6,149 matches
-
Nu avea mașină și nici măcar carnet de conducere, cum se mai Întâmplă uneori. Spiritul de prevedere, acel „Să Îl ai că nu se știe niciodată”, nu a călăuzit-o În viață. Dovadă faptul că lucra și acum În același atelier, donat de bătrânul Szántó, fost iubit al bunicii ei, Împreună cu sute de desene Înfățișând-o goală În cele mai curioase poziții. Toate desenele erau frumoase. Ea de fapt nu poza. Ea se arăta. Se revela. Și pictorul simțea acest lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am văzut În filmul Vikingii când tatăl lui Chirc Duglas a murit cu sabia În mână. Doamne ajută! Bejan Iustin! Notă 2. Mă angajez prin prezenta că dacă lucrurile merg bine și la prețurile cunoscute de persoane interesate să Îmi donez obștescul sfârșit În termen de 10 zile de la Încheierea tranzacției după o metodă care pe aceste meleaguri nu a dat greș și fără vărsare de sânge. Cu respect Bejan Iustin. Încă o dată Doamne Ajută! Își privi ceasul. Era ora șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine? Bine, bine, am zis io care n-am mâncat niciodată la Crăciun din carne de Împrumut. Parcă aș fi Închiriat Crăciunul, zău așa, cum unii Închiriază rochii de mireasă ori costume de mire. Când ești pe moarte și cineva donează la tine singe, nu-i tot așa? m-a Întrebat Húnór bácsi În timp ce Îmi mai umplea un pahar cu țuică. Mai puteam eu zice ceva? Am băut țuica și am plecat. Eram Înțeleși. În ajunul Crăciunului mi-a trimis tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trei ciorditori de le-au sărit capacele, iar apoi i-a uns pe polițai cu bancnote de douăzeci de dolari scoase dintr-un sul gros. Povestea care a pus capac la toate a fost aceea în care Lee i-a donat două sute de parai unui preot de leproși pe care l-a întâlnit într-un bar, apoi le-a făcut cinste tuturor și a plecat la Ensenada. Informația aia a stors cinci parai și o cerere de lămuriri suplimentare. Polițaiul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zâmbi. — Vrei să-l acopăr cu ceva? Nu, te rog. Știi, după ce-am vorbit atunci despre el, m-am interesat puțin despre povestea lui. M-am descotorosit de o grămadă din lucrurile lui Eldridge și mă gândeam să-l donez unei fundații. Totuși e prea valoros ca să-l dau de pomană. Este un Frederick Yannantuono original și a fost inspirat de un roman clasic - Omul care râde de Victor Hugo. În carte este vorba despre... În cocioaba în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Încă - erau extrem de deprimante. „Să nu povestești În Samoa, sau măcar nu În Tahiti, dar nu vând nici zece exemplare“, Îi scria el lui Louis Stevenson, fără a exagera prea mult. Avea noroc că rentele americane pe care i le donase lui Alice la moartea tatălui lor se Întorceau acum prin testamentul ei, Împreună cu capitalul neatins, acumulat În timp ce se aflau În posesia ei, altfel s-ar fi văzut Într-o situație foarte jenantă. În parte din motive de economie, se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
In calitate de organizatoare, vă invit să luați parte la eveniment. Vă voi trimite în scurt timp și invitațiile. Nu veți regreta că ați hotărât să veniți. Suntem convinși. Acum să ne spui și limita donației. Veți fi liberi să donați cum credeți de cuviință. În funcție de cum vi se pare balul. Însă prețul minim este costul meniului. Firește. Ei, în acest caz nu te vom dezamăgi. În ultimii ani nici eu, nici asociații mei nu am avut mult timp la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Amèlie. Trebuie să ai un suflet mare, spuse Françoise. Îmi face plăcere să-mi ocup timpul cu astfel de activități, zisei, mai ales știind că mila noastră folosește altor ființe mai puțin norocoase. Spre exemplu în acest weekend plănuim să donăm banii casei de copii " Notre maison" de aici, din Lime, casă care a rămas de acum o lună fără fonduri și au trăit până acum din bunăvoința contesei de Anjou. Banii vor fi, vedeți, foarte bine utilizați. Și acest bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
