16,377 matches
-
căsătorită. Trăiește în Jacksonville, Florida, Statele Unite ale Americii și vine în fața noastră cu inspirații creștine, cu imagini reale și originale, un fel de balsam pentru trup și suflet. E atătă liniște în jur, încât aud cum razele lunii bat în geam, afirmă un mare poet și filozof român. Iată ce spune Mioara Huțanu din ținuturile americane ale diasporei noastre: Citește mai mult BALSAM PENTRU TRUP ȘI SUFLETMioara Huțanu e poetă de origine română, născută în orașul Dorohoi, Județul Botoșani (20 mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
căsătorită. Trăiește în Jacksonville, Florida, Statele Unite ale Americii și vine în fața noastră cu inspirații creștine, cu imagini reale și originale, un fel de balsam pentru trup și suflet. E atătă liniște în jur, încât aud cum razele lunii bat în geam, afirmă un mare poet și filozof român. Iată ce spune Mioara Huțanu din ținuturile americane ale diasporei noastre:... XXI. DANIEL MARIAN DESPRE CARTEA "BOALA CELIACĂ", AUTORI: DR. DRD.IONUȚ HORIA T. LEOVEANU ȘI DR. VICTOR V. PETRARU, de Baki Ymeri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
Acasa > Poezie > Credinta > HRISTOS A ÎNVIAT ! Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Hristos a înviat ! În prenatalul zorilor Așteptam în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon
HRISTOS A ÎNVIAT ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380862_a_382191]
-
-n drumul ei de floare Prin care poartă destinul lumii viitoare. Căci a născut Hristosul, noul Adam Venit să mântuiască și să ridice neam De oameni rânduiți să fie flori pe ram În pomul lumii, nu iude, las pândind sub geam. Te osândesc astăzi printre tâlhari și eu Deși mă rog la Tine- n ceasul greu Și plâng sub crucea Ta,- ți sărut mereu Picioarele zdrobite la tibie și peroneu. Ne iartă, Doamne, timpul curge iute, Ieri răstignit ai fost pe
COROANA TA DE ORHIDEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380872_a_382201]
-
codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou, Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel. Ei...! Și dacă va apare în aceste
OMAGIU (SONET XXXII ) de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380935_a_382264]
-
mare infecție în oraș. Dezmăț de viruși vișinii.” Conversație ( Mariana Zavati Gardner) -Am uitat umbrelele! Lil își trage scaunul mai aproape de cel al lui Tim, a cărui față se luminează când îi atinge buzele. Afară ploaia ăși deapănă bobinele pe geamul arcuit. -Nu putem ieși...o să fim murați. -Nu-i nicio grabă. E ca plumbul afară. -Trebuie să discutăm. Lil își adăpostește buclele bogate sub brațul lui mușchiulos. -Hai să fim realiști! Nu mă mai duc înapoi nici în ruptul capului! -Atunci
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
siguranță că la următoarea stație de benzină, după ce voi face plinul, mă voi odihni, îmi ziceam în gând: Se înserase deja! Peste jumătate de oră făceam plinul de benzină la prima stație, apoi am parcat în apropiere, am deschis puțin geamul și m-am întins cât am putut pe scaunul mașinii, încercând să dorm puțin: Cred că am dormit zece minute când, mă trezește brusc din somn, bătând în geam, un polițist, care dorea să vorbească cu mine: Am ieșit afară
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
la prima stație, apoi am parcat în apropiere, am deschis puțin geamul și m-am întins cât am putut pe scaunul mașinii, încercând să dorm puțin: Cred că am dormit zece minute când, mă trezește brusc din somn, bătând în geam, un polițist, care dorea să vorbească cu mine: Am ieșit afară nedumerit, neștiind ce se întâmplă. Când m-a văzut în uniformă și înarmat, m-a întrebat surprins, dacă sunt în misiune, sau numai în trecere pe acolo, prin zonă
