12,214 matches
-
este pusă (modul în care elaborezi întrebarea/orizontul de așteptare, prefigurează în mare parte răspunsul). O nouă paradigmă determină astfel un nou mod de definire și de raportare la valorile fundamentale, o nouă perspectivă, și implicit un nou raport între filosof și locul acestuia în societate. În acest sens, pentru Benjamin Constant, există o deosebire radicală între antici și moderni în ceea ce privește modul de a percepe sensul libertății: Pentru antici, libertatea “consta în exercitarea colectivă, însă directă, a mai multor părți din
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
antici, libertatea “consta în exercitarea colectivă, însă directă, a mai multor părți din întreaga suveranitate”, iar “independența individului nu i se acordă nimic, nici sub raportul opiniilor, nici sub al activității practice, nici mai ales, sub raportul religiei”. De aceea, filosoful este recunoscut în interiorul polis-ului, rolul său fiind acela de a determina și uniformiza valorile societății. În schimb, pentru moderni, esența libertății constă în “dreptul de a nu se supune decăt în fața legii, de a nu putea fi arestat, nici
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
moderni, esența libertății constă în “dreptul de a nu se supune decăt în fața legii, de a nu putea fi arestat, nici închis, nici omorăt, nici maltratat în vreun fel din voia arbitrară a unuia sau a mai multor indivizi”, iar filosoful nu mai reprezintă o necesitate absolută, deoarece dispare caracterul universal al valorilor. Drept consecință, caracteristica esențială a găndirii moderne o reprezintă teza pluralismului valorilor, conform căreia “valorile pe care oamenii le urmăresc nu sunt doar multiple, ci și - uneori - ireconciliabile
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
o societate în care (...) “mediocritatea colectivă” sufoca lent originalitatea și talentele individuale.” Dacă anticii legitimau drept stăpăn absolut pe cel mai înțelept, pe cel ce deține adevărul și dreptatea, pentru moderni, chiar dacă noțiunea platoniciană a “regelui-filosof” este lipsită de conținut, filosoful nu este exclus din societate, fiind tolerat, indiferent dacă convingerile sale sunt absurde sau nebunești, întrucăt “individul nu este răspunzător în fața societății pentru actele sale, cătă vreme acestea privesc doar interesele sale și ale nimănui altcuiva”. De exemplu, dacă pentru
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
stăpănitoare (“neexistănd decăt proprietate comună, femeile și copiii trebuie să fie și ei proprietate comună. Nici un membru al clasei dominante nu trebuie să aibă posibilitatea de a-și identifica copiii sau părinții.”), pentru John Stuart Mill, nimeni - prin urmare nici filosoful -, nu are dreptul de a interveni în relațiile private dintre indivizi, deoarece “ceea ce o persoană se simte liberă să facă în materie de raporturi sexuale ar trebui considerat ca o chestiune neimportantă și exclusiv privată care nu privește decăt persoana
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
ci pentru că este astfel plasat încăt să poată înțelege și să poată acționa. Outsider-ul este în mod necesar ignorant, de obicei irelevant și adesea supărător, pentru că încearcă să navigheze vasul de pe uscat.” Sub acest aspect, ce loc va ocupa filosoful în societate? Va mai fi el un “sculptor de oameni” așa cum îl definea Simplicus? Trebui să se implice în politică? În concluzie, nu se poate răspunde cu privire la rolul filosofului în societatea zilei de măine, pentru că nu se poate dobăndi o
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
navigheze vasul de pe uscat.” Sub acest aspect, ce loc va ocupa filosoful în societate? Va mai fi el un “sculptor de oameni” așa cum îl definea Simplicus? Trebui să se implice în politică? În concluzie, nu se poate răspunde cu privire la rolul filosofului în societatea zilei de măine, pentru că nu se poate dobăndi o regulă universală din experiența acumulată. Aceasta se datorează, așa cum observă Alexandr Zinoviev, faptului că “a proiecta individul și a construi o casă reprezintă, două lucruri diferite. Atunci cănd se
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
În încercarea noastră de a înțelege găndirea filosofului francez, Gabriel Marcel, punctul de referință îl constituie lucrarea „Jurnal metafizic”. În demersul pe care îl avem în vedere nu este lipsit de sens să încercăm identificarea principalelor interogații instituite în reflecția metafizică marceliană. Trebuie să avem în vedere care
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
avem în vedere nu este lipsit de sens să încercăm identificarea principalelor interogații instituite în reflecția metafizică marceliană. Trebuie să avem în vedere care sunt „unghiurile” de unde putem să țintim o mai bună vizibilitate a modului în care funcționează găndirea filosofului francez. De la început trebuie remarcat faptul că ceea ce caracterizează lucrarea „Jurnal metafizic” este faptul că nu impune ultimul cuvănt pentru a încheia discuțiile, și faptul că nici un titlu nu conduce cititorul acestui jurnal. Din punctul de vedere al formei, lucrarea
