6,294 matches
-
unei forțe mici pentru a obține o forță mare la o distanță mare. Analiza caracteristicilor forțelor a culminat cu studiile lui Arhimede care a devenit celebru pentru formularea unor concepte legate de flotabilitatea în fluide. Aristotel a furnizat o discuție filozofică despre conceptul de forță ca parte integrantă a cosmologiei aristoteliene. În viziunea lui Aristotel, lumea naturală avea patru elemente ce existau în anumite „stări naturale”. Aristotel credea că starea naturală a obiectelor cu masă pe Pământ, cum ar fi elementele
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
favorabilă la adresa actorului Henri Irving, acesta a devenit mai târziu prieten cu el. Prin intermediul lui Irving, l-a cunoscut pe președintele Americii, Theodore Roosevelt. A devenit pe rând, auditor la Societatea Istorică a Colegiului din Dublin și președinte al Societății Filozofice Universitare, unde a prezentat cu succes lucrarea "Senstationalism in Fiction and Society". Prima sa lucrare importantă a apărut în 1876, "The Duties of Clerks of Petty Sessions in Ireland", o carte de non-ficțiune care a rămas până în prezent o operă
Bram Stoker () [Corola-website/Science/304524_a_305853]
-
foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vieții rurale și arta limbajului colocvial american. Opera sa implică adesea peisaje ale vieții rurale în Noua Anglie în prima parte a secolului XX, folosindu-se de acestea pentru a examina teme sociale și filozofice complexe. Un poet popular și adesea citat, Frost a fost cinstit adesea în timpul vieții sale, primind patru Premii Pulitzer pentru Poezie.
Robert Frost () [Corola-website/Science/304549_a_305878]
-
mystère ontologique". În 1933 apar piesele "Le monde cassé" și "La Soif" la Editura Desclée de Brouwer,iar în 1935, la Editura Aubier, "Etre et Avoir (A fi și a avea"). Această operă este, de fapt, o continuare a "Jurnalului filozofic", de la data de 10 noiembrie 1928 până la 30 octombrie 1933, urmată de o suită de patru eseuri "esențiale” pentru practicarea cugetării moderne. În "A fi și a avea" - pe lângă distincția fundamentală postualtă în titlu și explicitată pe larg pe parcursul cărții
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Dumnezeu: Ganesha, Shiva, Shakti, Vishnu, Surya și Skanda. Shankara revitalizează viața spirituală a Indiei prin discursuri și dezbateri vii, chiar făcând unele minuni, înființând mânăstiri și ordine monastice, lăsând in urmă comentarii de excepție pentru marile scripturi și o operă filozofică fără egal. a scris că există două tipuri de cunoaștere: "superioară (paravidya)" și "inferioară (aparavidya)". Prima este cunoașterea lui Dumnezeu ca "nirguna Brahman (Dumnezeu fără atribute)", în timp ce a doua este cunoașterea lui Dumnezeu ca "saguna Brahman (Dumnezeu cu atribute)". Citând
Adi Shankara () [Corola-website/Science/304709_a_306038]
-
pentru cei care deschid ocazional o carte de poezie. Titlul unui volum, „Întrebări pe care mi le pun mie însămi”, reflectă perfect natură poeziei sale. Toate poemele din acest volum constau într-o serie de întrebări, de obicei de natură filozofica, pe care poeta și le pune ei înseși. Privește istoria umanității și progresul dintr-o perspectivă cosmică și cu ironie. În poeziile sale, ea pune întrebări legate de sensul și scopul tuturor eforturilor și experiențelor oamenilor. Szymborska vede ființele umane
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
în stil japonez trebuie să releve spiritul esențial al plantei folosite și, indiferent de ocazie, trebuie să redea naturalețe și, în nici un caz, intervenția umană. Conform esteticii chinezești, arborele trebuie să surprindă esența și spiritul naturii prin realizarea de contraste. Filozofic, artistul chinez este influențat de principiul Dào, mai exact de dualismul Yin și Yang, conceptul conform căruia Universul ar fi guvernat doar de două forțe primare opuse, dar complementare. Inspirația școlii chineze vine nu doar de la natură, dar este influențată
Bonsai () [Corola-website/Science/303531_a_304860]
-
a fost o persoană reținută în relațiile umane, păstrând totdeauna o distanță amabilă, dar cu o conversație foarte aleasă și agreabilă, cultivând optimismul și răspândind în jurul său multă seninătate. A avut o curiozitate intelectuală intensă și permanentă, inclusiv în chestiuni filozofice și artistice, iar claritatea expunerilor sale științifice e greu de uitat.
