KorAP: Find »[drukola/base=generos & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...233 234 235 ...314 >

7,834 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

An Nou. Americanul rîde, își ia rămas bun și începe urcușul pe drumeagul doar bănuit, îngropat fiind în zăpadă. Ninsoarea s-a oprit și cerul se înseninase. Întunericul era lăptos, zăpada fosforescentă. Măreața stăpînă a nopții a oprit ninsoarea și, generoasă, poleia cu aur întreaga sa împărăție. Este o plăcere, gîndi neînfricatul american. În două ore ajung acasă. Erau locuri prin care a crescut pînă a plecat la liceu, la Rădăuți. Încerca să facă o comparație cu pădurea aceea americană, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
moare acolo, că nu mai are unde să se ducă. Cele cîteva case nu-s chiar prăpădite, se vede treaba că lemnul nu lipsește. Dar casa cea mai ochioasă este situată pe dreapta drumului, cum intri în sătuc. Curtea era generoasă și brazi seculari o înconjurau, ca niște santinele care stau smirnă, uitate acolo de Ștefan cel Mare după ce a făcut de petrecanie îngîmfatului rege al polacilor. Casa este de culoare verde, dar verde nu glumă, că ți se face gura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Îl chema Limbrich. Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta, în trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus, de o moldoveancă foc de frumoasă și a lăsat-o cu un Limbrich în burtă. Apoi și-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
aceasta, în trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus, de o moldoveancă foc de frumoasă și a lăsat-o cu un Limbrich în burtă. Apoi și-a văzut de drum. Moldovenii analfabeți l-au numit Limbric pe această odraslă regală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
în micul ei univers. Floricica era convinsă că nu i se cuvine nici un strop de bucurie în viață, că poartă o imensă vină că s-a născut, că venirea ei pe lume a nefericit întreaga omenire, omenire care era totuși generoasă lăsînd-o să respire din aerul care în nici un caz nu i se cuvine. Paradoxal, dar Floricica credea în Dumnezeu, în sfinți, în preot și în puterea icoanelor. În noaptea de Înviere preotul i-a dat și fetiței o iconiță cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
singuratici dispuși spre meditații profunde. Flori, mai ales trandafiri, creau covoare paradisiace pentru cei cu sensibilitate peste medie, ca mine. Proaspăt răcoriți cu apă binecuvîntată, multicolorii trandafiri păstrau bobițe cristaline pe gingașele lor petale. Unii dintre ei, mai sofisticați, împrăștiau generos în jurul lor arome dedicate zeilor și puținilor muritori care aveau timpul să remarce acest dar minunat. Profesorul Suceveanu, pensionar de mulți ani, era un mare degustător din plăcerile oferite de primăvară. Cu nelipsitul lui baston, moștenit de la bunicul dinspre mamă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
de nume cînd toate fetele purtau nume de Mona, Monica, Mimi? Astea doar cele care încep cu M. În general, fetele doresc să iasă în evidență cu cîteva chestii șoc. Fusta scurtă și, dacă se poate, tocul înalt. Apoi sînii generoși, spatele gol și limbaj golănesc. Raluca asta era o bombă care s-a înșurubat în inima lui Tudorel și da să explodeze. Nici Tudorel nu era un terchea-berchea. Avea Mercedes și costume scumpe, făcute cu sudoarea frunții sale. Prinsese destul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
rămîne cu gura căscată. Dubrovnic era la celălalt capăt al lumii. Excelență, v-am adus cîteva amintiri de la noi... Se face un șir și se depun cadourile, după ce se descîntă fiecare. Excelența lui scoate cîte o insignă și o oferă generos. Românii, vădit nemulțumiți de cadourile primite, îl întreabă pe șef: Acum ce mai facem? Îi dăm un cap în gură și... plecăm. Și au plecat după ce au vizitat și alte autorități, alegîndu-se de fiecare dată cu cîte o insignă fiecare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
romani că cineva se aventurează pe rîul lor. Ce urma este ușor de intuit. Vechile posturi de observație s-au transformat cu timpul în sătucuri mai mari sau mai mici, cu nume sonore, smulse dintr-o istorie lungă și presărată generos cu măreție. Torita Tiberina găzduiește mormîntul nefericitului Aldo Moro și domină valea Sabinei. Privirea mea cuprinde ținutul unde erau Sabinele, cu vedenii rodite de imaginația mea, stimulată și de primarul locului. Nu numai pe Sabine le-au furat romanii, domnule

