6,089 matches
-
sare altul viu din rană./ Al cărui bărbieri suntem/ Tăind mereu aceste capete/ Ce cresc la fel, după tăiere.". Permanenta zbatere pentru a învinge face din Adrian Păunescu un poet stenic "îngăduiți-mi să mai încerc,/ am destul sânge și destul vis,/ mi-e capul inflamarea unui cerc." Nu rareori, muzicalitatea versului vine de la Tudor Arghezi: "sunt singur, doamne, și simt pe față/ luciul oglinzii în care, uite,/ sunt oglindire care îngheață,/ și-aștept să plece cel ce se uită." Umilința
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
memorie experiența nefericită cu pâinea goală. Abia când l-am auzit că face duș mi-am dat seama că urmează un déjà-vu (e drept că de data asta eram plasată într-o poziție favorabilă); nu l-am oprit, femeile suferiseră destul, trebuia să mai vină și rândul bărbaților... Povestea a circulat pe la mine prin firmă câteva zile; când ne strângeam doar noi, fetele, râdeam de ne prăpădeam de prostia extratereștrilor: încălzise la microunde un ice tea gătit de mine dimineață și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
două zile va să zică, strivesc pe Cațavencu, și el nu e nicăiri. Unde e? Pentru ce nu s-arată?... Are scrisoarea, pentru ce nu o publică? Pentru ce a dispărut, nu știu, din ce motive nu publică scrisoarea, nu-mi pasă,destul că nu o publică... Și-l crezi tu pe mișelul capabil să nu o publice pentru altceva, decât pentru că nu poate? Zoe: Ce inimă! Ce judecată ai, Fănică? (cu frământare concentrată.) Dar aste două zile cum am trăit eu?... Ce
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp/ Stă luna palidă, pustie -/ De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie.// O umbra mormăind pășește.../ E om... atît, și e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citită într-un ziar, ce lasă să se vadă regretul că n-a fost eroina ei. Naratorul îi înțelege condiția și o compătimește: „O, sărmană prostituată... se face noapte în sus și în jos; pe cărările goale, ne-am plimbat destul, romanele au sfîrșitul lor”6). Prostituția era una dintre chestiunile viu dezbătute la începutul secolului trecut. O impuseseră atît anumite date din registrele serviciilor sanitare și ale poliției, cît și ecourile produse în conștiințe de eroinele lui Dostoievski, practicante ale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie”. Ce anume i-a provocat? Șuierul vîntului? Scîrțîitul crengilor? Cauza neașteptatei exacerbări e dezvăluită, cît se poate de rațional, în strofa următoare: „O umbră mormăind pășește.../ E om...atît, și e destul.../ Și-acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste versuri amintește de teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însă, nici scrisul ca profesiune liberă. Cînd se referă la el, în poezia sa, o face, aproape de fiecare dată, fără plăcere: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec” („Monosilab de toamnă”), „Voi scrie un vers cînd voi fi liniștit”(„Destul”), „Dacă nu-i cu cine vorbi,/ Se scrie” („Glossă”)4) Deci numai în aceste condiții! Locul „inspirațiilor” și „gîndirilor” sale e, de cele mai multe ori, parcul, zăvoiul, cîmpul,- mai rar odaia sau iatacul. Dar - singur recunoaște - „să scrii în aer liber
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în „Imn”: „Crengi subțiri cu flori albe.../ Spre mai sus/ Mă ridică din erori/ Idealuri ce au apus.../ Cu flori roze crengi subțiri.../ Isus!// Flori pe zări, în iarbă flori.../ Spre mai sus/ Am trăit de mii de ori.../ E destul că tu te-ai dus.../ Flori pe zări, în iarbă flori.../ Isus!”9) „Imn” e un excelsior de ins trecut printr-o fază atee (ca aproape toată generația), apostat reîntors la credință. în eseul „Isus în poezia cultă”, Ion Pillat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și privaz”, „Scrisoarea II”, „Oricare cap îngust” (Mihai Eminescu, Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, ediția cit., p. 167), „Odin și Poetul” (Poezii, ediția cit., p . 273; 89; 169). 2.A. Vlahuță, „Liniște”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 76. 3. „Destul”, în Opere, 1, Ediție critică de Tudor Vianu, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1939, p. 213. 4. Despre „cuvîntomanie”, vezi: Rodan, „Literatura nouă”, în Scena, 2, nr.204, 3 aug.1918, p. 1. Bacovia și Caragiale 1
