7,137 matches
-
Am văzut părinți serioși plângând... părintește la punerea pirostriilor pe frunțile copiilor. Am văzut preoți de tot felul. Unii, grăbiți, scurtau sau condensau slujba. Alții, cu morgă și parapon, rosteau cuvintele răspicat și sonor, de se cutremurau zidurile și fugeau diavolii ce supăraseră pe cuvioșiile-lor. Am văzut nași neserioși, pentru care nășitul era o afacere plicticoasă. Am văzut, mai ales pe canicula trecutei veri, femei cu rochii decoltate până la buric, la care se benoclau popi sangvini, în scen(et)e demne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și revelația pe care i-o aduce suferința, că și-a trăit viața ca un animal) într-un „animal pe moarte“? N-ar fi cumva diferența dintre două tipuri de ironie? Una, să zicem, postapocaliptică și una absolut tragică? Duhorile diavolului Dar, ca să revenim la disprețul tău abia mascat față de funcționari, categorie ce mă înghite (dar crede-mă că nu e o apărare pro domo), ce s-ar fi făcut Gogol fără un specimen precum asesorul Kovaliov? Ar fi ratat un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cel din discuția de față nu este unul șocant (o nevastă indiferentă și egoistă ține totuși mai mult de sfera credibilului decât transformarea peste noapte într-o gânganie monstruoasă) în comparație cu incipitusul Metamorfozei, însă duce cititorul în acea sferă a duhorilor diavolului despre care scria Nabokov. Tot așa, Gogol amână ceva timp revelația lui Kovaliov cum că nasul său, care-i stătuse atât timp în mijlocul feței, e acum îmbrăcat în uniformă și aleargă la o întâlnire cu Maica Domnului din Kazan... Nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
în viața mea. Play back, Mrs. Fischer! Nu uita unde te afli, în țara play back-ului și a miilor de fake-uri. În fine, prestația lui Mick Jagger a dat spectacolului nota de nebunie nu-numai-muzicală. „Bătrânelul“ acesta micuț și ubicuu, ca Diavolul, a alergat neîncetat dintr-o parte în alta a scenei, a dat din picioare, din trunchi, din piept, din cap, din toate segmentele corpului său ca un gumilastic. Cânta și alerga, alerga și cânta, vorbea cu publicul într-o delicioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
vale sub var/ Idol valuri bronzate,/ Sol vrăjit pozat/ Bar jumate salar“. E clar că întâmplarea cu idolul blond, cu care a și înotat, l-a costat jumate sala la bar! Cam asta era „comunicarea“! VERBA WOLANd Ce ar citi diavolii? Ruxandra CESEREANU Există cititori care urăsc cărțile: în sensul în care acestea le provoacă reacții viscerale violente, repugnante, oribile. Dar, oare, există și cărți care își urăsc cititorii? Mai exact este posibil ca și autorii să își urăscă, uneori, posibilii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
reconfecționa vreodată paradisul. Destulă lume s-a întrebat ce ar citi Dumnezeu, dacă ar avea timp de lectură! Sau ce ar citi îngerii! Eu mă întreb însă altceva (și nu din vreo aplecare satanistă, apage!): mă întreb ce ar citi diavolii, dacă ar avea timp și apetit pentru lectură. Nu am siguranța că știu exact, dar mă bazez pe intuiția mea scriitoricească: diavolii ar citi, sunt aproape sigură, Biblia; măcar o dată și tot ar citi acest op fundamental! Apoi sunt convinsă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
îngerii! Eu mă întreb însă altceva (și nu din vreo aplecare satanistă, apage!): mă întreb ce ar citi diavolii, dacă ar avea timp și apetit pentru lectură. Nu am siguranța că știu exact, dar mă bazez pe intuiția mea scriitoricească: diavolii ar citi, sunt aproape sigură, Biblia; măcar o dată și tot ar citi acest op fundamental! Apoi sunt convinsă că ar citi Don Quijote de la Mancha și, măcar prin frunzărire, Gargantua și Pantagruel. Nu cred că le-ar displăcea nici O mie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
și Pantagruel. Nu cred că le-ar displăcea nici O mie și una de nopți, Decameronul și Povestirile din Canterbury. Iar dintre scriitorii secolelor XX și XXI, cred că i-ar gusta pe Rushdie, Márquez, Saramago și alții ca ei. Pentru că diavolilor, așa cum îi intuiesc eu ca virtuali cititori, le plac poveștile. În ce privește textele aberante, cred că diavolii s-ar amuza copios cu Ubu rege și, poate, de cartea bețivului (cum o numesc eu) scrisă de Venedikt Erofeev - este vorba despre Moscova-Petușki