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
faptul că nici un titlu nu conduce cititorul acestui jurnal. Din punctul de vedere al formei, lucrarea „Jurnal metafizic” este compusă din însemnări (fragmentare) datate, pe care inițial, Marcel intenționa să le utilizeze ca materiale pregătitoare pentru o operă mai mare. Filosoful prezentase, într-o formă concentrată, ideea principală, la care ajunsese treptat în articolul central al operei sale „Existence et objectivité” (Existență și obiectivitate) din anul 1925, care a fost retipărit ca anexă la „Jurnal metafizic”. Găndirea lui G. Marcel gravitează
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
al operei sale „Existence et objectivité” (Existență și obiectivitate) din anul 1925, care a fost retipărit ca anexă la „Jurnal metafizic”. Găndirea lui G. Marcel gravitează în jurul următoarelor trei teme: angajamentul, corporalitatea și raportul cu celălalt. Temele esențiale pe care filosoful le tratează sunt: credința și religia, raportul sufletului cu corpul, cea a deosebirii dintre eu am și eu sunt, cea a existenței lui Dumnezeu ca fiind contradictorie, cea a imposibilității de a pune problema originii spiritului, cea a afirmării Ființei
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
rămăne legat de transcendență. Ideea fundamentală a încercării noastre este aceea de a înțelege modul în care Gabriel Marcel își elaborează teoria existenței avănd la bază reinterpretarea conceptului de transcendență. În această încercare este important să urmărim modul în care filosoful pune problema justificării metafizice a credinței, precum și efortul acestuia de a dezvălui condiția umană. Demersul marcelian îi amintește omului că este doar un oaspete cu drept de ședere limitat. Transcendența-i permite să-și recunoască neputința, finitudinea, failibilitatea și culpabilitatea
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
dezvălui condiția umană. Demersul marcelian îi amintește omului că este doar un oaspete cu drept de ședere limitat. Transcendența-i permite să-și recunoască neputința, finitudinea, failibilitatea și culpabilitatea, ea este răspunsul spiritual la limita a ceea ce poate fi făptuit. Filosoful francez vorbește de două versante ale operei sale: versantul teatral și cel filosofic: „L’œuvre de Marcel offre deux versants: le versant philosophique et le versant théătral”. Aceeași idee este susținută de autor în lucrarea Dialoguri cu Pierre Boutang: „Am
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
condiția mea”</footnote>, care se bazează pe încercarea de a fundamenta o teorie a existenței și valorii, pe reinterpretarea conceptului de transcendență. Gabriel Marcel este fără îndoială gănditorul francez care a tradus cel mai direct sentimentul dramatic al existenței umane. Filosoful francez consideră că tot ce evocă ideea de sistem este de netolerat, el preferănd denumirea de „socratism creștin”, care desemnează mai bine metoda sa de reluare perpetuă. Lucrările lui Marcel sunt meditații succesive pe teme variate și care se întălnesc
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
de factură idealistă sau pozitivistă, care consideră că este posibilă cunoașterea întregii realități și a omului însuși prin concepte și definiții logice. Marcel are o extremă neîncredere în privința tehnicii și a științei, el le reproșează că dezumanizează omul desacralizănd lumea. Filosoful francez va refuza, în numele experienței subiective, „să considere relația imanență - transcendență ca expresie a unei veritabile antinomii”. Absolutul nu va mai fi căutat, ca în teologia creștină, în afara „relativului”, ci în intimitatea experienței interioare, deoarece explorarea „lumii interioare”, consideră Marcel
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
Journal métaphysique, „ne oferă căi de acces în intimitatea universului din afară”. G. Marcel, în efortul său de a îmbina sensibilul cu inteligibilul, a încercat să instituie o reflecție bazată pe „noi înșine”, menită să integreze toate ființele în interiorul Ființei. Filosoful a considerat că un astfel de proiect se realizează cel mai bine sub forma unui „jurnal metafizic”, care permite o înaintare ideatică mai personală. Jurnalul metafizic conține două părți distincte, care sunt separate temporal de război. Prima parte conține însemnări
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
tărzie”. Într-un sens creștin în esență, G. Marcel dezvoltă, „într-o modalitate existențială proprie, o problematică reală a omului și a creației umane din epoca noastră, contribuind la o mai bună înțelegere a condiției umane înstrăinate”. Una din interogațiile filosofului francez vizează modul în care am putea trăi sentimentul solitudinii, al instabilității și indigenței ființei noastre? Răspunsul pe care autorul Jurnalului metafizic ni-l oferă este experiența plenitudinii. Suferința cauzată de neliniște este datorată raportării la plenitudine, în afara căreia experiența
