KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...233 234 235 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

ar putea fi și pe lună, după cât îți pasă ție. Ai trecut așa, din senin, o dată pe acolo și ai dat-o afară... — Gloria, se miră domnul Levy. N-am dat afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne. — Șosete și sandvișuri cu carne? Domnul Levy fluieră printre dinți. Of, Doamne! — Bravo ție! țipă doamna Levy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să nu le spui, se răsti domnul Levy, furios. Și dacă mai continui cu tâmpeniile astea o să te trezești la San Juan cu mama ta, să râzi, să înoți și să dansezi. Nu cumva mă ameninți? Acum gata, îi întrerupse domnișoara Trixie. Vreau să mă întorc la Levy Pants chiar în momentul ăsta. — Tu îți dai seama? îl întrebă doamna Levy pe soțul ei. Dorește să muncească. Iar tu vrei s-o distrugi, pensionând-o. Gus, te rog! Du-te la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Levy Pants chiar în momentul ăsta. — Tu îți dai seama? îl întrebă doamna Levy pe soțul ei. Dorește să muncească. Iar tu vrei s-o distrugi, pensionând-o. Gus, te rog! Du-te la un control! O s-o termini prost. Domnișoara Trixie ridică punga cu zdrențe pe care o adusese cu ea drept bagaj. — E în regulă, domnișoară Trixie, spuse domnul Levy pe tonul cu care s-ar fi adresat unei pisici. Hai să mergem la mașină. — Mulțumesc Cerului, suspină domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Dorește să muncească. Iar tu vrei s-o distrugi, pensionând-o. Gus, te rog! Du-te la un control! O s-o termini prost. Domnișoara Trixie ridică punga cu zdrențe pe care o adusese cu ea drept bagaj. — E în regulă, domnișoară Trixie, spuse domnul Levy pe tonul cu care s-ar fi adresat unei pisici. Hai să mergem la mașină. — Mulțumesc Cerului, suspină domnișoara Trixie. — Ia-ți mâinile de pe ea, țipă doamna Levy. — Nici măcar nu m-am ridicat de pe scaun, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Domnișoara Trixie ridică punga cu zdrențe pe care o adusese cu ea drept bagaj. — E în regulă, domnișoară Trixie, spuse domnul Levy pe tonul cu care s-ar fi adresat unei pisici. Hai să mergem la mașină. — Mulțumesc Cerului, suspină domnișoara Trixie. — Ia-ți mâinile de pe ea, țipă doamna Levy. — Nici măcar nu m-am ridicat de pe scaun, răspunse soțul ei. Doamna Levy o împinse pe domnișoara Trixie din nou pe divan și-i spuse: — Stai acolo! Ai nevoie de ajutor. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care s-ar fi adresat unei pisici. Hai să mergem la mașină. — Mulțumesc Cerului, suspină domnișoara Trixie. — Ia-ți mâinile de pe ea, țipă doamna Levy. — Nici măcar nu m-am ridicat de pe scaun, răspunse soțul ei. Doamna Levy o împinse pe domnișoara Trixie din nou pe divan și-i spuse: — Stai acolo! Ai nevoie de ajutor. Nu de la de-alde voi, gâfâi domnișoara Trixie. Lasă-mă să mă ridic. — Las-o să se ridice. Uite ce, te rog. Doamna Levy ridică amenințător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ea, țipă doamna Levy. — Nici măcar nu m-am ridicat de pe scaun, răspunse soțul ei. Doamna Levy o împinse pe domnișoara Trixie din nou pe divan și-i spuse: — Stai acolo! Ai nevoie de ajutor. Nu de la de-alde voi, gâfâi domnișoara Trixie. Lasă-mă să mă ridic. — Las-o să se ridice. Uite ce, te rog. Doamna Levy ridică amenințător o mână grasă și plină de inele. Nu te ocupa de această creatură neglijată pe care am luat-o sub ocrotirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mașina sport și pleacă. Azi după-masă este o regată. Privește. Se pot vedea pânzele de la fereastra asta mare pe care am făcut-o cu banii greu câștigați de tatăl tău. — Am să v-arăt eu vouă, n-aveți grijă! mârâi domnișoara Trixie de pe divan. Ascultați ce vă spun! Încercă să se ridice, dar doamna Levy o împinse la loc pe nylonul galben. * Răceala i se agrava și, de câte ori tușea, simțea o vagă durere în plămâni, care mai dura câteva clipe după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
