7,054 matches
-
ai putut împlini gândul; devenise o obsesie la tine și dacă nu ai fi putut pleca poate te-ai fi îmbolnăvit, atât erai de întinsă, ca o coardă, la maximum de intensitate a unei dorințe. Eu - sunt încovoiată sub povara despărțirii și a singurătății. Ceasurile libere le petrec scriindu-ți. Uneori îmi vine să mă ridic de la biurou și să țip după tine... Geamurile ușii tale de la balcon s’au colorat cu albastru închis de umbră și iarnă; dac’ai fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din baie ori veni în trombă, în întârziere, de undeva. Dar nu se poate. Chiar muzica aceasta de duminică după amiază îmi strigă pe ton de cinematograf că eroina filmului vieții mele a plecat. Mai trebuie oare batista fâlfâitoare a despărțirii [...]? Aș vrea să fiu la un cinematograf și eu de o structură eftină și să plâng, răsuflând în batistă sau smiorcăindu-mă fără batistă. Nu, sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca un copil care e dus pentru întâia oară la școală. Ți-aduci aminte de noi două, acum 13 ani, când te-am lăsat în fața Notre Dame-ului și am plecat plângând, deși nu era o renunțare, ci numai o despărțire de ceasuri... Trăesc acum în camera ta, cu aere de buldog. Rar intră altcineva decât mine... era să scriu „tine“. [...] Duminecă, 16 noembrie [1947] [...] Mă gândesc, mă gândesc, mă gândesc la tine. Nu-mi ajunge să-ți spun numele o dată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tragic, mai intens. Am repetat de vreo trei ori „mâine“ și parcă mi-e frică să spun: mâine îți voi auzi glasul, draga mea. E darul ce mi-am rezervat egoist, e bucuria ce trece prin perdeaua de fier a despărțirii noastre - poate pentru multă vreme o bucurie ce va răsări din cuvinte și modulații. Mâine e o zi cu program, cu masa cu Dan, Gaby, Maria și Irène. Cu paharele pe biuroul transformat în masă de mâncare, cu fața de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mele nu sosesc la timp; nu din cauza vreunei boli nu ți-aș scrie, căci am s-o fac chiar și având febră mare, cât timp voi fi conștientă. Ți-aduci aminte, în ajunul plecării tale subliniasem cu tărie probabilitatea unei despărțiri mai lungi fără vești; atunci se va vedea calitatea ta adevărată: să reziști ca să trăiești și să mă faci să retrăiesc în tine. [...] Spune-i lui Georges că mi-e foarte drag; că e chiar foarte frumos din partea lui să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
uite, Mouette, se apropie sărbătorile și o să fim departe una de alta; abia anul trecut se făceau aici exerciții de schi, tu trăiai intens bucuria ple cării la munte, iar eu, la rândul meu, mă pregăteam să îndur ucenicia marii despărțiri de acum. [...] Cu dragoste, Mamie 22/1947 I 18 decembrie [1947], joi [...] Prăbușirea burgheziei e vizibilă aici: vreo sută de magazine oferă, la prețuri foarte mici, bijuterii, blănuri, argintărie, vase splendide, vesèlă de cea mai bună calitate. De patru ori
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care... cânt „Hai la muncă, tovarăși“. Apoi de fiecare dată suntem amenințate cu exclu derea din partidul fuzionat. Cred că în curând... Dar, vai, de ce să te îngrijorez și mai mult, de vreme ce chiar fără asta avem amândouă durerea noastră dragă: despărțirea și teama că vom fi definitiv despărțite. Într-o seară când nu mă gândeam decât la lucrul ăsta, am deschis cartea pe care o citeam înainte de culcare și uite prima frază care mi-a sărit în ochi și mi-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru el numele tău e o poftă ca pentru apa rece, o dorință ca a unui copil de Moș Crăciun. Iar am impresia scrisorilor-testament; a fost scris în viața noastră să ne rupem ca creanga de pom, să auzim pârâitura despărțirii; dar eu doresc ca această creangă să-și găsească și în altă parte pământ de aclimatizare și înflorire, chiar dacă ruptura a fost atât de adâncă, încât a făcut să se piardă întreaga sevă a copacului mutilat. Mouetta, Mica, trec prin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tot, ca gândul la nebuniile, la curajul, la principiile lor să mai iște cuiva un surâs. Te iubesc mai presus de ce îi este îngăduit omului să simtă; am ajuns la o acuitate de dragoste și de suferință unice, exasperate de despărțire, de distanță și de nesiguranța zilei de mâine. P. S. De acum încolo, trimite scrisorile pe numele: D-na Bălăcioiu, poate așa vor sosi fără incidente; bineînțeles e vorba de poștă. Parcă putem ști? Mama 32/1948 II Vineri, 30 ianuarie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fac. Familia Palada conduce totul, ne mână cu strășnicie. Uite că iarăși îmi plâng de milă, ca o cârpă. Chiar mi-e silă de mine. Să revenim la lucrurile serioase. Deci, nu te în toarce. Asta ar putea însemna o despărțire definitivă și poate chiar fără vești; va fi greu, fata mea dragă. 2) Fă-ți „croaziera albă“; de altfel, ai să i spui lui Mimi, care o să-ți dea cele mai bune sfaturi. Dacă o să fiți rechemați și tu nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