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și aici printre ai mei. Știți, chestia cu Traian și Decebal. Iubesc locurile lui Traian așa cum un copil iubește casa bunicilor săi. Locurile lui Decebal sînt însă casa părinților și acolo mă simt la fel de bine. Dacă nu și mai bine. Generosul Georges Georges avea o avere bunicică rămasă de la înaintașii săi și chiar dacă evita să facă paradă cu bunăstarea sa, transpira mai peste tot o anume stare de naturalețe, acompaniată de o anumită stare de comoditate și nonșalanță pe care ți-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Îi întind o monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să-l înțeleg. Și nu am convingerea certă că-s mai generos ca el. Paradisul Vannucci Mașina șerpuiește vioi printr-o depresiune lungă și largă care adăpostește Florența, Prato, Pistoia și, mai spre mare, Pisa. O oază de liniște și verde cît cuprinzi cu ochii pînă la munții care constituie pavăză contra

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Dar mai terminați odată cu frecatul ăsta că ați consumat aproape tot spirtul! Femeile s-au simțit jignite, au învelit-o și și-au făcut cruce. Florea rîde cu poftă și la fel fac și eu. Hagi Tudose era totuși un generos în comparație cu domnișoara noastră, încheiem episodul. Gînduri deconspirate Nici eu nu știu cum de am ajuns să fim prieteni. El era mai mare decît mine cu vreun sfert de veac, trăise experiențe din "o mie și una de nopți" și nu vorbeam între

