6,873 matches
-
Bourbon. Exponenții săi au condus Regatul francez din secolul al XIV-lea până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Domnia Capețienilor indirecți a început cu Filip al VI-lea (1328-1350), începând astfel o nouă serie de 13 regi (primii 7 vor domni din tată în fiu), perioadă marcată de profunde zguduiri, produse de Ciuma Neagră și de Războiul de 100 de ani, care s-a desfășurat în mare parte pe teritoriul Franței și a adus o instabilitate politică cronică, ilustrată de două
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
mai 1707, conform "Actelor Uniunii" din 1707, Anglia și Scoția s-au unit într-un singur stat, Regatul Marii Britanii. Anne a devenit primul suveran al noului stat, în timp ce continua să dețină separat coroana de regină a Irlandei. Regina Anna a domnit doisprezece ani până la moartea sa în august 1714. Viața Annei a fost marcată de numeroase crize, atât personale cât și cu privire la succesiunea coroanei. Pentru că a murit fără să lase moștenitori în viață, Anna a fost ultimul monarh al Casei Stuart
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
a doua fiică a lui Iacob, Duce de York (viitorul rege Iacob al II-lea al Angliei) și a primei soții a acestuia, Lady Anne Hyde. Fratele tatălui ei a fost regele Carol al II-lea al Angliei care a domnit pestre trei regate: Anglia, Scoția și Irlanda iar mama ei a fost fiica Lordului Cancelar Edward Hyde. A fost botezată în credința anglicană la capela regală a palatului St James. Sora ei mai mare, Maria, a fost unul dintre nași
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
a vizitat-o însă a profitat de ocazie pentru a o mai certa o dată pentru prietenia cu Sarah. Cele două surori nu s-au mai văzut una cu cealaltă. Când Maria moare de variolă în 1694, William a continuat să domnească singur. El i-a acordat onorurile anterioare și i-a permis să locuiască la Palatul St James, îmsă a exclus-o de la guvernare și s-a abținut s-o numească regentă în timpul absențelor sale din țară. Trei luni mai târziu
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
coreeni. Aceste două evenimente au revoluționat cultura japoneză și au marcat începutul unei lungi perioade de influență culturală chineză. De la stabilirea primei capitale la Nara (ulterior aceasta se va muta la Kyoto) în 710 până în 1867 împărații erei Yamato au domnit doar cu numele, aveau doar o valoare simbolică, căci puterea aparținea nobililor de la curte, regenților sau shogunilor (guvernatori militari ai provinciilor japoneze).
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
pe tron sub numele de regele Frederic al IX-lea. La momentul nașterii ei, numai descendenții masculini puteau urca pe tronul Danemarcei, potrivit schimbărilor la legea de succesiune intrată în vigoare în 1850, când ramura Glücksburg a fost aleasă să domnească. Cum prințesa nu avea frați, era de presupus ca unchiul ei, Prințul Knud, își va asuma tronul într-o zi. Procesul de schimbare a constituției a început în 1947, nu cu mult timp după ce tatăl ei a urcat pe tron
Margareta a II-a a Danemarcei () [Corola-website/Science/312661_a_313990]
-
scăpa de invazia daneză din Anglia. După o încercare nereușită de a-l îndepărta de pe tronul Angliei pe Harold Picior-de-Iepure în 1036, Eduard se reîntoarce în Normandia. Nobilimea anglo-saxonă l-a invitat pe Eduard înapoi în Anglia în 1041 unde domnea fratele său vitreg, Harthacanute (fiul Emmei și al lui Knud cel Mare). După moartea acestuia la 8 iunie 1042 Eduard accede la tron. Eduard a fost încoronat la reședința regală Catedrala Winchester la 3 aprilie 1043.
