7,001 matches
-
instanțele statului și că făcuse o Înțelegere cu mine ca dosarul să fie preluat de justiția federală. - Da, a zis agentul, așa e căpitanul. Se poartă bine cu tine dacă te porți și tu bine cu el. A continuat să fumeze o vreme. Eram pe bacul spre Algiers. - Există o cale simplă și una complicată, a spus el În cele din urmă. CÎnd am ajuns acasă, căpitanul m-a prins de curea pe la spate. - Cine mai e Înăuntru În afară de soția ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Într-un separeu. Băiatul și-a lăsat mîna pe piciorul meu pe sub masă. De excitare, am simțit un nod În stomac. Mi-am dat cafeaua pe gît și am așteptat nerăbdător pînă cînd băiatul și-a terminat berea și a fumat o țigară. Băiatul știa un hotel. Am Împins cinci pesos printr-un grilaj. Un bătrîn a deschis ușa unei camere și a aruncat un prosop zdrențuit pe un scaun. - Llevas pistola? („Porți pistol?”) a-ntrebat băiatul. Îmi zărise arma. Am răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele lui, urmărindu-i cu cealaltă curbura pieptului pînă la abdomenul plat și bronzat. Băiatul a zîmbit și s-a-ntins pe pat. Mai tîrziu am fumat o țigară, cu umerii atingîndu-ni-se sub pătură. Băiatul a spus că trebuie să plece. Ne-am Îmbrăcat. M-am Întrebat dacă ar vrea bani. Am hotărît că nu. Afară ne-am despărțit la colț, strîngîndu-ne mîna. Ceva mai tîrziu, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de ace, după legea Împotriva vagabondajului și-a consumului, În California.” „Opt ani pentru o pipetă În Washington.” „De la doi la zece ani pentru vînzare În New York.” Un grup de tineri branșați se aduna la mine-n fiecare zi să fumeze iarbă. Era Cash, un muzician care cînta la trompetă. Mai era Pete, un blond Îndesat și curățel, care ar fi putut poza pentru un poster de „American Boy” tipic. Era Johnny White, care avea o soție și trei copii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
morfină s-a potolit și a doua zi a venit d-rul Stoicescu 98, care-l îngriji cu multă prietenie și ne-a asigurat că starea era nervoasă; l-a silit să stea în pat, să se hrănească și să nu fumeze, ceea ce îl făcea și mai nervos. De l-ar fi internat în această stare, demoralizat cum era și slăbit până la piele și oase, n-ar fi putut rezista nicidecum, de aceea am recurs din nou la Carp, care m-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
capabil să-și întineze propria identitate. * Inerția este starea naturală a conservatorilor. * Liberalii nu cred decât în libertățile proprii. * Țărăniștii s-au mutat la oraș și s-au pierdut în mulțime. * Democrații luptă pentru dictatură. * Udemeriștii una spun și alta fumează. * Peremiștii nu au învățat, încă, că adevărul nu se țipă, dar se apără. * Transparența este o cortină în spatele căreia nu știm ce se petrece. * Unele puncte de vedere divergente sunt perfect concordante. * Chiar dacă declară altceva, toți politicienii urmăresc același lucru
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și azi, din păcate!) Palat Regal, unde în fața intrării, când am ajuns, am con s ta tat că se afla un domn. Un domn trecut de cincizeci de ani, oare cum masiv, purtând un elegant costum gri închis, tăiat impecabil. Fuma contem plând mișcarea de pe trotuarul celălalt, al Palatului. Cineva dintre noi a găsit cu cale să-i ceară acelui domn o informație: nu cumva știa dacă aici, la B.C.U., se țineau cursuri pentru stu denți? Ne cuprinde pe toți
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fără baston și fără Baruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. Când au sosit cafelele, poetul a privit semnificativ către soția sa, care i-a strecurat o țigară. A fumat-o repede, cu vizibilă mare poftă. Aș fi fumat și eu, dar n-am îndrăznit. De ce mi-era teamă n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu ea, dar a adăugat, rea inspirație, că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. Când au sosit cafelele, poetul a privit semnificativ către soția sa, care i-a strecurat o țigară. A fumat-o repede, cu vizibilă mare poftă. Aș fi fumat și eu, dar n-am îndrăznit. De ce mi-era teamă n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu ea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri ai Gazetei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Sătul de atâtea rățe împușcate fără nici un merit, am plecat spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am făcut o baie în Vladnic, îmi răspunse el. Cum așa? Mi-a sărit o rață pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
internat - și să-i faci o primire cum se cade. Ar fi și o groază de ritualuri de inițiere. Simplul fapt că ți se cere un foc. Îmi povestea cineva cum s-a pregătit în izolare totală să învețe să fumeze. În liceu se întâmpla asta. S-a pregătit pentru intrarea aia triumfală în budă cu o țigară aprinsă. Să nu mai tușească, să nu dea impresia că fumatul îi face rău. Apoi, smerenia cu care un țăran merge la Primărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai țin minte cum se numește. La prânz, omul se oprea. Când soarele îl ardea de sus perpendicular pe ceafă, știa că e prânzul. Ridica țeasta din pământ, se ștergea de transpirație cu vreo batistă, apoi mânca la repezeală ceva. Fuma o țigară, pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic, he, he, ce noroc să dai peste așa meseriași buni. Mă îndoiesc că nea Mitică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