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă. S-au plimbat amețiți de visul neștiut din ei... El spuse: - O boală a intrat în lume, în lumea noastră! Totul se duce, se strică, moare. Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie! Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă.S-au plimbat amețiți de visul neștiut din ei...El spuse: - O boală a intrat în lume, în lumea noastră! Totul se duce, se strică, moare.Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie!Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
reveneam în Țară cu trenul care urma să oprească la Stamora Moravița. Fusesem trimis în Jugoslavia cu o oarecare misiune și de-abia așteptam să revin acasă așa că nici măcar în compartiment nu mai aveam răbdare să stau. Drept urmare, am lăsat geamul jos pentru a savura curentul rece al aerului reamintindu-mi de povestirile tatălui meu care nu o singură dată mi-a spus despre tăria de nestăvilit a dorului de țară pe care o simți din ce în ce mai puternică pe măsura apropierii. Și
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
reamintindu-mi de povestirile tatălui meu care nu o singură dată mi-a spus despre tăria de nestăvilit a dorului de țară pe care o simți din ce în ce mai puternică pe măsura apropierii. Și ca prin farmec, inhalând curentul de aer la geamul vagonului, deși habar nu aveam pe unde suntem și cât mai dura până ce intrăm în România ori ajungeam la Stamora Moravița, deodată am simțit cum s-a schimbat mirosul aerului, pur și simplu nu mai era același aer de până
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
nou, la telefon: Nu răspundea nici de data aceasta! Același robot, continua să-mi ceară, să las mesaj: Ce mesaj puteam să-i las acolo, în fața ușii? Mă gândeam că doarme și am început să mă pregătesc de întâlnire! La geamul ei, se vedea o lumină slabă, dar nici o mișcare, semn că dormea liniștită, crezând că nu voi ajunge acolo, așa de repede. M-am dat jos din mașină și am început să mă uit cu atenție la mașinile parcate în
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
și nu aveam cum să o strig pe Otilia, ca s-o anunț că am sosit și să-mi deschidă ușa. Am început din nou să o sun la telefon, dar, răspundea numai, robotul: Eram încurcat: Priveam tot timpul la geamul ei și la ușa blocului: Incepusem să-mi pun întrebări! La un moment dat, din bloc a ieșit un bărbat de vârstă mijlocie, care a trântit ușa după el. După cum era îmbrăcat, părea a fi un român: Am traversat imediat
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
răcise, iar pătura mea, nu era plapumă! Am ieșit afară, mă cam durea spatele din cauza scaunului și am început să alerg pe loc, cu genunchii sus, ca să-mi revin și să mă încălzesc: Minute în șir am tot privit la geamul de la etajul trei, unde locuise Otilia. Imi treceau prin minte toate întâmplările trăite din momentul când auzisem pentru prima dată la telefon vocea fermecătoare a acestei persoane: Mă întrebam mereu, de ce m-a ales pe mine, pentru un asemenea experiment
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
destinul? Nu mai aveam putere să-i răspund acestei femei: Telefonul mi-a căzut din mână și nu l-am mai ridicat: Un somn profund m-a cuprins aproape instantaneu. M-am trezit târziu, buimăcit și am privit afară, pe geam: Era noapte! Simțeam răcoarea nopții intrând pe geamul deschis și am căutat în jurul meu ceva să mă acopăr, dar n-am găsit nimic: Pătura și celelalte lucruri, erau încă în mașina nedescărcată. Atunci, m-am întors pe cealaltă parte: Nu
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
acestei femei: Telefonul mi-a căzut din mână și nu l-am mai ridicat: Un somn profund m-a cuprins aproape instantaneu. M-am trezit târziu, buimăcit și am privit afară, pe geam: Era noapte! Simțeam răcoarea nopții intrând pe geamul deschis și am căutat în jurul meu ceva să mă acopăr, dar n-am găsit nimic: Pătura și celelalte lucruri, erau încă în mașina nedescărcată. Atunci, m-am întors pe cealaltă parte: Nu-mi mai păsa de nimeni și nimic, voiam