întorcându-se în salon. — Casa asta a ta are pereți foarte buni, dragă, spuse doamna Reilly, care nu fusese în stare să înțeleagă motivul pentru care se stârnise cearta de dincolo de zid. Păcat că nu locuim eu și Ignatius acolo. Domnișoara Annie n-ar mai avea de ce se plânge. Unde-o fi bătrânu’? întrebă Santa, privind spre obloanele de la intrarea din față. — Poate nici n-are să vină. — Poate-a uitat. — Așa se-ntâmplă cu bătrânii, dragă. — Nu-i chiar așa bătrân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Interioară Bogată. — Un rege? Vrei un rege? — Scutește-mă de bâlbâielile tale. N-am mai auzit pe nimeni să vrea rege. — Te rog! Ignatius bătu cu pumnul în mușamaua de pe masa din bucătărie. Mătură veranda, du-te în vizită la domnișoara Annie, cheam-o pe amica ta Battaglia, exersează cu mingea de popice afară pe alee. Lasă-mă în pace! Sunt într-un ciclu foarte prost. — Ce-i aia „ciclu“? — Dacă nu încetezi să mă sâcâi, am să botez prora Plymouth-ului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a fost de ajuns. Mă duc în salon să privesc la televizor ursul Yogi. În pauzele dintre paharele cu vin, să-mi aduci o gustare. Valva mea plânge după o consolare. — Voi de colo, ia mai tăceți din gură! țipă domnișoara Annie de dincolo de jaluzele, pe când Ignatius își adună în jurul trupului halatul și trecu în hol, preocupat de problema lui cea mai importantă: să organizeze un nou atac cu care să răspundă afrontului pe care i-l făcuse fufa. Asaltu prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să compună tablouri vii, să regizeze numere. Asta e! — Care asta? întrebă Darlene. — Ideea, idioato, răspunse Lana, ținând țigara în fața buzelor și vorbind spre ea de parcă ar fi fost microfonul unui regizor. Ascultă ce zic eu. Ai să fii o domnișoară din vechiu’ sud, o fecioară frumoasă și delicată de pe o plantație, care ține mult la pasărea asta a ei. Dă-i drumu’ că-mi place, spuse cu entuziasm Darlene. — Firește că-ți place. Și-acu’ ascultă. Creierul Lanei începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
genul de fată care ar fi trebuit să frecventeze universitatea și nu una ca tipa aia îngrozitoare, Minkoff, brutală și dezmățată. Fusese aproape violată de unul dintre îngrijitori, chiar în fața biroului său. Domnul Talc se cutremura numai gândindu-se la domnișoara Minkoff. În clasă îl insultase, îl provocase și îl umilise la tot pasul, ba îl ațâțase și pe monstrul de Reilly împotriva lui și-l atacaseră împreună. Nu-i va uita niciodată pe cei doi. Nimeni din facultate de altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Arizona. Dar la Conacul lui Levy părea să se sărbătorească din nou Crăciunul, iar domnul Levy gândea că ceea ce se petrecea acum acolo ar fi putut fi amânat până la plecarea lui în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fi putut fi amânat până la plecarea lui în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind această scenă, spuse domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă. — Îi place canapeaua asta, răspunse doamna Levy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă. — Îi place canapeaua asta, răspunse doamna Levy. Las-o să se bucure și ea. De ce nu te duci tu afară să-ți lustruiești mașina sport? — Liniște, sâsâi domnișoara Trixie, printre splendizii dinți falși pe care tocmai i-i cumpărase doamna Levy. — Ia te uită, spuse domnul Levy. Se crede într-adevăr stăpână aici. — În felul acesta își afirmă personalitatea. Te deranjează? Dinții i-au dat putină încredere în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
lucru. Încep să înțeleg de unde-i vine sentimentul de nesiguranță. Am constatat că Gonzalez o ignoră tot timpul și o face, într-o sută de feluri, să se simtă nedorită. În subconștientul ei urăște Levy Pants. — Parcă numai eu? spuse domnișoara Trixie. — Trist, foarte trist, fu unicul răspuns al domnului Levy. Domnișoara Trixie mormăi ceva și aerul îi ieși șuierând printre buze. Și acum hai s-o sfârșim, spuse domnul Levy. Te-am lăsat să te joci făcând aici o mulțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
