5,967 matches
-
fiind denumită în anul 1937 "Flota de Nord". În acea perioadă, era deja organizată marina sovietică pe coastă, cu piste de aterizare și o artilerie antiaeriană. În prezent, din cauza radiațiilor, submarinele și reactorul atomic învechit prezintă un pericol permanent pentru ecosistemul din regiunea din nordul Asiei și Europei. După relatările agenției de presă ruse RIA Novosti, în anul 2006 au fost casate deja 145 de submarine atomice. Deoarece cheltuielile de îndepărtare a rezidurilor radioactive sunt apreciate la mai multe miliarde de
Flota militară de nord () [Corola-website/Science/319198_a_320527]
-
central nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul dispune de 15 tipuri de habitate naturale; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
de Marea Wedell; teritoriul insular al Zonei se află între Marea Antilelor Australe la nord și Marea Wedell la sud. Între insulele Shetland de Sud se află mai multe strâmtori (Livingstone, Rei Jorge (Waterloo) etc). Zona Antarctică Braziliană are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge, crucea voinicului și cîteva plante cu flori). Fauna este însă ceva mai bogată, cuprinzînd păsări (albatros, furtunar uriaș, furtunar Wilson, furtunar de zăpadă, lup-de-mare, pinguin, cormoran, rîndunica-de-mare), mamifere (foca, elefant-de-mare, morsă, balenă
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
sud și de Marea Ross în centru. Coastele nord-vestice sunt scăldate de Marea Balleny, iar cele nord-estice de Marea Roosevelt și de Golful Sulzberger. Insulele Balleny și Scott sunt scăldate direct de apele Oceanului Antarctic. Zona Antarctică Neozeelandeză are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
s-a micșorat semnificativ, motiv pentru care specia a fost inclusă în Cartea Roșie drept specie cu risc scăzut de dispariție (categorie NT). Principalii factori care au dus la scăderea numărului de condori sunt de natură antropică. Omul a schimbat ecosisteme întregi populate de condori și a practicat excesiv vânătoarea animalelor ierbivore, otrăvindu-le carnea, astfel prejudiciind și condorii. În plus, mult timp condorii andini erau uciși în mod deliberat din cauza clasificării lor ca animale dăunătoare industriei zootehnice. În zilele noastre
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
teritoriul a 9 țări: Brazilia, Peru, Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Guyana, Surinam și Guyana Franceză, având o suprafață de 5,5 milioane de kilometri pătrați. Amazonia constituie peste jumătate de păduri tropicale rămase pe Pământ și reprezintă cel mai bogat ecosistem al lumii, cu aproape 390 de miliarde arbori divizați în 16.000 de specii, cu multe specii încă nedescoperite și endemice. 60% din pădure se află pe teritoriul Braziliei, 13% se află în Peru, 10% se află în Columbia iar
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
cunoscută. Solifugele sunt considerate indicatori endemici ai biomurilor de deșert. Cele mai multe solifuge locuiesc în habitatelor calde și aride. Arealul lor cuprinde practic toate deșerturi în ambele emisfere, de est și de vest, cu excepția Australiei. Unele specii au fost întâlnite în ecosisteme forestiere sau de stepă. Iarna solifugele hibernează, uneori și în perioada aridă de vară. Solifugele sunt animale carnivore sau omnivore, majoritatea speciilor se hrănesc cu termite, gândaci nocturni și alte artropode. Cele mai curajoase au fost observate mâncând șerpi și
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
de acord că Pădurea Neagră, care se întinde la est de valea Rinului, a format partea de vest a Pădurii Hercinice. Peste Rin la vest se întinde Carbonaria Silva și pădurea din Ardeni. Toate aceste păduri seculare din antichitate reprezentau ecosistemul post-glacial temperat forestier de foioase din Europa. Resturi din această pădure, o dată-neîntreruptă, există sub mai multe denumiri locale: "Schwarzwald" (Pădurea Neagră), Odenwald, Rhön Spessart, "Thüringerwald" (Munții Pădurea Turingiei), Harz, Rauhe Alb, Steigerwald, Fichtelgebirge, Erzgebirge, Riesengebirge, Munții Pădurea Boemiei și
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
drum prin Himalaya de est. Apele sale coboară de la 3.000 m în apropiere de Pe la aproximativ 300 m la sfârșitul canionului. După acest pasaj fluviul intră în Arunachal Pradesh, India, și în cele din urmă devine Brahmaputra. Canionul are un ecosistem unic, cu specii de animale și plante abia explorate și afectate de influența omului. Climatul variază de la cel subtropical la cel arctic. Cea mai ridicată temperatură în Tibet a fost de 43.6 ° C și a fost înregistrată în apropierea
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
deoarece se anticipează că o astfel de instalație ar genera electricitate de 40000 MW, aproximativ de două ori mai mult decât producția de la cele Trei Defileuri. Se presupune că la începerea lucrărilor vor fi deplasate populațiile locale, vor fi distruse ecosisteme și că acestea vor avea un impact asupra oamenilor din aval în India și Bangladesh. Proiectul este criticat de India, din cauza impactului potențial negativ asupra locuitorilor din aval. Cu toate acestea, un alt tip de baraj, gonflabil, ar putea evita