testamentarilor de-a strica primele bucurii ale supraviețuitorilor. E o dădăceală neplăcută și înțeleaptă. Colecția mea de tablouri să nu părăsească Regatul. Dădăceală fiind, ești chiar obligat să n-o urmezi. Respect-o totuși, fiind în interesul nostru comun ca, donând imediat colecția guvernului Majestății Sale, să-ți acroșezi simpatia publică, înlesnindu- ți preluarea rapidă a celorlalte valori... Când mă refer la colecția mea de tablouri am în vedere o singură excepție. Cel mai prețios dintre ele (și nu doar în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înnebunea după mobilierul din secolul trecut. Dar poate, părinții vreunei nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în contul săptămânilor de dormit și cârnați, mobilierul paradit. Pentru care, evident, la muzee primiseră ghionturi, chiar atunci când încercaseră să-l doneze. Iar pe lungancă o lăsaseră în gaj tot niște provinciali strâmtorați, care nu apucaseră să-i plătească rațiile de varză călită. După cum arăta, baschetbalista produsese prejudicii importante în rezerva strategică de varză călită. Și o groază de ani, blestemata ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nevoia să întrebe: De ce, domnule Jones? De ce m-ai ales pe mine? Domnul Jones zâmbi strâmb. — Dragul meu, zise el, nu căuta niciodată la dinți calul de dar. Știi latină? — Nu, răspunse Vultur-în-Zbor. Sau doar câteva cuvinte. — Timere Danaos et dona ferentes, spuse domnul Jones. Mă înțelegi? — Nu, zise Vultur-în-Zbor. — Poate că nici nu contează, spuse Virgil Jones, dacă urmează să fim prieteni. ȘAPTESPREZECE Pentru ca Dolores să rămână liniștită, Vultur-în-Zbor a trebuit să cineze în seara aceea singur, lângă fântână. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează de-i durere, voioșie, nepăsare - Poate vru să deie prețul părții cei învingătoare Și de-aceea rămăsese ca și marmura de rece. {EminescuOpIV 228} 185Ci profetic se arată preoteasa culinară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
minte măcar, Cumcă demonul din ochi-i e același de sub burtă. Ah, gândiți o clipă numai la sulița cu vârf roș 270Și la rana ce o face, sîngele-innocent ce-l varsă - Ca să vezi câte iluzii minte inima cea arsă, Pe când Dona e-o găină și Seniorul un cucoș. Deci dară, boieri de cinste, că-mi făcui tot boerescu Mai cu rime, mai cu vorbe, când de samă când de clacă; Am ajuns la deciu - mă scarpin - închid cartea mea possacă Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la picioare, Mândră ca o-mpărăteasă, Caldă, cu senin de soare, {EminescuOpIV 426} De pe ochi-i să ridice Languroase lunge gene Să-ngenunchiu naintea zânei Venus Anadyomene, Genele dând întuneric Voluptos căutăturii, Iar gropițele cochete Dulci râd la mijlocul gurii. {EminescuOpIV 427} DONA SOL Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea să nu mă mai deștept. Și totuși luna iese-n zare, Albește zidul nalt și gol... Dă-mi cea din urmă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tău cuminte Unde mă duc și ce mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac. ................................ Au nu ești tu la înălțime Ca steaua vecinicului pol?... Pe mine nu mă știe nime Nici chiar tu însăți, dona Sol. Ades când frunzele pe cracă Șoptesc ca sgomotul de guri Ce se sărută și se-mpacă În umbr-adîncă de păduri, Eu stau unde pătrunde luna Pe alb ivor, sunând domol; De cântă păsările ntr-una De tine-mi cântă, dona
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dona Sol. Ades când frunzele pe cracă Șoptesc ca sgomotul de guri Ce se sărută și se-mpacă În umbr-adîncă de păduri, Eu stau unde pătrunde luna Pe alb ivor, sunând domol; De cântă păsările ntr-una De tine-mi cântă, dona Sol. {EminescuOpIV 428} Și pe oglinda mișcătoare Stau de privesc un straniu joc; E apa pururi călătoare Pe chipu-mi ce rămîne-n loc. S-au desprimăvărat pădurea Suspină păsările-n stol... Și numai eu, gândind aiurea Gândesc la tine, dona