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Povestirile din Canterbury. Iar dintre scriitorii secolelor XX și XXI, cred că i-ar gusta pe Rushdie, Márquez, Saramago și alții ca ei. Pentru că diavolilor, așa cum îi intuiesc eu ca virtuali cititori, le plac poveștile. În ce privește textele aberante, cred că diavolii s-ar amuza copios cu Ubu rege și, poate, de cartea bețivului (cum o numesc eu) scrisă de Venedikt Erofeev - este vorba despre Moscova-Petușki. Nu garantez însă că le-ar plăcea Maestrul și Margarita, romanul meu favorit. A citi este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de trei membri care vor să iasă din justiție cu fruntea sus, nu călcați în picioare“. Lupașcu se întreabă retoric: „În alte organe ale statului, oare nu sunt probleme? E perfecțiune? Sunt îngeri în alte instituții? Suntem noi cei mai diavoli, e dracul mai negru la CSM decât în general? Mă îndoiesc. Numai că noi trebuia să ieșim în evidență pentru că unii din consiliu nu convin și, în al doilea rând, pentru că ne-am trezit cu acest CSM care încurcă lucrurile
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
D.A. (PNL-PD), generează incoerență și risipă în dispute sterile, induce electoratului impresia de „dezlânare democratică“ și nostalgia după partidul unic. Și mai știu că timpul nu mai are răbdare și că PSD nu se va învârti la infinit după coadă. „DIAVOLUL“ ȘI „MAIMUȚA CURENTATĂ“ În sporturile dure, în care adversarii se lovesc cu pumnii și picioarele în cap, există obiceiul ca acestora să li se atribuie supranume înfricoșătoare. La noi, în arena politică, e invers: doi titani loco își lipesc reciproc
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
la îndeplinire. Vadim l-a mirosit și l a mânjit de sus până jos: Gigi Țânțarul, un mucos venit cu oile în București, care se crede Mihai Viteazul. Becali s-a refugiat în registrul exorcist, spre hazul galeriei, numindu-l „diavol“, „necuratul“ sau „antihrist“. Dintr-o dată s-a luminat. „Dumnezeu mi-a zis: Gigi, du-te și bate te cu diavolul de Vadim, pentru că îți minte poporul.“ În replică, Vadim a cerut, în revista sa, „moartea banditului Gigi Becali“. Firește, din
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
oile în București, care se crede Mihai Viteazul. Becali s-a refugiat în registrul exorcist, spre hazul galeriei, numindu-l „diavol“, „necuratul“ sau „antihrist“. Dintr-o dată s-a luminat. „Dumnezeu mi-a zis: Gigi, du-te și bate te cu diavolul de Vadim, pentru că îți minte poporul.“ În replică, Vadim a cerut, în revista sa, „moartea banditului Gigi Becali“. Firește, din punct de vedere politic. Totuși, fotografia acestuia apărea în chenar negru, cu cruciulițe în colțuri. În tot circul e și
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
spate, Să-mi aleg judecători Cei stejari nestrâmbători!". El devine acel tip mândru și îndrăzneț de aventurier care pradă orașele și drumurile, își ține dușmanii în bătaia puștii și, liber ca pasărea cerului, se teme numai de Dumnezeu și de Diavol. Legenda populară l-a celebrat adesea ca pe un salvator, un răzbunător, o ființă supranaturală și invincibilă. Poemul Corbea este modelul cel mai izbitor al acestor epopei animate de un suflu de revoltă și justiție socială. "Frunză verde peliniță, Zace
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la „Convorbiri“), seara, somniferele, visele neplăcute. După ce se va ridica și ceața va fi un soare și o lumină sfâșietoare. „Lumina fără margini mă usucă...“ ... O, mi-amintesc că numisem Dolhasca „rezervația naturală de îngeri“! Adevăru-i că erau și mulți diavoli pe acolo... VERBA WOLANd Woodstock (II) Ruxandra CESEREANU Pe pajiștea de la Woodstock, toți nu voiau să fie altceva decât ei înșiși, fără nevroze și psihoze, ajunge o pereche de bluejeans, câteva tricouri și un pulovăr, dar nu neapărat niște răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
fi trebuit“. „Răceală și indiferență...“, nota Richter vorbind de un spectacol verdian, Otello, cu Jon Vickers și Mirella Freni. Oricât le-ar displăcea astăzi unora să facă uz de memorie, cazul Karajan nu poate fi separat de pactul său cu diavolul, în anii ce au precedat cel de-al doilea război mondial. În Austria, la Salzburg și apoi la Ulm, în Germania, Karajan s-a înscris voluntar de două ori în partidul național-socialist, iar apoi a făcut jocul liderilor acestuia în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Străinul camusian din primul capitol, intitulat sugestiv Rătăcirea, cu o mamă la azil și o identitate fragilă, pătrunde în „țara nimănui“ într-o coloană de mașini cu numere străine, pe o șosea a morții, străjuită de copaci și de cruci. Diavolul pândește din toate colțurile ca într-un roman de Gide, iar moartea conduce asemenea unei locomotive acest convoi al rătăcirii, în care toate superstițiile se adeveresc. Pe drumul rătăcirii, cei ce se îndreaptă spre est, și care nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
