7,252 matches
-
orice merit și n-ar fi trebuit să fie niciodată puse În vânzare. Cartea (mai există din păcate un exemplar din ea În „fondul secret“ al Bibliotecii Lenin din Moscova) a meritat să ajungă o pradă În ghearele celor câțiva cronicari care au consemnat-o În niște periodice obscure. Profesorul meu de literatură din școală, Vladimir Hippius, un poet de prima mână, dar cam esoteric, pentru care aveam o mare admirație (o depășea după părerea mea, ca talent, pe vara lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să aducem pacea Moldovei, pacea Europei în pericol. Dimensiunea europeană a lui Ștefan este dezvăluită și prin aprecierea și relațiile cu principii Europei, cu Papa de Roma, cu Dogele Veneției; cu Șahul Persiei; despre el au scris în termeni elogioși cronicari contemporani lui: polonezi, unguri, ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi Addenda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu Șahul Persiei; despre el au scris în termeni elogioși cronicari contemporani lui: polonezi, unguri, ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi Addenda), mai mult chiar decât cronicarii români. E o veche meteahnă a noastră: nu știm să ne prețuim valorile. În iarna anului 1475, după izbânda de la Podul Înalt asupra turcilor, Papa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi Addenda), mai mult chiar decât cronicarii români. E o veche meteahnă a noastră: nu știm să ne prețuim valorile. În iarna anului 1475, după izbânda de la Podul Înalt asupra turcilor, Papa de la Roma, însuși, l-a decretat pe Ștefan cel Mare "Apărător al Creștinătății", semnând astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
intransigența față de tot ce lovește obiectul dragostei și al datoriei sale: Moldova. Scopul scuză mijloacele". Și eu m-am străduit să văd în Ștefan "omul" desigur, mare, excepțional, un erou, dar nu "sans peur et sans reproche"; și, dimpreună cu cronicarul, am glăsuit: "...Și Ștefan Vodă fost-au încă om cu păcate...". Ștefan cel Mare de toate a fost, numai "Sfânt" n-a fost. Sanctificarea lui Ștefan un act mai mult politic a fost o greșeală care i-a adus contestații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat viață istoriei. Am îmbrăcat istoria într-o haină literară, prezentă, dar trupul și inima au rămas istorie. Respectând "adevărul istoric" ce nu este absolut nu mi-am permis să "fantazez" decât în zona petelor albe ale istoriei, unde glasul cronicarilor s-a stins în negura vremurilor, dând aripi imaginației, intuiției, adăugând, cu prudență, ceea ce am gândit că lipsește, completându-l vizionar, cu fapte, întâmplări, gânduri, sentimente care "ar fi putut să fie adevărate". Arta, literatura, îmi acordă această libertate, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu este minciună, ci plăsmuire, și, atâta vreme cât este necunoscută, nu poate fi tăgăduită. Tentativa de sinucidere a Doamnei Maria, imaginată în roman, s-ar putea să aibă un substrat de adevăr în viața ei reală: peste un an Maria moare. Cronicarii pomenesc data morții premature, dar nu menționează și cauza ei. Romanul este o dramă istorică și nu o istorie dramatizată, pentru că nu se limitează la narațiune "ce și cum"; ci se străduiește să descopere cauzele, drama -, să răspundă și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este Mărușca iubita, sau Evdokia soția? Eu am optat pentru soluția care-mi oferea rezolvarea cea mai dramatică, cea mai bogată în sensuri, cu condiția să nu falsific caracterul și personalitatea eroului... În final, în ADDENDA, adaug câteva din mărturiile cronicarilor străini și români (unii contemporani) despre Ștefan cel Mare și Moldova lui. Istoria cere "adevărul", cere "dovada". Este și un răspuns celor care, ca Toma Necredinciosul, se îndoiesc că Ștefan ar merita cinstirea cu titlul suprem de "cel mai Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-am sforăit câteva cuvinte "mari" care să sune din coadă; despre glorie, sânge, oase... Oasele străbunilor, bineînțeles! Aistea ajută la luptat și la murit, filozofează Ștefan. Dar am izbândit Ștefane... altfel cum? spune Vlaicu. Desigur, altfel nu se poate... Cronicarii vor izvodi în letopiseți: "Marți, ghenarie, 10, anul Domnului văleat 6983 de la Zidire, la Vaslui, în locul de-i spune Podul Înalt, Vodă Ștefan a lovit cu mare război Împărăția turcească și cu voia