6,546 matches
-
ALMANAHUL ÎNVĂȚĂTORULUI ROMÂN, publicație editată la Sibiu în 1899 și 1900, întocmită de Iosif Velcean. Almanahul se vrea „un loc de întâlnire comună”, unde toți dascălii români „să-și poată da mâna, spre a se ajutora”, înfrățiți în greaua luptă „ce duc pentru luminarea poporului român” (Prefață). Rubrici: „Notițe din tipic”, „Cronologie pe anul 1900”, „Date genealogice”, „Reuniuni învățătorești”, „Pro domo”, „Școala confesională”, „Literatura noastră școlară
ALMANAHUL INVAŢATORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285284_a_286613]
-
de mici boieri scăpătați: tatăl, Mihai Lixăndrescu, sameș și vistier, mama, Maria (n. Fusea), cu înaintași pomeniți în documentele vremii lui Constantin Brâncoveanu. A copilărit la Târgoviște; era un hoinar visător și ruinele vechii curți domnești îi hrăneau himerele. La dascălul Rafail, împreună cu Vasile Cârlova, a învățat greaca modernă, apoi „elinica”, în școala lui Mitilineu. Având o memorie prodigioasă, putea reproduce scene din Sofocle și Euripide, îl știa pe de rost pe Anacreon. În 1827, orfan de ambii părinți, vine la
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
Brătianu. Mezina „marelui partid” de acasă al lui Ion C. Brătianu, A. moștenește numele mamei, Pia (de la Caliopia, în acte însă Caterina, n. Pleșoianu). Instrucția tinde a fi solidă și completă. Asemenea fraților săi mai mari, învață în particular, cu dascăli renumiți din Bucureștii de odinioară (între care Spiru Haret și Ion Bianu), trecându-și bacalaureatul, în 1899, la Colegiul „Sfântul Sava”. În circumstanțele dramatice ale întâiei conflagrații mondiale, rămasă lângă mama vârstnică în capitala invadată de inamic, după retragerea armatei
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
-lea și al XX-lea, fiind îngrijite de Moses Gaster sau de Margareta D. Mociorniță și Cătălina Velculescu 42, manuscrisele sunt cu mult anterioare. Un lucru nu trebuie să ne scape: dacă cel mai vechi dintre acestea, copiat de Costea Dascălul de la Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului, datează din anul 169343, copii în limba slavonă circulau în Moldova mult mai devreme; Alexandru Mareș pomenește de un fragment succint (doar două file) păstrat într-un manuscris care datează din intervalul 1553-156344
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fine, Cătălina Velculescu este cea care a editat științific, pe urmele lui C.N. Mateescu, și o traducere din grecește a unui Fiziolog al lui Damaschin Studitul, redactată în secolul al XVI-lea, singura copie a traducerii în română (realizată de dascălul Nicolae Duma în 1774) datând însă din 183245; textul original i-a fost însă cunoscut lui Cantemir, după cum demonstrează aceeași Cătălina Velculescu 46. Lucru observat de majoritatea comentatorilor, această variantă diferă într-un punct esențial de Fiziologul alexandrin și de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
italiană, datând din 1592 de către Gherman Vlahul, din păcate pierdută. Din slavă s-au tradus mai multe variante, cea mai veche în 1620, de către popa Ion Românul din Ardeal, cuprinsă în Codex Neagoeanus, o alta din 1693, realizată de prolificul dascăl Costea de la biserica Șcheilor din Brașov 53. În fine, nu au lipsit nici traducerile din greacă. Alexandru Mareș fixează convingător prima traducere în limba română a lucrării înainte de anul 159254. În fine, într-un erudit studiu introductiv, Alexandru Moraru numără
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fabulelor a luat naștere, începând cu secolul al IV-lea e.n., și o biografie a înțeleptului, care a circulat cel mai adesea atașată la culegerea fabulelor 62. Cea mai veche variantă românească datează din anul 1703, aparținându-i lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului; este vorba însă doar de viața lui Esop, nu și de fabule. La 1717, în compensație, Vasile Ieromonahul copiază doar Pildele lui Isop cu toate jiganiile. O culegere care alătură biografia romanțată și fabulele apare abia în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu o siluetă sumbră care înfățișa Moartea 65. În fine, fără a avea pretenția de a fi pomenit măcar o parte relevantă din cărțile populare în care figurile animaliere ocupă prim-planul, merită amintite două fragmente copiate de același Costea Dascălul din Brașov în jurul anului 1700: Poveastea țărilor și a împărățiilor câte-s în pământul Asiei și Împărțeala dintâi. Cozmografie, ce să zice împărțeala pământului pre hotară și pre alte seamne ce sânt în cercurile ceriului, editate de Cătălina Velculescu și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui Giovanni Bottero, Le relationi universali (apărută la Roma, în 1591), pe care N.A. Ursu i-o atribuie lui Nicolae Costin 67 și un fragment care se inspiră din diferite surse medievale, alăturându-le altor fragmente din cărți populare, Costea Dascălul oferea în limba română un izvor productiv pentru imaginarul animalier: apar în aceste texte și inorogi, și salamandre, și alte făpturi mitice, plasate însă în geografii care se pretindeau și uneori chiar erau reale. Interesul pentru astfel de texte era