Eduard Confesorul () [Corola-website/Science/312678_a_314007]
-
Eduard care murea. În 1871, fiul său ma mic, John a murit la 24 de ore după naștere. După moartea reginei Victoria la 22 ianuarie 1901, Eduard a devenit rege al Regatului Unit și Împărat al Indiei. A ales să domnească sub numele de Eduard al VII-lea în loc de Albert Eduard - numele ales de mama sa pentru el A donat casa părinților, Casa Osborne din Isle of Wight statului și a continuat să locuiască la Sandringham. Își permitea să fie mărinimos
Eduard al VII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312662_a_313991]
-
sa. A fost ultimul rege din Casa de York și înfrângerea lui în Bătălia de la Bosworth a fost punctul culminant al Războiului celor Două Roze și sfârșitul dinastiei Plantagenet. După moartea fratelui său regele Eduard al IV-lea, Richard a domnit ca regent pentru fiul lui Eduard o scurtă perioadă de timp, cu titlul de Lord Protector apoi și-a închis nepoții (Eduard și Richard) în Turul Londrei și a fost încoronat la 6 iulie 1483. A murit pe câmpul de
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
cea mare a lui Eduard al IV-lea al Angliei, unind simbolic cele doua case: York și Lancaster. S-a urcat pe tron cu numele de Henric al VII-lea al Angliei, și a fost fondatorul Casei Tudor care a domnit până în 1603. Eduard Plantagenet a devenit regele Eduard al IV-lea al Angliei în 1461 și astfel titlul de Duce de York s-a împletit cu Coroana Angliei.
Casa de York () [Corola-website/Science/312675_a_314004]
-
- numită și „Împărăția Cerurilor”, conform bisericilor creștine un tărâm spiritual în care Dumnezeu va domni ca rege. Denumirea apare de mai multe ori în Noul Testament, fiind folosită pentru prima oară de Iisus Hristos. Este considerată ca fiind tema centrală a predicării lui Hristos. Denumirea apare rareori în scrierile evreiești precreștine, dar ideea unui Dumnezeu rege
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
este considerată a fi ultimul suveran al dinastiei a VI-a, o femeie despre care avem informații din surse grecești și mai puțin din cele egiptene antice. Sfârșitul Regatului Vechi ridică multe probleme, în special prin identificarea faraonilor care au domnit. Multă vreme Manethon, Fr. 20 afirma: „...cea mai nobilă și adorabilă femeie a vremii sale,...cea care a construit a 3-a piramidă, a domnit 12 ani“. O atare constatare s-a datorat unei confuzii între aspectele sonore a două
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
egiptene antice. Sfârșitul Regatului Vechi ridică multe probleme, în special prin identificarea faraonilor care au domnit. Multă vreme Manethon, Fr. 20 afirma: „...cea mai nobilă și adorabilă femeie a vremii sale,...cea care a construit a 3-a piramidă, a domnit 12 ani“. O atare constatare s-a datorat unei confuzii între aspectele sonore a două nume de faraoni: Men-ka-Re, un personaj obscur care ar fi domnit imediat după sfârșitul Regatului Vechi, și Menkaure, cel care a ridicat într-adevăr a
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
adorabilă femeie a vremii sale,...cea care a construit a 3-a piramidă, a domnit 12 ani“. O atare constatare s-a datorat unei confuzii între aspectele sonore a două nume de faraoni: Men-ka-Re, un personaj obscur care ar fi domnit imediat după sfârșitul Regatului Vechi, și Menkaure, cel care a ridicat într-adevăr a 3-a piramidă de pe platoul de la Gizeh. În Lista regală de la Abydos cei doi apar la poziții diferite, primul la Nr. 24, iar cel de-al
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
Herodot: „Preoții mi-au înșirat din cărțile lor numele a 330 de regi, urmașii lui Min. În atâtea generații, au fost 18 bărbați etiopieni și o singură femeie băștinașă, toți ceilalți au fost bărbați egipteni. Numele acestei femei care a domnit era Nitokris...“. În continuare se afirmă despre regină că și-a răzbunat fratele ucis, convocând inamicii într-o sală de ospăț, unde apoi i-a înecat prin intermediul unui canal care comunica cu încăperea în cauză. După fapta ei, Nitokris apoi
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
sunt similare. Allen a sugerat faptul că o parte a numelui de naștere s-ar putea citi și iqerti-net, adică „Cel al șarpelui-iqeret al(zeiței) Neith)“. Sibliniem faptul că formele numelor de naștere și de domnie al faraonului, care a domnit imediat după Merenre Nemtiemsaf II, au fost preluate de la J. P. Allen. Prin urmare, prezența la sfârșitul dinastiei a VI-a a unei femei la tronul Egiptului este o ficțiune, care a fost reflectată și în litaratură. Astfel: Lord Dunsay
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