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
nu m-a surprins. Și, totuși, am găsit momentul care m-a impresionat cel mai mult. După întîlnirea oficială cu guvernatorul din Gizeh, ne-am îndreptat spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant, se împlinea. Toți se salută între ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant, se împlinea. Toți se salută între ei, sînt prietenoși, dornici de schimbat o vorbă. Moși, băbuțe radiază de bucurie, se țin de mînă și devin generoși unul cu altul. Vechi amintiri revin și bătrînii se strîng cu înțeles de mînă. Un dicton egiptean spune: "Toată lumea se teme de timp, dar timpul se teme de Piramide". Poate de aceea oamenii, ajungînd la Piramide, speră să ia puțin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și dau să mă aburc la drum. Pe capul meu simt mînuța prietenei mele de suferință. M-a protejat să nu dau cu capul de tavan la ridicare. Acest moment m-a impresionat cel mai mult. Solidaritatea umană. Sufletul omului generos. Omul este frumos, este creația lui Dumnezeu și nimic în lume nu este mai sublim. Chiar dacă printre oameni sînt și rebuturi. Să respectăm această operă superbă a lui Dumnezeu care este omul. Căci și el, la rîndul său, pe toate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
cu atenție, forțînd realul cu imaginația. Inutil efortul meu, deoarece cu toată bunăvoința pe care mi-o acordam, nu mi s-a arătat nimic de natură divină. Mă retrag pe terasă și o depresie inexplicabilă mă copleșește. Lumina care scaldă generos totul în jurul meu nu mă mai bucură. Nici măcar salariul dintr-un plic, pus în buzunarul de la piept, nu mă furnică la fel ca-n alte dăți. Respir aer pur și expir năduf. Sufletul îmi este greu, ceva îmi lipsește și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
bongo, bembé, bocú, cocoyé... de mă ia domnul Dracu. Una cena amistosa Ambasadorul Sikorski ne aștepta în fața reședinței sale. Foarte amabil, deschide ușa limuzinei, ne surîde, ne îmbrățișează și ne poftește să intrăm. Are o reședință frumoasă, cu o grădină generoasă și bine îngrijită. Locuința nu este împodobită cu obiecte de artă ca în alte părți, dar amabilitatea acestei familii te face să te simți în largul tău, ca între prieteni. Terasa este înconjurată pe două laturi de flori și este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Señor Lázaro era un om educat și visător. Cînd avea timp, picta! Pictură naivă, avea grijă să te avertizeze. Nu de alta, dar musafirul său putea să-l întrebe, la vederea tablourilor, dacă are copii așa de mici. Era tare generos señor Lázaro. Oferea tablourile sale ca și cum ar fi oferit cărți de vizită. Într-o zi mă invită la el acasă ca să bem o cafea împreună. O să vă povestesc o ciudățenie, mă incită el cu o voce abia auzită. Nu locuiam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
plînge și nu aveți lacrimi, dacă uneori ați răcni durerea care vă sugrumă, dacă speranța nu vă mai mîngîie, atunci gîndiți-vă la destinul Georgetei Bibescu și veți vedea că trebuie să aduceți mulțumiri lui Dumnezeu, care a fost atît de generos cu voi. Scurtă biografie. S-a născut pe 19 aprilie 1927 la Istanbul, fiica lui Vasile și Agatoniki Bibescu, viceconsulul României în acest oraș. În fiecare iarnă venea în România cîte trei luni, pînă în anul 1936. La școală era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
ea ne dăruiește un surîs amical. Pleacă ușor cu o găleată plină și ușurința cu care se mișcă, uimește. Dar mișcările suplimentare celor necesare ne încîntă cu dexteritatea și provocarea lor. Cu ce mîndrie își poartă formele, mai mult decît generoase! Este cald în Cuba. Și o atmosferă cu umiditatea de 80%. Dar aici nu plouă. Mai mult de zece mii de bovine au pierit. În filmul care ni se prezintă vedem vite scheletice care rod o tulpină uscată. Întorc capul înspre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
în curtea de 3m pe 4m, erau butuci mai mari sau mai mici, din lemnul atît de mult apreciat de oameni, anume abanosul. Domnul Diaz-Quintanal etc., etc. de Luz sculpta în lemn de abanos figurine, în general femei cu sîni generoși și funduri după gustul fiecăruia. Le șlefuia cu migală infinită și cam rar se întîmpla ca să fie pe deplin mulțumit. Întotdeauna mai era ceva de făcut, mai era de lucru pînă la a obține perfecțiunea. Distribuitorul, sau vînzătorul, venea o dată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și se aruncă pe bulevard cu o furie deloc neputincioasă. Nu de puține ori, cei amatori de spectacol au fost răsturnați, cu mașini cu tot, de uriașele valuri trecute peste dig. Azi marea este liniștită și soarele de februarie risipește generos ceva mai mult de 30 de grade celsius. Trecem tunelul care leagă vechiul oraș Havana de un drum spre est, paralel cu țărmul, care duce și la faimoasele "Playas del Este", aproape 30km de plajă splendidă, udată de o mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
așezat la o masă. La umbră, dar fără nici cea mai mică adiere de vînt, au cerut o cafea și apă. Eu le-aș fi recomandat doar apă, dar nu mă bag, ăsta-i obiceiul meu. O tînără cu decolteu generos, cu spatele gol, fără pălărie, face fotografii. Vrea o fotografie cu Rigoberto și atelajul lui pe fundal și mă roagă pe mine să apăs pe buton. Nu răspund afirmativ, dar apăs butonul. Fata mulțumește și eu înclin doar capul. Pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Și, spune, cum a fost duhul rău și dacă chiar a dat peste tine? A dat, domnule. Eram săraci și multe fete de condiția mea se îmbrăcau frumos, trăiau bine dacă aveau prieteni printre turiști. În general, erau pensionari foarte generoși și, uneori, le trimeteau bani, chiar cîte un an, doi. Adică lunar. Eu nu mă puteam apropia de bătrîni, nu-mi era scîrbă, dar îl vedeam în ei pe bunicul dinspre mamă. Mă jenam și cînd mă atingeau puțin, începeam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
pe acolo sînt privite ca atuuri ale frumuseții. Pe un raft am o copie după o piesă găsită la Cucuteni. Este un fel de pahar din corpul secționat al unei femei. Talia este subțire, dar formele de mai jos sînt generoase, exagerate mult de artist. Natalitatea, fecunditatea, perpetuarea omului în timp, sînt venerate, sacralizate în toate culturile vechi. Continentul Negru încă imortalizează în artă, îngro șînd cît se poate, ideea maternității. Ce este drept, femeile lor au altă conformație, rezervele de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]