convocată la Sanatoriu pentru sărbătorirea zilei de 23 august. M’am îngrozit de atâta mizerie și monstruozități. Iubita mea, mi-e gândul mereu la tine și la ultimul și cel mai greu sacrificiu spre care mergem pentru un timp nedeterminat: despărțirea și ruperea ta definitivă de pământul românesc, de mine. Îți mărturisesc că, deși mă vreau bravă, mă îndoi și mă plec în fața grozăviei consimțite, dorite de mine. Niciodată să nu ai nicio remușcare că nu ai venit, orice s’ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
clipă de clipă ce simt și eu: tristeți, dezechilibru; poate că și tu vezi un sfârșit la fel de sumbru ca și mine, dar cred că pe 8 septembrie - am să mă duc în pelerinaj la gară în ziua aceea - am pecetluit despărțirea noastră definitivă. Mi am supraestimat puterile în ziua aceea, dar îmi este angajată onoarea, e în joc utilitatea sacrificiului meu; nu dau înapoi, n-am să dau niciodată înapoi în fața unui gest sacru, acceptat și liber consimțit. Nu-mi mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vorbe mari - dar nu, draga mea, poate că, în mod egoist, vreau să-mi supraviețuiești ca să nu fiu complet dată uitării. Știu eu ce mobil îmi dictează asta? Trebuie să nu te mai întorci, să te împaci cu gândul unei despărțiri definitive (fiindcă lumile noastre sunt total diferite, total separate), având încă marea fericire de a ne putea scrie și de a ști că ne iubim în pofida a orice și mai presus de orice. Mama III 30 ianuarie [1949], duminică, ora
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
până la drojdia suferinței. Nu ne mai rămâne de cunoscut decât tortura fizică... Dar poate că într-o zi am să-ți spun: „Și totuși, nu era chiar așa de rău, căci cine ar fi spus că am să pot supraviețui despărțirii și tuturor acestor chinuri de negrăit?“ Fii tare și demnă, ține fruntea sus, căci nu m am abătut nici de la demnitatea, nici de la mândria celor de la Crușeț, oricât de modești și de neștiuți ar fi ei. Iubește-mă și scrie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt între rupte și se pun în mișcare, când o fac, doar legat de tine. Te iubesc infinit, tragic. Mă întreb cum mai pot trăi fără Tine alături. Câteodată nu-mi dau seama cum am putut să-mi închipui că despărțirea noastră se va petrece fără sfâșiere, fără smulgerea asta dureroasă, cum ai smulge un braț fără anestezie. Poate nu-mi dau seama și trăiesc [totuși] sub un anestezic: scrisorile astea. Arcul întins al așteptării, al primirii, al trimiterii lor. Câtă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
amurgul mi-a năpădit camera, ce zic eu năpădit, s-a instalat în cameră, și nu e amurgul, ci noaptea neagră, care scutură tot praful negru, de cărbune, al acestor mistere și nostalgii. Draga mea... Crăciunul, acest nou Crăciun al despărțirii noastre, al patrulea, e pe sfârșite și l-am petrecut destul de bine; la urma urmelor, am primit două vizite, am avut un mic dejun gustos, un prânz bun, acest radio nesperat, telefoane; m-am uitat pe geam, am văzut oameni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
militare din anii 1942 și 1943. La 5 iulie 1943 operațiunea Citadela (bătălia de la Kursk), înfrângerea armatei germane, a risipit și Ion Calafeteanu, încrederea în victoria Germaniei. Generalul Ion Antonescu se gândea la o schimbare radicală în strategia războiului, dar despărțirea de germani părea imposibilă. La 2-3 septembrie 1943, Antonescu a reafirmat hotărârea de a merge până la capăt cu Germania. El a declarat că: „va lupta mai departe cu fidelitate de partea aliatului german. El nu are nevoie să spună multe
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