otomanii, a căror singură lege era sabia. Ei au cotropit statele aflate în cale și au ajuns în cele din urmă până la Dunăre, sub conducerea sultanului Baiazid I (Ion Rițiu) (1389-1402). La începutul domniei sale, Mircea cel Bătrân (Sergiu Nicolaescu) a domnit împreună cu fratele său, Dan (Traian Costea). Când turcii au invadat Țara Românească, Dan se opune luptei cu aceștia și trece în tabăra otomană. Mircea se luptă cu turcii în Bătălia de la Rovine (1395), învingându-i și determinându-i să se
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
boieri din sfatul țării: paharnicul Ene Udoba (Silviu Stănculescu) și slugerul Ion Iercău (Corneliu Gîrbea). Solul german, preotul catolic Gerolamo (Ion Besoiu), îi spune Elisabetei să-l convingă pe Mihail să accepte să devină vasalul împăratului Sigismund dacă vrea să domnească pe tronul Țării Românești. Mircea cel Bătrân cere sprijin de la curțile regilor Europei pentru a se lupta cu turcii. Solii german și polonez îi condiținează ajutorul de recunoașterea suzeranității Germaniei și respectiv a Poloniei asupra Țării Românești. Solul turc Izzedin
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
lupte - Paul Fister și Constantin Păun. Redactor muzical a fost Anca Dumitrescu. Caii au provenit de la hergheliile Ministerului Agriculturii. Sergiu Nicolaescu a modificat parțial scenariul lui Titus Popovici, adăugând replici rostite de Mircea cel Bătrân precum „Eu nu vreau să domnesc peste oameni în genunchi, mânjindu-le sufletele cu minciuna și înșelătoria, silindu-i să se supună și străinilor!”, „Și acum, între noi, boieri dumneavoastră. După ce 30 de ani ne-am împotrivit oricărei închinări, acum ce facem, ne închinăm păgânilor ori
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. După înființarea seminarului, toate veniturile mănăstirii au fost întrebuințate numai pentru buna funcționare a școlii. Hrisovul domnesc preciza în acest sens următoarele: Și veniturile acestei mănăstiri Socola vor fi pentru trebuința școalei, fiind egumenul cu purtare de grijă spre deșteptarea dascălilor și spre îndemnarea ucenicilor, după povățuirea ce va avea de la ... părintele mitropolitul"". Acest seminar teologic a
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
la leat 1827, iulie 20"". În al treilea tablou este pictat domnitorul Alexandru C. Moruzi, în timpul domniei căruia s-a înființat seminarul. Mobilierul actual al bisericii este confecționat din lemn de stejar sculptat; o parte din mobilierul anterior (catapeteasma, strana domnească și o strană a Maicii Domnului) a fost donat Mănăstirii Miclăușeni. În patrimoniul bisericii se află mai multe obiecte cu valoare de patrimoniu: În jurul bisericii fostei mănăstiri Socola se află un cimitir unde au fost înmormântați monahi, foști profesori de
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
Italia, însă în 905 revine și este învins din nou și închis la Verona. Ca pedeapsă pentru încălcarea promisiunii este orbit și este obligat să renunțe la titlurile regale și imperiale. După aceasta se retrage în Provența, unde contiună să domnească până la moartea sa, cu ajutorul lui Hugues de Arles.
Ludovic al III-lea, Împărat carolingian () [Corola-website/Science/312130_a_313459]
-
că, în timpul zilelor negre ale asediului, tânărul prinț ar fi umblat prin garnizoana castelului cerșind servitorilor și soldaților bucăți de pâine. La acea vreme, Ducii de Burgundia, o ramură cadet a familiei regale franceze, cu noblețea și cultura lor sofisticată domneau asupra teritoriilor semnificative aflate la granița de est și de nord a Franței moderne din zilele de azi. Ducele de Burgundia Carol Temerarul era principalul adversar politic al tatălui lui Maximilian. Frederic era preocupat de tendințele expansive ale Burgundiei la
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
Marcus Clodius Maximus (c.178 - 29 iulie 238), cunoscut sub numele de , a fost un împărat roman din anul celor șase împărați. El a domnit împreună cu Balbinus. "Historia Augusta" spune că Pupienus a fost un fiu de fierar, care și-a început cariera ca centurion și mai apoi a ajuns tribun militar și pretor. Alte surse îl arată pe Pupienus ca fiul adoptiv al Pescenniei
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
întâlni cu Maximin. Acesta a fost asasinat de trupel sale la Aquileia. La Roma, Balbinus nu a ținut bine frâilele puterii pe durata absenței lui Pupienus. Când acesta a revenit în capitală, Balbinus l-a acuzat că ar vrea să domnească singur. Astfel cei doi împărați s-au mutat în săli separate din palat. Acest lucru a făcut mai ușoară asasinarea lor de către garda pretoriană, care era nemulțumită de cei doi împărați puși de Senat. În locul lor, pe tron a venit
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]