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Louis, 112, 172, 194, 198, 246 Chițimia, I.C., 53, 54, 246 Chivu, Gheorghe, 41, 42, 123, 164, 246 Cicero, 69, 73, 160, 246 Ciobanu, Ștefan, 9 Clébert, Jean-Paul, 207, 237, 238, 246 Coman, Mihai, 190, 246 Condillac, 93, 246 Costea Dascălul, 49, 54, 55 Costin, Miron, 58, 63, 125, 168, 174, 216 Costin, Nicolae, 55 Ctesias din Knidos, 132 Curley, Michael J., 99, 100, 246 Curticăpeanu, Doina, 29, 35, 180, 246 D Damaschin Studitul, 50, 149, 237, 243, 246 Damaschin, Ioan
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de cincisprezece secole. Faimosul Claude Bernard n-a acceptat niciodată faptul că necunoscutul student neamț Victor Hensen a descoperit concomitent cu el glicogenul hepatic. Probabil că cea mai flagrantă nedreptate l-a avut însă ca victimă pe formidabilul cercetător, medic, dascăl și nu în ultimul rând, filosof, care a fost profesorul Nicolae C. Paulescu (știu că, în abordarea acestui subiect, "subiectivismul patriotic", ar putea fi un reproș ușor de invocat). Pentru cei care sunt interesați în detalii recomand cărțile, realmente pasionante
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
intereselor proprii. Evident, acestea nu mai sunt în opoziție ca odinioară. S-a înțeles, poate, că fiecare își are rolul său, iar teritoriul uneia nu are nimic în comun cu teritoriul celeilalte. Artizanul moral al Universității din Paris este considerat dascălul și filosoful Pierre Abélard (1079-1142), care a fost magistru laic al Școlii Catedralei Nôtre Dame. Totuși, primul nucleu al viitoarei universități pariziene va apărea după moartea sa, în 1170. În 1200, în urma unui incident între elevii școlii (universității) și un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
care să nu fie dedus din noțiuni științifice experimentale, controlate zilnic.” Toate citatele de mai sus au fost extrase prin consultarea directă a celebrului tratat al lui Bouchardat, care ar merita citit de orice medic ce dorește să devină un dascăl în diabetologie. Parcurgând această iluminată lecție de adevărată cercetare clinică, ridicată de Bouchardat la rangul de experiment, care conține multe adevăruri rămase valabile până în zilele noastre, înțelegem regretul pe care Joslin l-a exprimat în 1950, și anume că monografiile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
are în tratamentul unor pacienți cu PTSD, ce au luptat pe front (Vietnam, Irak), sau au fost victimele unor dezastre naturale. Ideea ce a fertilizat această inițiativă a încolțit în timpul unei școli de vară organizată la Dharamsala, pentru studenții și dascălii Universității din Ohio. Cu această ocazie, participanții au asistat la felul cum călugării tibetani utilizează meditația și rugăciunea pentru victimele unor traume, precum prizonierat și torturi (apud Akers et al., 2007). Pentru a decripta și alte valențe pozitive ale practicii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ardeleni care nu numai citeau, ci și scriau în germană. Erau boierii munteni sau moldoveni care își făcuseră studiile în străinătate și publicau frecvent în două sau mai multe limbi. Erau elevii Academiilor de la Iași și București care învățau cu dascăli greci. Toți aceștia cunoșteau bine preocupările secolului al XVIII-lea, aveau acces la "bibliografia" grea a genialității, la textele fundamentale în franceză, în germană sau în engleză. Dar nu ei aveau să importe ideea. În același an 1825, în care
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
10 Bolliac, Excursiuni arheologice, p. 21. 11 Alexandru Odobescu, "Antichitățile județului Romanați" (1877), în Opere, V, Scrieri arheologice, partea 1, ediție îngrijită de Marian Ciucă, Editura Academiei Române, București, 1989, pp. 94-243, unde se redau mai multe mărturii directe obținute de la "dascălii de sate" în intenția de a "contopi în prezenta schiță elementele arheologice ce ne procură schițele cărturarilor, cu rusticile răspunsuri ale învățătorilor sătești de prin comunele romănțene". Aici vorbește și despre valoarea observațiilor unui inginer de hotar "care având ocaziunea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vă spun acum o treabă n-o să mă credeți. Zilele trecute, când am fost la Suhuleț, a venit preotul cu molifta postului Paștelui. Și părintele Iulian, un bucovinean, la ieșire la poartă mi-a sărutat mâna. A fost și cu dascălul și a fost și lume de față. Mi-a sărutat mie mâna, și știți de ce? Pentru tot ceea ce am suferit eu și pentru ceea ce am făcut și pentru felul în care mă comport. I-am dat și cărți, și de la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