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într o stare de agitație, dar ceea ce iese atunci din condei e, adesea, strigăt, vorbă dezordonată. Bacovia (probabil în urma unor experiențe eșuate) refuză așa ceva. Scrisul liniștit e scrisul meditat, cu o altă înțelegere asupra întîmplărilor vieții. în fine, versul din” Destul” îmi confirmă punctul de vedere că poezia lui Bacovia e jurnalul unor momente de post-criză. La ultimul „Festival Bacovia”, Radu CÎrneci a povestit, pentru a nu știu cîta oară, următoarea scenă petrecută la dezvelirea statuii poetului din centrul orașului. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Oamenii din Verona, cînd îl vedeau pe uliță, aveau obiceiul - scrie Carlyle - să spună «Eccovi l’uom ch’è stato all’Inferno, iată omul care a fost în Iad!». O, da, - continuă eseistul englez - a fost în Iad; - în Iad destul, în lungă și strașnică durere și în luptă; precum toți ca el desigur au fost. Comediile care apar divine nu se desăvîrșesc altfel. Cugetarea, munca adevărată de orice fel, virtutea cea mai înaltă, nu este oare fiica Durerii? Născută ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai frumoasă decît alte poeme de-ale sale) arată însă că, sub apăsarea evenimentelor, a avut și momente de oboseală, cînd pur și simplu pierdea „nota Călin ideală” în care s-a străduit mereu să trăiască: „Lăsați-mă, sunt obosită.../ Destul parfum de flori uscate,/Destulă viață risipită,/în ceasuri pururi zbuciumate.// Simt cum o pulbere fatală/Coboară peste biata minte/ De stinge nota ideală/ Din gama tristelor cuvinte.// Sub vălul negru ce ne-apasă/ Se stinge vis, se stinge dor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ici și colo, uneori cu mențiunea expresă „Fragment din...” Ca să mă mai îndulcesc după „apropourile” lor, mă mustru, într-un mod special, cu aceste versuri din fabula lui Caragiale: „Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul,/Tu nu vrei să lucrezi destul...” E util uneori să notezi data și locul unde ai vorbit despre cutare sau cutare autor. Devii mai sigur pe proprietatea propriilor idei. înainte de a le tipări, pe multe de ale mele eu le-am vorbit. în cîteva cazuri, publicarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în discuție și petiția celor 68 de botoșăneni cu privire la ajutorarea lui Eminescu. Din discuțiile purtate în contradictoriu, se vede bine că Eminescu nu era prețuit întru totul de către conducătorii județului: "D-l (Casian) Leca (președintele comitetului permanent): D-lor, e destul să se pronunțe numele lui Eminescu, ca fiecare român să simtă durerea lui și să dorească mai răpede însănătoșirea lui. Însă cerirea sa a greșit calea, căci bugetul județului este menit numai pentru trebuințile serviciului public județean, căci vor veni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
importanța unor particularități psihologice și nervoase individuale, de tipul: introversiunea exagerată; impresionabilitate și, implicit, sugestibilitate crescute: timiditate / neîncredere în sine; greutate în a stabili contacte psiho-sociale; trăirea îndelungată a propriilor impresii sau amintiri defavorabile cu privire la sine etc. Sunt, de exemplu, destul persoane care se introspectează exagerat și repetat. Acest exces de autoanaliză ele îl realizează fie în timpul executării unei acțiuni ( situație în care aceste persoane își cenzurează fiecare gest sau cuvânt pe care-l spun), fie după încheierea acțiunii, când ele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în volumele: Ars longa, vita brevis, Editura Iași, 1997; Invazia vidului, Editura Moldova, Iași, 1999; Robit eternității (cu o prefață de Liviu Leonte), Editura Nord Est, Iași, 1999; Sfinxul (cu o prefață de Ioan Constantinescu), Editura Dosoftei, Iași, 2000; Fusese destul (cu o postfață de Corneliu Ștefanache), Editura Moldova, Iași, 2000; Pe valurile purgatoriului, Editura Moldova, Iași, 2001; Cu barca pe Styx (cu prefețe de AI. Călinescu, Const. Ciopraga și Al. Husar), Editura Moldova, Iași, 2001; Curcubeul gândului, Editura Junimea, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant/ al poeziei. Am ajuns atât de aproape/ de perfecțiune, încât nu scriu nimic/ Dar în fine,/ destul despre asta. Mă întreb ce-ți mai face nevasta,/ pe care atât am iubit-o. Noaptea îmi amintesc/ diferite poziții cu ea, și nu pot să dorm. Sforăie?/ La bătrânețe mai toți sforăim. (Știi tu povestea cu sfoara.)/ Mă gândesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