înserării, „când toate orașele par niște necropole“, doctorul bătrân o ia de nevastă pe foarte tânăra Maria. Afară, poporul revoltat încearcă să forțeze porțile și să-i pedepsească pe eretici (desigur, Vesalius e un vrăjitor, un necromant, un Saturn, un diavol ș.a.m.d.). Vacarmul oamenilor e, scrie Borel, „un tunet biciuitor, asurzitor, o simfonie aproape ucigașă“. Scena grotescă se termină cu un asalt al porților și cu intervenția gărzilor regale. Până aici, scriitorul francez reușește să-și demonstreze calitățile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ei de putere. Un alt element magic este maimuța. În multe autoportrete, acest animal este aproape lipit de obrazul Fridei sau în orice caz o secondează în psihicul ei contorsionat. Nu este o maimuță înțeleaptă, dar nu este nici maimuța diavolului, simbolismul ei rămâne încifrat, ca și mustața ierboasă a Fridei. Poate va fi fiind o maimuță psihanalitică, știu și eu! Mai departe, freudienii să tălmăcească! Enticlopedia Encarta Ai fi putut? Luiza Vasiliu Săptămână trecută, Nicolae Balotă a ținut la Cluj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
caucaziana), dar și ca eschimosa și tibetana. Influențe romanice și arabe în vocabular. Primele texte literare în sec. al XVI-lea. Limba ciudată și greu de învățat pentru un vorbitor de limbă indo-europeană. Într-o legendă basca se povestește că diavolul, vrînd să-i ispitească pe basci, a încercat mai întîi timp de șapte ani să le învețe limba, dar nu a reușit și s-a lăsat păgubaș. limba izolată, probabil rămășită a unui grup de limbi mediteraneene pre-indo-europene; unii lingviști
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ale multor cetățeni moldoveni. Ciudată este și această versiune a lumii pe dos pe care unii alegători o rulează astăzi în istorie: te declari un fervent creștin ortodox, practicant, apărător al lui Hristos, dar, în același timp, votezi cu partidul diavolilor roșii. Peste timp, mișcarea "flower power" din anii '60 a învins. În Moldova anului 2009 avem, deocamdată, doar victime și speranțe. Poate că și florile înmuiate în sânge de la Chișinău vor avea puterea de a exorciza răul comunist ce s-
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Duminica dinaintea acestei pilduitoare sărbători împărătești, Părintele Patriarh Daniel a interpretat subtil anumite înțelesuri duhovnicești ale crucii din actualitatea nesfârșitei noastre tranziții. Astfel, sensul major al crucii este biruința lui Iisus Hristos asupra morții și asupra "șarpelui nevăzut și viclean" (diavolul). In joc este o profundă legătură între șarpele veterotestamentar ispititor al protopărinților, șarpele apotropaic de aramă înălțat de Moise în pustie și Fiul Omului înălțat la Cer prin jertfă mântuitoare. Această legătură este pusă de Părintele Patriarh sub semnul tainei
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
sau dovleci aprinși. Motivul dovleacului aprins astăzi frecvent folosit de Halloween în toată lumea vine din mitologia irlandeză. Purtătorul lui era Jack, un fel de Ivan Turbincă al lor. Nefericitul personaj era un oarecare muritor, bețiv și trișor. Reușește să păcălească diavolul, ținându-l captiv cu ajutorul unei cruci într-un arbore. După moartea sa, vicleanul Jack nu a fost primit nici în rai, nici în iad. Și-a asumat cea mai nefericită condiție, cea a unui veritabil Jidov Rătăcitor. De atunci rătăcește
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a la George Orwell, reactivat în chip de personaj apocaliptic. Cea de-a doua interpretare a fost provocată de apelul aceluiași părinte. Pașapoartele biometrice ar ține de existența unui "întreg plan diabolic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului". Ajungi ca într-un final să-ți pecetluiești suflețelul cu semnul fiarei maleficul număr 666. Din fericire, subiectul a suscitat o dezbatere publică absolut binevenită. Mă refer la cea organizată de Asociația Ziariștilor și Editorilor Creștini (AZEC) la Sala Radio
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
discuții privind o eventuală prezumție de vinovăție de la care s-ar pleca. Ar fi, cel mult, o problemă de încălcare a Drepturilor Omului. În acest sens, Cristian Pârvulescu cred că are dreptate. A doua interpretare regăsește semnele Apocalipsei și prezența Diavolului în chiar proiectul amintit al Parlamentului European. Te întrebi firesc care sunt sursele acestei speciale temeri. Răspunsul imediat face trimitere la Biblie. Acolo, (în Apocalipsa, 13, 16-18) sunt prezentate planurile sinistre ale fiarei apocaliptice: "Și ea îi silește pe toți
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]