lui Dumnezeu moldovenii au izbândit!". Dar, continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui uluitoare? Judecata cumpănită ce știe să aleagă clipa și locul? "Ștefan Vodă, cu capul lui, cu brațul lui, cu inima lui, dacă s-ar fi născut în mijlocul unui popor mare, ar fi ajuns aidoma lui Alexandru Machedon"... sunt cuvintele cronicarilor polonezi, și unguri, și moscoviți, ce recunosc cinstit, deși, nu o dată, i-a usturat pe propria lor piele ascuțișul săbiei Măriei sale. E mare! Înaintea lui, deși e mic de stat, tu ești cel ce te simți mic. Unchiule, îngână cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la fel au făcut fii și nepoții lor. După cum vezi, în vinele noastre gâlgâie același afurisit sânge mușatino-basarab. Ce vrei dovadă mai bună că suntem "o singură țară", cum visa să fim marele voievod al Transilvaniei, Iancu Corvin de Hunedoara... Cronicarii mărturisesc că în vechime chiar am fost "o singură țară". Voichițo, te-ai lămurit? Să mă privești ca pe un frate și nu ca pe un căpcăun fioros... Voichița, înseninată, își șterge obrajii cu palmele: Mă... Măria ta... n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a înțeles ce nu înțelege regele său, remarcă Ștefan, vădit tulburat. Înțelepții ar trebui să cârmuiască lumea, dar, din păcate, înțelepții gândesc prea mult și acționează prea puțin... "O țară prea mică, pentru un principe atât de mare", spunea un cronicar moscovit, dezvăluie Vlaicu. Cum s-ar spune, se ploconește Țamblac, "aripile-ți au depășit cuibul". Ooo! M-au ridicat prea sus. Nu-s vrednic de atâta cinstire. Aiasta mă obligă... Teamă mi-i că-s prea mic pentru ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai aici însemnările mele: fapte, gânduri de-a valma, "câte au fost scrise în inima mea", adunate în anii blagoslovitei mele domnii... Dee Domnul încă mulți, mulți ani! înalță rugă Vlaicu. Cată în ele înțelesul adânc al acestor vremuri. Fii cronicarul timpului nostru viforos. Moaie peana în sânge și izvodește cu adevăr cum au fost toate și bune și rele... Scrie, scrie, să nu fim de tot dați uitării. Scrie, să se știe cât am vrut și cât am visat, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a arătat mai presus de toți dușmanii săi... Pe drept trebuie socotit printre bărbații vrednici de ținut minte pe vremea sa... Era mândru și cruzimea neobișnuită a firii i-a șters puțin din faima și gloria faptelor sale." Nicolaus Istvanfi cronicar maghiar * "O! bărbat glorios și victorios, om fericit căruia soarta i-a hărăzit cu multă dărnicie toate darurile! Tu ești drept, prevăzător, isteț, biruitor contra dușmanilor. Nu în zadar, ești socotit printre eroii secolului nostru!" Din Matei Miechovski, cronicar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Istvanfi cronicar maghiar * "O! bărbat glorios și victorios, om fericit căruia soarta i-a hărăzit cu multă dărnicie toate darurile! Tu ești drept, prevăzător, isteț, biruitor contra dușmanilor. Nu în zadar, ești socotit printre eroii secolului nostru!" Din Matei Miechovski, cronicar și medic polonez, Chronica Polonorum * "Ștefan Domn al Moldovei oștean viteaz ca un al doilea Alexandru cel Mare. A săvârșit fapte mari cu mijloace modeste..." Nicolai Karamzin, Istoria Rusiei * "Bărbat în toate veacurile, vrednic de aducere aminte pentru mărirea sufletului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nicolai Karamzin, Istoria Rusiei * "Bărbat în toate veacurile, vrednic de aducere aminte pentru mărirea sufletului său, pentru agerimea sa, pentru priceperea sa în ale războiului și pentru norocoasele sale războaie împotriva turcilor, polonilor și tătarilor". (Și ungurilor adăugăm noi). Cromer cronicar polonez (1512-1589) * "Domnul este un om foarte înțelept și demn de mare laudă, foarte iubit de supuși, căci este blând și drept, foarte treaz și darnic". Matteo Muriano (medic italian care i-a îngrijit rana de la picior, căpătată la asediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