constatat că Gonzalez o ignoră tot timpul și o face, într-o sută de feluri, să se simtă nedorită. În subconștientul ei urăște Levy Pants. — Parcă numai eu? spuse domnișoara Trixie. — Trist, foarte trist, fu unicul răspuns al domnului Levy. Domnișoara Trixie mormăi ceva și aerul îi ieși șuierând printre buze. Și acum hai s-o sfârșim, spuse domnul Levy. Te-am lăsat să te joci făcând aici o mulțime de lucruri ridicole. Acesta din urmă nu are nici un rost. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
numai ca să mă înfurii? Poți să mă înfurii și fără să te străduiești atâta. Și acum las-o în pace. Singura ei dorință este să se pensioneze. E ca și cum ai chinui un animal necuvântător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, mormăi domnișoara Trixie în somn. — Ascultă ce spune, strigă fericită doamna Levy. Și tu vrei să o arunci afară în zăpadă? Abia am reușit să-i pătrund în suflet. E ca un simbol a tot ce tu n-ai reușit să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
somn. — Ascultă ce spune, strigă fericită doamna Levy. Și tu vrei să o arunci afară în zăpadă? Abia am reușit să-i pătrund în suflet. E ca un simbol a tot ce tu n-ai reușit să faci. Dintr-o dată domnișoara Trixie sări în picioare și se răsti la ei. Unde-i apărătoarea mea de ochi? — Începe să fie amuzant. Așteaptă numai să-și înfigă dinții ăia de cinci sute de dolari în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se răsti la ei. Unde-i apărătoarea mea de ochi? — Începe să fie amuzant. Așteaptă numai să-și înfigă dinții ăia de cinci sute de dolari în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi? întrebă cu o voce cruntă domnișoara Trixie. Unde mă aflu? Ia-ți mâinile de pe mine! — Drăguțo, începu doamna Levy, dar domnișoara Trixie adormise din nou, într-o rână, mânjind canapeaua cu crema de pe față. — Ascultă, Zâna cea Bună! Cât te-a costat până acum acest mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
numai să-și înfigă dinții ăia de cinci sute de dolari în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi? întrebă cu o voce cruntă domnișoara Trixie. Unde mă aflu? Ia-ți mâinile de pe mine! — Drăguțo, începu doamna Levy, dar domnișoara Trixie adormise din nou, într-o rână, mânjind canapeaua cu crema de pe față. — Ascultă, Zâna cea Bună! Cât te-a costat până acum acest mic joc? Și să știi că n-am de gând să dau bani ca să schimb tapițeria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ce mi-a spus ea azi despre Gloria. Doamna Levy făcu un gest care sugera acceptarea nedreptății și a tragediei. Gloria era bunătatea însăși. A fost prima persoană care după ani și ani de zile s-a interesat puțin de domnișoara Trixie. Și așa, din senin, vii tu într-o zi și o azvârli pe Gloria afară din viața ei. Cred că suferit un șoc teribil. Fetelor le-ar plăcea să le vorbesc despre Gloria. Mă tem că or să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cu trei agenți. Toți mi-au spus că e proprietatea cel mai greu de vândut care a trecut vreodată prin mâna lor. — Gus, am auzit corect? Te-am auzit spunând ceva despre vânzarea moștenirii tale? țipă doamna Levy. — Liniște! mârâi domnișoara Trixie. O să vă aranjez eu! Aveți răbdare. Am să vă dau ce meritați. Am să vă arăt eu vouă! Ia mai taci, strigă doamna Levy la ea și o împinse înapoi pe divan, unde adormi imediat din nou. — Unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
oală de noapte? Văd care e motivul pentru care vrei să vinzi fabrica: să distrugi ultimul monument al realizărilor tatălui tău. — Levy Pants e un monument? — De ce am vrut eu să lucrez acolo n-am să știu niciodată, spuse supărată domnișoara Trixie dintre pernele unde o fixase doamna Levy. Sunt bucuroasă că sărmana Gloria a scăpat la timp de acolo. — Vă rog să mă scuzați, doamnelor, spuse domnul Levy, fluierând printre dinți. Puteți vorbi despre Gloria și fără mine. Se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]