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
este o arie protejată localizată în partea de nord a Estoniei, la o distanță de circa 70 km est de Tallinn. În cei 725 km pe care ii acoperă, cuprinde ecosisteme terestre și marine.<br> Fondat în 1971, a fost primul parc național de pe teritoriul fostei URSS. Numele ariei protejate provine de la aspectul crestat al litoralului nord-estic eston, unde patru peninsule ((Juminda, Pärispea, Käsmu and Vergi) sunt despărțite de 4 golfuri
Parcul Național Lahemaa () [Corola-website/Science/321228_a_322557]
-
va lua luni de zile. În drumul lor, ei dau peste ființe umanoide, unele dintre diversele civilizații primitive ale Lumii Inelare, care trăiesc în ruinele orașelor cândva foarte dezvoltate și care cred că echipajul face parte dintre Inginerii Lumii Inelare. Ecosistemul se dovedește a fi foarte ciudat, avându-și originea pe diferite planete, inclusiv un câmp de floarea soarelui care concentrează lumina solară asupra oricărui intrus, pentru a-l ucide. Nessus este obligat să dezvăluie secretele Păpușarilor: aceștia au făcut experimente
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Drept urmare este tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile, în absența unui management corespunzător, poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor și a comunităților locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile locale și cultură indigena pot fi influențate negativ de afluxul
Ecoturism () [Corola-website/Science/321543_a_322872]
-
Ca urmare, o mare parte din podeaua bazinului este din bazalte "tholeiitice" care îi dau culoarea maro. Riftul a eșuat în cele din urmă deoarece Dorsala Atlantică a continuat să separe America de Nord, Europa și Africa. Un numar de parcuri conserva ecosistemul de coastă din Golful Fundy. Acestea includ "Fundy Național Park" în New Brunswick și "Cape Chignecto Provincial Park" și "Five Islands Provincial Park" și "Blomidon Provincial Park" în Nova Scoția. "Canadian Wildlife Service" menține un numar de "Suprafețe Naționale a
Golful Fundy () [Corola-website/Science/321668_a_322997]
-
oprire, invadând insulele norniene și făcând imposibilă revenirea la reproducerea fiarelor pe care Casa Norn le dădea, inițial, Arenei de Bronz. Se dovedește că Tuf a introdus specii diferite pentru hrana fiarelor de pe teritoriul fiecărei Case pentru a schimba irevocabil ecosistemul regional, acesta devenind incapabil să mai susțină prădătorii mari de care depindeau luptele din Arena De Bronz. În timp ce mânca într-un restaurant, Tuf este atacat de Jaime Kreen. Kreen este comdamnat pentru acest atac și dat drept servitor lui Tuf
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
abundență extraordinară a vieții marine. Ascensiunea apelor de adâncime apare aproape de Peru tot timpul anului iar aproape de Chile numai primăvara și vara, acest lucru se întâmplă din cauza deplasării centrului subtropical de înaltă presiune în timpul verii. Curentul Humboldt este considerat un ecosistem de clasa I, foarte productiv (> 300 gC/m2-yr). Acesta este cel mai productiv ecosistem marin din lume, precum și cel mai mare sistem de ascensiune a apelor din adâncime. Ratele ridicate, ale lui Humboldt, de productivitate primară și secundară, susțin cea
Curentul Humboldt () [Corola-website/Science/320835_a_322164]
-
anului iar aproape de Chile numai primăvara și vara, acest lucru se întâmplă din cauza deplasării centrului subtropical de înaltă presiune în timpul verii. Curentul Humboldt este considerat un ecosistem de clasa I, foarte productiv (> 300 gC/m2-yr). Acesta este cel mai productiv ecosistem marin din lume, precum și cel mai mare sistem de ascensiune a apelor din adâncime. Ratele ridicate, ale lui Humboldt, de productivitate primară și secundară, susțin cea mai mare activitate de pescuit din lume. Aproximativ 18-20% din captura de pește din
Curentul Humboldt () [Corola-website/Science/320835_a_322164]
-
de pești și distribuția acestora este afectată în mod semnificativ, conducând adesea la un impact social și economic. Aceste evenimente au dus la modificări succesive, de exemplu sardinele și hamsiile s-au înlocuit, reciproc și periodic, ca specie dominantă în ecosistem. Aceste schimbări ale speciilor pot avea consecințe negative pentru industria de pescuit și economiile țărilor care pescuiesc în zona curentului. Curentul Humboldt are o influență considerabilă de răcire asupra climei din Chile și Peru. Este, de asemenea, în mare măsură
Curentul Humboldt () [Corola-website/Science/320835_a_322164]
-
2151 din 30 noiembrie 2004, a fost declarat rezervație naturală. Din păcate, în rezervație sunt cuprinse numai luciul de apă și zona afectată de alunecările de teren, dar nu se prevede nici o zonă tampon în jurul ariei protejate. Din acest motiv, ecosistemul nou format este amenințat de defrișările din zonele limitrofe. Eroziunea solului în zona drumului forestier și tăierile masive de arbori au dus la un grad mare de colmatare a lacului, într-un timp neașteptat de scurt.