supuși, căci este blând și drept, foarte treaz și darnic". Matteo Muriano (medic italian care i-a îngrijit rana de la picior, căpătată la asediul Chiliei) * "Era însuflețit pentru lucruri frumoase și mândru... pe lângă acestea, activ și strașnic în război." Bonfinus cronicarul regelui Matei Corvinul * "...Toți supușii sunt oameni de fapte , nu de stat pe saltea, ci pe câmpul de bătălie; și, după cum mi-au spus mulți oameni demni și comercianți care vin de la Stambul, turcii au mare frică de acest Domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și dreptatea sa, neîngăduind ca vreo fărădelege să rămână nepedepsită." Jan Dlugosz, Cronica Polonorum * "De la 1465-1484 timp de 19 ani, Ștefan cel Mare ține piept fără încetare acelui puternic șuvoi turcesc; și, apoi, după ce și Moldova este "stropșită" cum spune cronicarul -, furia musulmană se revarsă asupra Ungariei pe care o șterge ca stat în 1526, transformând-o în pașalâc. Fără Mircea, Iancu Corvin, Scanderbeg, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, oceanul turcesc ar fi repezit valurile sale până la marginea Apusului, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de neînduplecat cu dușmanii... Spiritul lui de a risca și de a da piept bărbătește cu primejdii tot mai noi, bravura cu care se arunca personal în luptă și talentul lui militar care se manifesta prin a surprinde dușmanul..." Gorka cronicar german * "Măria ta! Parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei. Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de o mare nevoie. În felul acesta Cazimir al IV-lea și-a satisfăcut vanitatea de a încătușa și uni cu sine pe acel principe care învinsese pe turci, pe tătari și pe unguri."( Și pe polonezi adăugăm noi) Wapowski cronicar polonez, Jurământul de credință de la Colomeea * "Fost-au acestu Ștefan Vodă om nu mare de statu, mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâia fără județu. Altminterea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
schimonosită și corpul zguduit de un cutremur lăuntric. Așa am plâns-o chiar pe ea, după 26 de ani, când a murit. * Astăzi, 12 august 1990, se împlinesc 35 de ani de la moartea fratelui mai mare al mamei (eu sunt cronicarul familiei, eu țin minte tot). Întâiul născut (în 1893), din seria celor șapte copii din prima căsătorie a bunicului, era, după părerea unanimă a fraților săi mai mici, cel mai înzestrat dintre ei toți. Îl chema, ca pe tatăl său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ce uimitoare această capacitate a muzicii - un fluid în care „îngheață” un alt fluid - de a fi depozitara și păstrătoarea „pe viață” a comorilor noastre sufletești! Audițiile muzicale clujene au reprezentat o experiență esențială a formației mele spirituale. Semnalez atenției cronicarilor „obsedantului deceniu” acest impresionant fenomen ce li se va părea probabil idilic și minor, dar în care eu văd o formă de libertate inventată spontan de tinerii acelei generații. Tradiția audițiilor muzicale studențești nu părea să existe la București, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de critică, condusă de Eugen Simion, a revistei ( transformată apoi, în 1968, în România literară) nu a fost mai autonomă, mai liberă în inițiativele ei și mai independentă în judecățile de valoare pe care le emitea prin echipa sa de cronicari, mai prestigioasă într-un cuvânt ca în acei ani. În această ipostază, de om bun și de coleg receptiv, l-am cunoscut eu pe Tiberiu Utan. * Nichita Stănescu, cu care am avut cinstea să fiu coleg de redacție, văzându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai milităros dintre noi, a rostit una din replicile sale memorabile: „Ce-ar fi să-i batem”, adică noi pe ei. Efectul provenea din voita confuzie între confruntarea militară și disputa sportivă; așa cum în fotbal, de pildă, ca să folosesc stilul cronicarilor noștri sportivi, buturuga mică răstoarnă carul mare. Din păcate nu eram nici la fotbal, nici pe vremea lui Mircea cel Bătrân (nedevenit încă cel Mare). Apropo de domnitorul muntean cântat de Eminescu în Scrisoarea III. În acele zile, pornind tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
selecționată tot de regizoare) cu momentul dramatic ce trebuia scos în evidență au augmentat reușita preocupare a actorilor de a da la iveală un produs cultural de calitate și de blazon. Pentru a nu nedreptăți, prin omisiune, las la latitudinea cronicarilor de specialitate, consacrați, să facă evidențieri individuale. Ceea ce urmăresc acum prin această intervenție este dorința de a scoate în evidență faptul (receptiv fiind la orice eveniment cultural ieșean valoros) că este plin de semnificații generatoare de speranțe pentru viitorul artei
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]