Sabba S. Ștefănescu () [Corola-website/Science/304007_a_305336]
-
Există mai multe motive recurente în serialul de televiziune "Lost", acestea neavând în general un impact direct asupra poveștii. Aceste elemente și referiri repetate extind substratul literar și filozofic al serialului. Culorile alb și negru, care în mod tradițional reflectă contrastul sau dualismul (ex:yin yang) apar frecvent în cadrul serialului. Dihotomia lor este expusă în episodul pilot al serialului - Locke îi explică asta lui Walt folosind o piesă albă
Motive în Lost () [Corola-website/Science/304154_a_305483]
-
n. 18 martie 1842 - d. 9 septembrie 1898), de fapt cu numele real Étienne Mallarmé, a fost un poet și critic francez, o figură de seamă a curentului simbolist european. A cultivat o poezie cerebrală, voit obscură, bogată în sensuri filozofice, de o rară muzicalitate și forță sugestiva. Creația să („Herodiada”, „După-amiază unui faun”, „Poezii”) constituie o expresie viguroasa și originală a poeziei moderne. Mai tarziu, prin opera să a influențat decisiv școli artistice reprezentative ale secolului al XX-lea, cum
Stéphane Mallarmé () [Corola-website/Science/304179_a_305508]
-
patru. El a publicat ulterior o selecție, cunoscută sub numele „Manual” (Encheiridion), care avea să exercite o influență de seamă asupra lui Aulus Gellius și a împăratului Marcus Aurelius. Alături de acesta din urmă și de Seneca, Epictet aparține, în plan filozofic, ultimei faze a stoicismului: neostoicismul român.
Epictet () [Corola-website/Science/304353_a_305682]
-
chiar și de sorginte protestantă. În timpul studiilor tânărul Cantacuzino a întocmit un prim catalog al cărților achiziționate de el însuși, care au constituit baza bibliotecii sale. Printre acestea se aflau, pe lângă epopeile homerice, opere ale clasicilor greci și latini, scrierile filozofice și cosmografice ale lui Aristotel și comentariile la opera aristotelică de Alexandru din Afrodisia. Ulterior biblioteca a fost îmbogățită de numeroase lucrări istoriografice, calendare, almanahuri, precum și de cărți aduse de oștenii români care participaseră în 1683 la asediul Vienei. De-
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
și pace”", cadrul social (aproximativ 150 de personaje) este și aici amplu și atent investigat. Problemele aduse în discuție, ilustrate prin cazul personajelor principale, demonstrate de destinul lor, au un caracter diferit, mai puțin social, mai mult individual, mai nuanțat filozofic: sensul și scopul vieții, condițiile morale ale căsătoriei și vieții de familie, relația dintre viața și moarte, dintre iubire și fericire. Privirile scriitorului se extind însă și asupra unui câmp social vast, cuprinzând intelectuali, negustori, țărani, etc. În primul plan
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
Un rezultat atât de surprinzător, neașteptat în asemenea împrejurări, mi s-a părut a fi lucrarea unei puteri mai înalte decât a omului."[3] Ororile războiului, precum și victoria americanilor asupra englezilor, l-au determinat pe Miller să-și reconsidere vederile filozofice. După terminarea războiului, Miller s-a retras din armată în 1815, întorcându-se acasă la Poultney, apoi mutându-se la Low Hampton. Biografii lui descriu deprimarea pe care i-a cauzat-o această credință de liber-cugetător lipsită de orice speranță
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
catastrofă, o artă a renașterii și revoltei în fața morții. Personalitate complexă a culturii franceze, se afirmă ca scriitor paralel și tangențial cu formarea unui nou curent ideologic, existențialismul, al cărui fundament teoretic îl oferă prin intermediul în principal a două eseuri filozofice ("Mitul lui Sisif" - 1942 și "Omul revoltat" - 1951), deși toată viața a negat această contribuție. Opera lui cuprinde romane, povestiri, piese de teatru și eseuri, ilustrând în ansamblu raportul dintre solitar și solidar în umanitate sau - cum nota biograful său
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
operei camusiene au stabilit că autorul francez poate fi considerat un filozof al absurdului și al revoltei, iar acest fapt se datorează celor două mituri conturate în eseuri: al asumării suferinței ("Mitul lui Sisif") și al salvării ("Omul revoltat"). Școala filozofică din care face parte, astfel, eseistul este cea a existențialismului, în sensul etimologic al cuvântului, sens pe care îl precizează și Ion Vitner în studiul "Albert Camus sau tragicul exilului": "Existență (ex-sistere) înseamnă, într-adevăr, «a fi situat în afară de», adică
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat. Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică. se naște la Paris pe 21 iunie 1905. Este crescut de mamă (tatăl său moare în 1906, pe când el avea doar un an) și de bunicul matern, într-o familie de burghezi înstăriți care îi oferă o educație conservatoare (v.