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dona Sol. {EminescuOpIV 428} Și pe oglinda mișcătoare Stau de privesc un straniu joc; E apa pururi călătoare Pe chipu-mi ce rămîne-n loc. S-au desprimăvărat pădurea Suspină păsările-n stol... Și numai eu, gândind aiurea Gândesc la tine, dona Sol. De ce doresc singurătate Și glasul tainic de isvor, De ce când codrul frunza-și bate Adorm pe verdele-i covor? Ca prin lumina cea rărită Prin umbra moale de [pristol] Să mi s-arate liniștită A ta ivire, dona Sol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tine, dona Sol. De ce doresc singurătate Și glasul tainic de isvor, De ce când codrul frunza-și bate Adorm pe verdele-i covor? Ca prin lumina cea rărită Prin umbra moale de [pristol] Să mi s-arate liniștită A ta ivire, dona Sol, Să văz cum mâna ta îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de număr Nu-mi lași o urmă, dona Sol. Chiar de luceafărul de seară Te tem, căci dulce arde el, Când treci frumoasă și ușoară În umbra negrului castel... De aș zăcea rănit de moarte Într-un genunchiu eu tot mă scol; Tinzîndu-mi dreapta de departe Mă-nchin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de luceafărul de seară Te tem, căci dulce arde el, Când treci frumoasă și ușoară În umbra negrului castel... De aș zăcea rănit de moarte Într-un genunchiu eu tot mă scol; Tinzîndu-mi dreapta de departe Mă-nchin la tine, dona Sol. ............................... Când luna trece în uimire Spre-a face-al mărilor ocol, Ea, luminând a mea iubire, Te lumineze, dona Sol. {EminescuOpIV 429} DE-AR FI MIJLOACE De-ar fi mijloace Și-ar fi putință. Cum m-aș mai face
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aș zăcea rănit de moarte Într-un genunchiu eu tot mă scol; Tinzîndu-mi dreapta de departe Mă-nchin la tine, dona Sol. ............................... Când luna trece în uimire Spre-a face-al mărilor ocol, Ea, luminând a mea iubire, Te lumineze, dona Sol. {EminescuOpIV 429} DE-AR FI MIJLOACE De-ar fi mijloace Și-ar fi putință. Cum m-aș mai face După dorință! M-aș face-oglindă Strălucitoare Să te cuprindă Pân-la picioare. Pieptene de-aur, Ce-n mângâiere Părul netează Fără
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
comediă: Viclenie și amor, în trei acte, cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul l5... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana, adică... lotrul de el! schimba pe Elena lui chir Cocoveiu în Diana - și din România transpune scena tumna-n Spania. Ei drăcia dracului! - Ș-apoi neci nu spune chir Moretto c-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca altădată de va îndrăzni să copieze în anul.,. o comedie scrisă românește în anul 187O, să aibă, cel puțin precauțiunea - ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da nu așa!... {EminescuOpIV 479} A. - De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală Ca o noapte-a primăverei. D. - Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
imitat-o Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă silește Să recit la versuri rele Care sună ca drimbala A ursarilor gitani. A. - De-a făcut asta Negruzzi Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona Diana, Dona Diana! {EminescuOpIV 480} 17. DIN OCEAN DE VISE... (cca 1870) Din ocean de vise ferice strălucitoare Ai apărut în viața-mi femee răpitoare Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă silește Să recit la versuri rele Care sună ca drimbala A ursarilor gitani. A. - De-a făcut asta Negruzzi Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona Diana, Dona Diana! {EminescuOpIV 480} 17. DIN OCEAN DE VISE... (cca 1870) Din ocean de vise ferice strălucitoare Ai apărut în viața-mi femee răpitoare Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]