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
1995-Legea protecției mediului). Pentru identificarea și evaluarea impactului de mediu se recomandă parcurgerea următoarelor etape: ٭clasificarea fluxurilor inventarului pe categorii de impact (de exemplu, încălzire globală, poluarea aerului, a apei și a solului, epuizarea resurselor naturale, sănătate umană, impact asupra ecosistemelor etc.) In acest scop, datele din tabelul-inventar sunt grupate împreună într-un număr de categorii de impact. Categoriile de impact includ cele din emisii în mediu și prin consumul de resurse naturale, precum și alte intervenții asociate cu obținerea produselor care
Evaluarea ciclului de viață () [Corola-website/Science/317347_a_318676]
-
Una dintre categoriile de impact este reprezentată de "schimbarea climatului" care este definită în studiile LCA ca impactul emisiilor activităților umane asupra forțajului radiativ al atmosferei (adică absorbției radiației calorice). Aceasta poate avea, la rândul său, impacturi adverse asupra sănătății ecosistemelor, sănătății umane și bunăstării materiale. Multe dintre aceste emisii intensifică forțajul radiativ, producând creșterea temperaturii la suprafața Pământului. Aceasta este denumită popular prin termenul "efect de seră". Domeniile de protecție sunt sănătatea umană, mediul natural și mediul construit de om
Evaluarea ciclului de viață () [Corola-website/Science/317347_a_318676]
-
curgerile masive piroclastice din erupția din 1815 a Muntelui Tambora. O echipă științifică condusă de un botanist elvețian, Heinrich Zollinger, a ajuns pe Sumbawa în 1847. Misiunea lui Zollinger a fost aceea de a studia erupția și efectele sale asupra ecosistemului local. El a fost prima persoană care a urcat pe pisc după erupție, pe când acesta din urmă era încă acoperit de fum. Când Zollinger urca, picioarele sale s-au scufundat de mai multe ori printr-o crustă superficială subțire formată
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
de coastă Guayaquil, aflat la aproape 140 de km. Cele mai apropiate orașe sunt Riobamba (~ 30 km la sud-est), Ambato (~ 30 km nord-est) și Guaranda (~ 25 km sud-vest). Chimborazo este înconjurat de "Reserva de Produccion Faunistica Chimborazo" care formează un ecosistem protejat pentru conservarea habitatului animalelor native din Anzi din grupul camelidelor: vicuña, llama și alpaca. În partea de sus, Chimborazo este complet acoperit de ghețari, cu niște brațe la nord-est ale ghețarului care curg până la 4600 m. Ghețarul este sursă
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
blană de iarnă tipică, care le permite să reziste fără probleme până la temperaturi de -25 °C. În prezent, nimeni nu mai are intenția de a recrea bourul, eforturile concentrându-se pe obținerea de vite robuste, care să poată ocupa în ecosistem locul deținut odinioară de bour, spre a restabili un ecosistem intact. De aceea, în ultima vreme, vaca Heck trăiește un reviriment, în cadrul unor proiecte de protecție a mediului, fiind deosebit de bine adaptată stabulației libere. Conform datelor raportate de crescători, în
Vaca Heck () [Corola-website/Science/322456_a_323785]
-
probleme până la temperaturi de -25 °C. În prezent, nimeni nu mai are intenția de a recrea bourul, eforturile concentrându-se pe obținerea de vite robuste, care să poată ocupa în ecosistem locul deținut odinioară de bour, spre a restabili un ecosistem intact. De aceea, în ultima vreme, vaca Heck trăiește un reviriment, în cadrul unor proiecte de protecție a mediului, fiind deosebit de bine adaptată stabulației libere. Conform datelor raportate de crescători, în Europa mai există circa 2000 de vaci Heck, din care
Vaca Heck () [Corola-website/Science/322456_a_323785]