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
neconceput. Experiența interioară este nu numai sursa revelatoare a ființei, ci ea se arată învestită cu dimensiunea transcendenței - sentimentul unei plenitudini eterne și imuabile, realizarea valorii, măntuirea spirituală, presupun tocmai acest lucru. În afara asentimentului la transcendența care ne animă, consideră filosoful francez, nu suntem și nu valorăm nimic. Analoagă experienței muzicale, transcendența oferă deschidere spre înțelesul profund al existenței, „grație căreia fiecare om, din solistul stăngaci de la început se transformă într-un «membru extaziat (emerveillé) al unei orchestre»”, dirijate de Dumnezeu
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
Dumnezeu este o idee contradictorie, ce trebuie să cadă de la sine. Se poate vorbi de existența lui Dumnezeu în sensul că există o experiență a divinului, și această experiență trebuie să fie un punct de pornire și nimic mai mult. Filosoful se întreabă în Jurnalul metafizic: Cum ar putea o găndire să îl afirme pe Dumnezeu, fără să îl înțeleagă ca existent? Este evident, continuă autorul că acest fapt nu este posibil decăt prin intermediul credinței, sugerănd faptul că trebuie să ne
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
conform căreia între credință și cunoaștere există aceeași relație ca între probabilitate și certitudine. Credința nu este legitimă decăt în cazul în care este transcendentă cunoașterii, în caz contrar, atribuindu-i lui Dumnezeu existență îl concepem în spațiu și timp. Filosoful francez vorbește de două modalități distincte de a tăgădui existența lui Dumnezeu: a) una interpretăndu-l pe Dumnezeu ca obiect empiric, care spune - „Acest obiect nu se întălnește în experiență”; b) cealaltă - afirmația după care Dumnezeu nu poate fi interpretat ca
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
și afirmarea existenței lui. Credința nu este posibilă decăt cu condiția ca din cogito să se ivească individualul, cel care trebuie să fie dincolo de universalitatea abstractă a lui eu găndesc, trebuie să o cuprindă și să o depășească. Atunci cănd filosoful pune problema justificării metafizice a credinței, el are în vedere justificarea credinței ca credință, fără să o convertim în certitudine, deoarece aceasta s-ar nega convertindu-se în certitudine. Credința este actul prin care spiritul se face, spiritul, nu subiectul
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
care se realizează în actul credinței este o libertate actuală, o libertate pentru sine nu mai este libertatea virtuală a cogito ului ce se anihilează pe sine în obiectul său. Iubirea și credința nu pot fi despărțite, iubirea fiind pentru filosoful francez cea care se îndreaptă numai spre ceea ce „este etern, situănd ființa iubită deasupra lumii genezelor și a vicisitudinilor” și ea reprezintă „negarea cunoașterii ce ignoră transcendența”. Iubirea se distinge de cunoaștere și nu se poate defini decăt dincolo de orice
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
imperiul posibilului, ea rămăne contingentă în raport cu găndirea religioasă”. Potrivit lui Marcel, existența nu trebuie tratată ca o problemă ce se rezolvă la masa de scris, existența este ceva care mă implică deoarece, eu, cel care pun întrebarea, trăiesc, exist, sunt. Pentru filosoful francez existența nu e o problemă, ci un mister. Datul fundamental al oricărei reflecții metafizice este că „eu sunt o ființă ne transparentă pentru ea însăși, căreia propria ființă îi apare ca un mister”. Problema e ceva ce se întălnește
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
mai vechi asupra naturii luminii și puterii acesteia - (bio)laserterapia datează din antichitate și reprezintă formulări speculative ale observațiilor pur calitative existente în acea perioadă. Dintre primele teorii, ce s-au impus prin modul de fundamentare au fost cele ale filosofilor greci. Ei explicau prezenței mediului fizic (ambientul), fie pe baza acțiunii unor probe (tentacule), care ar fi caracterizat ochiul omenesc (teoria tactilă), fie a unui anumit fel de materie emisă de mediu, pe care ochiul ar fi capabil să o
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
mai aprige (după Hipocrate); Medicina este arta despre cele sănătoase, bolnave sau neutre ( Herofil); Arta medicală este aceea, care asigură sănătatea (Paracelsus); Medicina este arta unui regim dietetic al celor sănătoși și a vindecării celor bolnavi (Galenus). Marele medic și filosof arab Avicenna va sublinia această dublă sarcină a medicinei, asumată de medic: arta de a păstra sănătatea și de a vindeca boala. Obiectivul lucrării este acela de a face conștienți medicii în primul rând, de prezența în imediata noastră apropiere
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]