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
Temps Modernes", redactând manifestul-program împreună cu prietenul său Maurice Merleau-Ponty. În 1946 ține la Sorbona o celebră conferință intitulată „Existențialismul este un umanism” ("vezi "Legături externe""), în care expune filozofia și morala existențialistă, punând capăt unor speculații naive asupra acestei doctrine filozofice. În acei ani Sartre înclină tot mai mult către o ideologie de stânga sau de inspirație marxistă și manifestă - cu deosebire în 1951-54 - o simpatie față de comunism ca societate alternativă, și față de Uniunea Sovietică, simpatie care-l îndepărtează mai apoi
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
că vidul există deasupra atmosferei. În septembrie 1651, Étienne Pascal moare, iar într-o scrisoare adresată uneia din surori dă un adânc înțeles creștin morții în general și morții tatălui său în particular, idei care formează baza pentru lucrării sale filozofice ulterioare, "Les pensées". Din mai 1653, Pascal scrie "Récit de la grande expérience de l'équilibre des liqueurs" (Tratat despre echilibrul lichidelor) în care explică legea presiunii. În urma corespondenței cu Fermat din vara anului 1654 a pus bazele teoriei probabilității. În
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
ul - variantă distinctă a filozofiei existențiale - este o doctrină filozofică și de acțiune caracterizată printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a subiectivității. ul își are originea în lucrările lui Kierkegaard, este dezvoltat de contribuțiile lui Husserl și Heidegger, devenind faimos după sfârșitul celui de-al doilea război
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
război mondial prin lucrările lui Jean-Paul Sartre și ale autorilor grupați în Franța în jurul revistei ""Les Temps Modernes"", Simone de Beauvoir, Maurice Merleau-Ponty. Existențialismul cuprinde deopotrivă un sistem ideatic, o morală și o doctrină de acțiune. Acest curent din gândirea filozofică se leagă și de numele unor scriitori care au exprimat, în operele lor, un „sentiment tragic al vieții” și ideea absurdității existenței (Dostoievski, Miguel de Unamuno, Kafka, Camus s.a.). Literatura existențială este o literatură ce exprimă, iar uneori chiar demonstrează
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
ceea ce apare. Nu mai există "ființă" la modul absolut (precum "esența" la Kant), ci două modalități de ființă, ireductibile una la alta: ființa-în-sine, sau ființa apariției, și ființa-pentru-sine, sau ființa conștiinței în care s-a produs această apariție. În termeni filozofici, orice obiect are o esență (ansamblul constant al proprietăților lui) și o existență (o anumită prezență efectivă în lume). La un anumit gen de obiecte esența precede existența, de ex. o casă sau un scaun. Asemenea obiecte le putem proiecta
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
Søren Aabye Kierkegaard (n. 5 mai 1813, Copenhaga - d. 11 noiembrie 1855, Copenhaga) a fost un filozof, scriitor și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale. Kierkegaard a criticat vehement atât hegelianismul din timpul său, cât și ceea ce a considerat ca fiind formalități
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale. Kierkegaard a criticat vehement atât hegelianismul din timpul său, cât și ceea ce a considerat ca fiind formalități nule ale Bisericii Naționale Daneze. O mare parte din opera sa filozofică se concentrează asupra problemelor legate de modul de viață al oamenilor, accentul căzând pe prioritatea realității umane concrete în detrimentul gândirii abstracte, subliniind, în același timp, importanța alegerii și a devotamentului individual. Opera sa teologică se axează pe etica creștină și
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
a devotamentului individual. Opera sa teologică se axează pe etica creștină și instituția Bisericii. Opera sa în domeniul psihologiei explorează emoțiile și sentimentele indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe care le fac în viață. Făcând parte din metoda sa filozofică, inspirându-se din Socrate și dialogurile socratice, primele opere ale lui Kierkegaard au fost scrise utilizând diverse personaje pseudonime, fiecare prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând sub forma unui dialog complex. El desemnează pseudonime pentru a explora în
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]