comuniste; Sorin Șerban, Ilegaliștii; Cristina Petrescu, Vizitele de lucru, un ritual al "epocii de aur". Titlurile sînt elocvente pentru tiparele strimte între care au fost strivite existențele cîtorva generații, dar și pentru evaluarea reziduurilor care vor polua în continuare mentalitățile, destul timp de-acum încolo. Le-am selectat în primul rînd pe cele care aparțin "fondului principal" de mituri ale comunismului, introduse o dată cu regimul de ocupație sovietic, în prima fază, cea a comunismului internaționalist. La ele nu s-a renunțat niciodată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de inteligență) era proporțională cu numărul rezolvărilor corecte ale probelor date*. Prevăzînd parcă exagerările la care s-a ajuns mai tîrziu în utilizarea probelor (testelor) sale, Binet avertiza că scara metrică ,,nu-i un cîntar de gară pe care e destul să te urci ca să-ți arate greutatea". Foarte curînd, testele elaborate de el și colaboratorul său Th. Simon au fost reluate și amplificate de O. DECROLY, iar apoi de către psihologii americani GOTTARD, TERMAN etc. În scopul unei mai bune organizări
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
umane. "Pedagogul", scria el, "nu trebuie să se lase abătut de problema eredității, nu trebuie să devină nici sceptic, nici fatalist, pentru a se resemna înaintea ei cu brațele încrucișate, ci trebuie să aibă deplină încredere că ereditatea îi lasă destul cîmp liber de activitate, de transformări și îmbunătățiri în educația copilului" (34, p. 51). După ce demonstrase caracterul complex al pedagogiei, rezultat din multitudinea perspectivelor din care se cerea analizat fenomenul educației, Ghidionescu nu reușește să se desprindă de una din
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se îndreaptă, cu reculegere și pietate, spre jertfele care au făcut cu putință acestă renaștere a demnității românești. În al doilea rând, ei trebuie să descopere cele mai potrivite modalități de a sprijini, cu instrumentele profesiei, noul curs. Au așteptat destul, s-au străduit după puteri să recupereze câte ceva din spațiul necuprins al adevărului, au recurs de nevoie la aluzii și lecturi piezișe, e acum timpul să rostească limpede ce gândesc, ce cred, ce vor. Cronica, ed. sp., 24 dec. 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
purificator examen de conștiință pentru noi toți, acel examen pe care scriitorul Ion Druță ni-l propunea nu demult, ca unică șansă de redresare. A elimina de pe scenă un tiran, împreună cu garda lui de pretorieni abuzivi și sângeroși nu e destul. Sistemul însuși trebuie supus unei riguroase analize, fiindcă tirania de până ieri n-a fost opera unor extratereștri, ci o monstruoasă excrescență a sistemului. În numele celor care au murit înfruntând tirania și vizând o altă rânduială în societatea noastră, tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
epoca de aur", o drastică selecție a valorilor, ceea ce a însemnat, între altele, scoaterea din circuitul public a scrierilor ce mai puteau aminti de marile noastre valori, acelea pe care s-ar fi putut sprijini un orizont al speranței. E destul să foiletăm "Publicațiile interzise până la 1 mai 1948" (București, 1948, 522 p.) și suplimentele ce i-au urmat pentru a înțelege anvergura procesului reducționist la care a fost supusă cultura română. Nimic nu mai trebuia să amintească de un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
manifestările publice din ultimul timp, convertiri spectaculoase, ambiții nedisimulate de putere, agresiuni la acea bună cuviință de care nici politica nu se poate dispensa. Un ideolog stalinist, care a contribuit din plin la distrugerea valorilor noastre, crede acum că-i destul protestul său din ultimii ani contra exceselor dictaturii pentru a-i asigura proeminența politică. Un membru marcant al aparatului de represiune se vrea, în numele aceleeași disidențe de ultimă oră, pus numaidecât în frunte, căci fără el plăpânda noastră democrație ar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]