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
a fost truda,Că l-a ocrotit Hristos.... XXVIII. HRISTOS A ÎNVIAT !, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016. Hristos a înviat ! În prenatalul zorilor Așteptam în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
chiar în crucea dragostei. Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu. Un colț de răi, într- o grădină de poveste În care tu și eu rostim la unison, plângând: "A fost frumos", dar vrem să spunem "este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
chiar în crucea dragostei.Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara,Într- un poem, pe scenă, că-i artist.Și iese- încercănat după cortina, iară.Dar teiul nalt și rămuros veghează,Trimite fluturi albi la geamul meuși ei mă amețesc,( roiesc, se aliază),Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu.Un colț de răi, într- o grădină de povesteîn care tu și eu rostim la unison, plângând:"A fost frumos", dar vrem să spunem "este!"Iubirii, floare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Noapte de iarnă și dor E noapte și e iarnă iar, se aud câinii cum urlă în zadar la vânt, la stele, la pământ. Iar luna albă și tăcută îmi iscodește parcă sufletul prin geam. În mine adânc își face drum o teamă fără nume, un plâns păgân și un dor ca de pe alt tărâm, venit să-mi toarne chin în cupe- iar când mi-e sete beau amar!... Și câinii urlă ca nebunii, când
NOAPTE DE IARNA SI DOR de NINA DRAGU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374337_a_375666]
-
vestea bună, Și vor sfârși-o-n luminat de zori. Din cer coboară fulgii să-i îndemne, Cu lerui-ler să cânte la ferești, Ridică-te din patul tău, române, Colinda lor cu drag s-o răsplătești! Mai cântă copilașii pe la geamuri? Nu a murit tradiția în sat? Ce bucurie e s-auzi în tindă, Copii care colindă pe-nserat! Cu nuci, colaci și mere ies la prag Bunici, colinda ca să le-o asculte, Pe- obraji se scurg iar lacrime de dor... Ei
COLIND ÎN SAT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374335_a_375664]
-
fiul ce-a plecat și nu s-a mai întors... Din cer coboară fulgii să-i mângâie, Pe toți acei care cu drag așteaptă, Să se întoarcă acas din pribegie, Românul ce muncește-n lumea toată... Mai cântă copilașii pe la geamuri? Nu a murit tradiția în sat? Ce bucurie e s-auzi în tindă, Copii care colindă pe-nserat! Iar cu copiii cântă îngerii din ceruri, Bunici ce doina-n leagăn le-au cântat, Părinții cei plecați în lumea largă... În zi
COLIND ÎN SAT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374335_a_375664]
-
rămânea decât să-i mulțumesc soției din ochi. Dănuț s-a oferit imediat să ajute la facerea patului începând vânturarea salteluței cu jucăria special destinată acestui scop folosită la zilnica - facere a patului - său. Nu a uitat să ceară deschiderea geamului, deoarece încă nu avea înălțimea necesară. Frățiorul a venit, iar mămica trebuia să se dividă în două spre a nu neglija nici o parte. „Ajutorul” solicitat lui Dănuț la înfășare, participarea la discuțiile de după supt, concretizate uneori printr-o povestioară cică
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
lucrurile? Începu să alerge agitată de colo-colo, urlând: - Ce-și închipuie supușii mei că îmi risipesc diamantele pe ei pentru că sunt frumoși? I-am izbăvit de noroiul și murdăriile Toamnei. Mi-am risipit florile prin păduri, pe gardurile și pe geamurile lor. Toată zestrea mea de pietre scumpe am împrăștiat-o pe drumurile și pe casele lor. De ce nu le-au luat dacă au vrut să fie bogați? Le-am poleit casele și le-am pus ciucuri de cristal la uși
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]