literară, Ramuri și Flacăra), eu am comentat numai cartea de amintiri și, după deces, i-am schițat un portret final (v. Ateneu 24, nr. 7, iulie 1988, p. 10). Paginile celor două articole leam reunit ulterior, sub titlul comun „La despărțirea de Eudoxiu”, în volumul Despre șapcă și alte lucruri demodate (Ed. Agora, 2001, p. 124-132). În paragraful final, spun că aveam față de el „oarecari datorii de recunoștință”, pentru că s-a aplecat asupra antologiei cu Discursurile lui Delavrancea și a ediției
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
derâdere, după atâtea amenințări, formula de final fusese următoarea: „Vă rog să primiți asigurarea considerațiunilor mele”. Pe reversul actului, doar un singur nume: cel al nefericitului Florea Mateiu Costachi, refugiat În raiul unei grădini de legume din comuna Târzii. Comisarul Despărțirii a II-a Huși, Holban, confirmase polițaiului orașului prezentarea la Escadronul de Călărași local a celor patru recruți găsiți acasă, cu adresa nr.788/4 august 1877, pentru „...a regula cele cuvenite” adică de a le Înscrie În vreun registru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
habsburgic În 1775 În urma păcii de la Küçük Kainarcea. Leul nostru având valoare mare pe atunci, polițaiul nu și-a permis cumpărarea Întregului lot de 20 de broșuri dar, pentru a-și mulțumi superiorul de la Prefectură, le-a distribuit celor două Despărțiri (sectoare administrative) pe care le avea orașul Huși pe atunci, potrivit adreselor nr.3066 și 3067/20 iulie 1877. Așadar, o mână a spălat-o pe alta și amândouă fața. De parcă n-ar mai fi putut continua războiul fără banii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se pute comunica la destinație”. După ce-l asigurase pe polițai de Întreaga lui considerațiune, prefectul semnase hârtia ce, nu peste mult timp, avea să poposească pe biroul acestuia. Primind recea și imperativa adresă, omul legii trimisese subalternilor din cele două „despărțiri” (numite, uneori și „comisii”) ale urbei și pe data de 13 august 1877 primise primul răspuns, cu numărul 935, din partea comisarului și șefului poliției din Despărțirea I-a: „Domnule Polițaiu, la ordinul Dvs. No.3366 am respectul a vă spune
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
biroul acestuia. Primind recea și imperativa adresă, omul legii trimisese subalternilor din cele două „despărțiri” (numite, uneori și „comisii”) ale urbei și pe data de 13 august 1877 primise primul răspuns, cu numărul 935, din partea comisarului și șefului poliției din Despărțirea I-a: „Domnule Polițaiu, la ordinul Dvs. No.3366 am respectul a vă spune că făcând cele mai călduroase apeluri cătră D-nii proprietari de vinuri vechi din această Despărțire, care bine voiescu a faci ofrandele Domniilor Lor pentru Ambulanța Română, dânșii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
primul răspuns, cu numărul 935, din partea comisarului și șefului poliției din Despărțirea I-a: „Domnule Polițaiu, la ordinul Dvs. No.3366 am respectul a vă spune că făcând cele mai călduroase apeluri cătră D-nii proprietari de vinuri vechi din această Despărțire, care bine voiescu a faci ofrandele Domniilor Lor pentru Ambulanța Română, dânșii au refuzat de a da asemine vinuri (subl.ns.) sub pretextul că nu posedă vinuri vechi de care se pretinde, pentru care vă refer rugânduvă a regula cele cuvenite
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
găsitu nici o persoană care să facă ofrande de vinuri vechi. Pentru care cu respectu vă supunem acestea ca Îndeplinire a oficiului (serviciului, n.n.)”. Același amar răspuns primise polițaiul pe data de 12 august 1877 și de la subordonatul său din Despărțirea a II-a, comisarul Holban, care scrisese un text parcă tras la indigo după cel al colegului de la prima Despărțire. g. Nici trăsurile rechiziționate pentru front nu erau prea de soi... Deoarece, atât moldovenii cât și muntenii nu mai avuseseră
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
oficiului (serviciului, n.n.)”. Același amar răspuns primise polițaiul pe data de 12 august 1877 și de la subordonatul său din Despărțirea a II-a, comisarul Holban, care scrisese un text parcă tras la indigo după cel al colegului de la prima Despărțire. g. Nici trăsurile rechiziționate pentru front nu erau prea de soi... Deoarece, atât moldovenii cât și muntenii nu mai avuseseră de foarte mult timp vreun conflict militar cu inamici externi, În cazul Războiului de Independență lucrările ordonate de Înaltul Comandament
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]