile se auzeau din nou, bubuind la Prut... Jurnalele, din februarie... și, radioul difuzau... știri îngrijorătoare... „Se dă bătălia pentru Vitebsk..” Lupte înverșunate în Cotul Niprului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
până la Cotul Donului și Stalingrad... până la... Dar, neașteptat de repede, roata războiului s-a întors. Acum, tunurile se auzeau din nou, bubuind la Prut... Jurnalele, din februarie... și, radioul difuzau... știri îngrijorătoare... „Se dă bătălia pentru Vitebsk..” Lupte înverșunate în Cotul Niprului...” Na trecut nici o lună, și în cursul lunii martie situația frontului se înrăutăți tot mai mult. Jurnalele difuzau... Comunicatele Armatei... „Lupte grele atât pe Bugul inferior cât și în străpungerea între Bug și Nistru..” „Lupte grele la est de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și frunzele, prin adierea lor, păreau să-l recunoască.. Revenit acasă, din război.. n-a acceptat oprimarea comunistă și nici ocupantul rus, împotriva căruia luptase, el, cât și frații săi...Alexandru, locotenent, căzut în infernul de la Harkov, iar Vlăduț, la „Cotul Donului” , și a luat calea munților.. I s-au alăturat învățători, ofițeri rezerviști, studenți, dar și simpli țărani... toți, de prin localități ca.. Pipirig, Grumăzești, Ghindăoani, Vânători, Crăcăoani, din munții Neamțului.. din Borca, Poiana Teiului, Hangu, Viișoara, de la poalele Stânișoarei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Baltă se afla în acelaș loc și aștepta pe uncheș. O neliniște însă îl frământa.. cu un tremur în inimă.. Un tufar de la marginea pădurii se clătină și, în locul bătrânului apăru Nică, feciorul fratelui său mai mare, Alexandru, căzut la „Cotul Donului”. Nică era un flăcău de vreo 14-15 ani, curajos, cu o inimă de om trăit la munte Când îl văzu, Baltă tresări simțind furnicături sub piele, dar nu-l întrebă nimic pe băiat, înțelegând totul. Bătrânul bănuit de „legături
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu l-a însoțit. „Poate n-o pățit nimic..!”, își tot spunea, să-și îndepărteze gândurile rele. „..s-o dus, doar, la o „întâlnire”, nimic altceva !”. De fapt, toți aveau încredere în iscusința lui... Culcați pe o parte, sprijinți în coate, respirau cu nesaț răcoarea nopții.. ascultau și, se uitau în foc, cum împroașcă scântei. Deodată, un greiere începu încet încet... parcă o doină. „Hu-hu... hu-hu..!”, se auzi în vârful unui brad... Apoi, un fâlfâit greu, de aripă, trecu pe deasupra lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]