obiect, urmăritorul nu-și ajunge niciodată victima. Cel fugărit nu e niciodată prins. Mijlocirea acelui obiect îi oferă un avantaj decisiv. În cele din urmă, unul dintre cei doi se plictisea de alergătură și revenea pe gard, lângă țâșnitoare. Să fumeze. Sau să scuipe. Sau și/și. Prin strungăreață. Cu schepsis. Spârcâit. Era o tehnică. Nu făceam prea multe lucruri. Sau mai și căscam la ora aceea. Apoi intra în scenă Șăfu, și venirea lui era salutată entuziast. De cum intra pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să aflu cine e Leonard Cohen și am auzit că ar fi un evreu convertit la budism. Că e și un poet și un prozator cunoscut, însă n-am știut mult timp cum arată. Mi-l închipuiam un tip care fumează nonstop, ca o locomotivă. Îl vedeam așa, într-o perdea de fum, cum stă îngândurat la o masă dintr-o cârciumă cât mai sordidă cu putință. Stă acolo și se confesează cuiva. O voce învăluitoare, pătrunzătoare, de om care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
betonul de pe jos, de fapt, aș dinamita tot cartierul și cu oamenii înăuntru pe cât posibil, aș distruge tot și aș planta pomi, domnule. Și iarbă. Să ieșim toți din bloc la iarbă verde. Și-acolo unde e centrala termică și fumează două fâțe de treișpe-paișpe ani, ar trebui să fie o poieniță unde să joace copiii din bloc alergatelea, pititelea. Să se joace și ei. Și o grădiniță cu petunii aș face aici. Să facă tărăboi cât vor. Așadar, în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
deschis, lua pui de găină, îi uda, apoi îi tăvălea prin apă și pretindea că face șnițel. Odată, când a mai crescut, a ieșit din casă să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-o să pretindă niciodată că e autor. Anarhist. Doar personaj. Eventual. E o mare tâmpenie să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut nimic n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
culturală. Și-au început să răspândească miresme de cimbru. De porc pârlit. Superbe miresme. Pe perete - manuscrise gălbejite ale unor scriitori mari și geanta mea neagră, care răspândea mirosuri demențiale. Și oameni serioși, cu doctorate, care una vorbeau și alta fumau. Tămâiau scriitorul cu lansarea, dar gândul..., ei bine, gândul lor era la cârnații mei. Stăteam de vorbă cu câte unul și-l vedeam cum la un moment dat pierdea firul discuției și începea să mustăcească. Carne, părea să zică. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
altul, din două beri cade sub masă. Ei nu sunt golani veritabili și compromit însăși ideea generoasă de golănie. Sunt o rușine pentru adevărații golani. Stau pe hol, atârnă. Așa zic. Viețuirea înțeleasă ca vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic, cârnați de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are. Peretele altui bloc se vede doar. Se mai aud țipete alungite printre blocuri. Copii care zbiară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are. Peretele altui bloc se vede doar. Se mai aud țipete alungite printre blocuri. Copii care zbiară inconștient. Țipă, nici măcar nu articulează cuvinte. Deși spun ceva. El stă, fumează și nu mai înțelege prea bine ce se întâmplă cu el. Dacă mănânc ceva mă întreabă. N-are decât mâncare de post. Ține post de când a luat-o pe calea bisericii. Nu-l înțeleg de ce încearcă să facă pe cucernicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că n-am folosit suficient de bine instrumentele noastre de convingere, ale mele și ale fratelui meu, de a-l fi determinat pe tata să renunțe la fumat. A fost singura sa meteahnă în fața căreia noi capitulam de fiecare dată. Fuma suficient de mult, uneori ajungea la două pachete pe zi și doar „Carpați” fără filtru ori cu filtru. Mi-aduc aminte ce emoții aveau ai mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
au făcut glume, s-au schimbat numere de telefon, s-a mai „rostuit” ceva prin cameră și ai fi zis că ne cunoaștem de-o viață. A fost minunat când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și l-au simțit aproape, nicidecum o persoană distantă, ori circumspect de rezervată. Tata le-a acceptat cu mare drag invitația, a sudat un dialog plăcut și angajant, iar fetele începând din acel moment i s-au adresat cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
puteți Închipui cum priveam cu toții uimiți de ceea ce vedeam la liceul real din curtea bisericii Lute rane, unde profesorii se plimbau În recreație printre elevii ne stin gheriți În jocurile lor de această prezență prietenoasă a dascălilor, pe când ai noștri fumau țigări peste țigări În cance larie, discutând politica zilei și văitându-se de insuficiențele elevilor. și să ne mai mirăm că generațiile ce urmară s au aruncat și ele, dezgustate de școală și speriate de decadentismul nostru, În brațele Gazetei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mort și cu două servitoare depravate fugite de la stăpân ținute pe după gât. și cu toate astea n a lipsit și n-a Întârziat măcar o singură dată de la școală, unde intra În clasă Îndată după sunat, când nu isprăvea de fumat țigările, făcând din ochi apelul clasei, fără catalog, fiindcă Își cunoștea pe fiecare din elevii lui, capabili la sfârșitul anului să traducem, fiecare din noi, câte un capitol din Anabasis și să-l povestim liber cu ochii pe carte și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pre dăm amândoi inamicului. A murit, cu toate astea, moartea de erou, ca În legendele abia verosimile. L-a văzut În campania de la Budapesta vechiul meu prieten de la Noua Revistă Română Felix Aderca, caporalul Aurel din Moartea unei republici roșii, fumând de-a călare În fruntea brigăzii sale, fără gând la inamicul improbabil, și rostogolin du-se deodată de pe cal la câteva focuri răzlețe trase de parti zani. Ca urmare a acestei neașteptate Întâmplări, ostașii noștri o rup seră la fugă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde stau picior peste picior, beau țuici după țuici și fumează țigări după țigări; iar printre ele, chinuit de delirium tremens, un bărbat cu figura tristă și străină, sânge corcit cu o Bibească de-a noastră, purtând Încă pe chipu-i, descompus de droguri și de alcool, povara mile nară a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]