eu și pentru ceea ce am făcut și pentru felul în care mă comport. I-am dat și cărți, și de la Iustin Pârvu, că țineam legătura cu el, și i-am povestit adeseori preotului din sat ce-am pătimit prin detenție. Dascălul n-a avut ce face, a trebuit să-mi sărute și el mâna, deh, un băiet tânăr! Tot satul a vuit: "Ăiii, părintele Iulian i-a pupat mâna inginerului" "Hai, nu vorbi!" "Chiar așa!" Da', era beat?" Părintele nu era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
consemnează căror boieri erau repartizați scutelnicii. Însărcinările pe care le aveau scutelnicii față de boieri sau dregători erau, în genere, mai ușoare decât ale birnicilor, ei puteau să-și compenseze o parte din banii datorați prin munca efectuată. d) Preoții și dascălii din sat erau scutiți de bir dar, când își pierdeau calitatea pe care o aveau, și dacă nu se bucurau de privilegiile pe care le aveau mazilii și ruptașii, erau trecuți în rândul birnicilor. Preoții de la sate care aveau folosința
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
al unui meseriaș nu trebuia să difere de al altuia, ceea ce însemna „osificarea în datinele vechi". Pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, când începe europenizarea societății românești, când austriecii și rușii, meseriașii germani și negustorii brașoveni, evreii, consulii, călătorii și dascălii străini ne deschid ochii și ne împing spre europenizare, mai întâi cu privire la destinele portului și locuințelor noastre, apoi și restului trebuințelor, găsim pe meseriașii români „amorțiți în rutinele vechi". Dar cum domnii țărilor române dau voie și evreilor și armenilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Theodor Vârnav? Theodor Vârnav (1801-1860), născut la Florești, județul Vaslui. Mama, Mărioara, era fiică de boier (Dumitrache Chiruș din Soroca), iar tatăl Costachi, era fiul jitnicerului Sandu Vârnav. Primele litere le-a învățat la Florești de la preotul satului, apoi de la dascălul Iftimie din Hreațca. După ce a făcut slujbă ca funcționar la judecătoria din Hotin, devine agricultor la Pociumbeni... „Istoria vieții mele" se numește lucrarea autobiografică socotită a fi „prima carte de amintiri din literatura română", scrisă „pe la 1845" de Theodor Vârnav
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
povestește cum culegeau țiganii noștri aur din râuri și plăteau soției domnitorului 4 ocale de aur (5 kg) în fiecare an, drept dare la vistierie. Dajde vlădicească și colaci vlădicești. Prima se referă la aceea că „toți preoții, diaconii și dascălii plăteau o dare anuală în folosul Episcopului". În ce privește colacii vlădicești e vorba că la sărbătorile Crăciunului și ale Paștelui, clerul era dator să ducă Episcopului unele daruri din produsele gospodăriei lor sau cumpărate din târg. Melchisedec crede că, încă din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cele trebuincioase pravilei", ci și „cele ce sunt ale acestui sfânt cin preoțesc", adică, cum și în ce fel se cade ca fiii sufletești să „cârmuiască" pe creștini. Apoi, era hotărât ca la Mitropolie, Episcopii și la mânăstiri să fie dascăli și copii la învățătură. Era prevăzut ca „la târguri și la sate", Mitropolitul și Episcopii, în eparhiile lor, să așeze „preoți de ispravă" care să învețe copiii „întâiași dată ruga și credința", dar să-i „învețe și a scrie”. „Călugării
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fie pentru școala slavonească". „În secolul al XVIII-lea, 3 cărturari dăneșteni (de la Dănești - Vaslui n.n.) stabiliți în Iași se alătură efortului general de răspândire a scrisului și limbii române în biserică, școală și în viața publică. Aceștia sunt Evloghie Dascălul, Gheorghe Evloghie și Pricopie Ardarievici Golăescu, toți 3 desfășurând și o bogată activitate de traducere din limba slavonă în limba română", scriu N.N. Maftei și C. Gh. Radu în „Cuvânt înainte" la volumul realizat de ei „Fii ai comunei Dănești
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
3 desfășurând și o bogată activitate de traducere din limba slavonă în limba română", scriu N.N. Maftei și C. Gh. Radu în „Cuvânt înainte" la volumul realizat de ei „Fii ai comunei Dănești, județul Vaslui", 1980. Aflăm apoi că Evloghie Dascălul, fiu al Sofiei, fata lui Artenie Bantăș din Bereasa, emigrat în Rusia împreună cu părinții la 1711, urmându-i lui D. Cantemir, cu care se înrudea, purtase prenumele de Ioan, dar, călugărindu-se, a devenit Evloghie, iar în timpul emigrației și-a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]