12,993 matches
-
el mai mereu așa că, aveam de la cine să tragem cu urechea. Într-o seară, au părut să Înebunească amândoi și nu izbuteam să aflăm de ce. Ne-au pus să pornim pe cât puteam de repede și, mai mult am alergat peste gheață și zăpezi, doar ca să ajungem Într-un loc plin de vetre de foc de-ale voastre. Pândarii au adulmecat de jur-Împrejur, iar cele aflate i-au scos din minți pe cei doi: cu numai jumătate de zi mai devreme, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care ne cuprindea din ce În ce. Am cufundat burțile de apă În lac, umplându-le cu apă proaspătă, și ne-am continuat drumul. Undeva pe mâna tare, zărirăm alți munți, mai Înalți decât toți: niște făcături din stâncă și gheață, rele, care păreau că au ochi cu care se uitau după noi. Ne Îndemnam unii pe alții să alergăm din ce În ce, căci Scept și ai lui ieșeau și ei În tăpșanul uriaș - precum niște furnici izgonite din mușuroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noastră de sânge, ca să se știe că n-am bătut atâta drum degeaba. În seara aceea am dat peste un sat cu case Îngropate În pământ. Erau acoperite cu blănurile negre ale unor bivoli păroși care pășteau printre ochiurile de gheață de pe malul lacului. Cât despre oamenii care trăiau acolo, arătau așa de ciudat Încât prima oară când Îi văzurăm, ne speriarăm de ei. Erau mici și slabi, nu prea aveau dinți În gură, iar ochii abia dacă li se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de pe la noi. Nenumărate ape se repezeau de pe niște povârnișuri pe care abia cum le dezveliseră cețurile și, când privirăm În sus, rămaserăm muți de spaimă. Un munte mai uriaș decât toți se ridica spre cer, acoperit cu o cușmă de gheață ce-ți lua ochii, așa de tare strălucea soarele pe creștetul ei. Deja, toți ai noștri văzuseră muntele și Începuseră să murmure, de parcă s-ar fi aflat față În față cu o vedenie și nu cu un munte aievea. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o vreme, zărirăm primii copaci Înalți - erau dintre cei ce aveau ace, numai că nu semănau cu brazii de acasă. Spre seară, am intrat Într-o pădure deasă de copaci cu frunze. Am Înnoptat pe malul unui râu rece ca gheața, printre niște tufe cu frunze mari - atât de mari Încât sub fiecare dintre ele se putea adăposti un om În toată firea. A doua zi, am luat-o În jos pe firul apei. Am trimis iscoade pe potecile ce urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trecută prin jurul gâtului, cât să nu-i ia răsuflarea, Îl ținea legat de un bulumac noduros. Mi-am Înghițit scuipatul. Frumosul ăsta de Logon... Omul care mă privise cu ochi de femeie... Sfătuitorul meu din nopțile grele de pe puntea de gheață... - Bună ziua, Logon... M-a privit, micșorând ochii. Nările i se căscară și păru să adulmece. După o vreme Însă, se lăsă păgubaș și se apucă să mă scotocească din priviri. - Ce vrei? - Curând o să dăm lupta de sânge. - Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ba Își luau zborul, ba se Întorceau să se odihnească. De‑a lungul trotuarelor, tencuiala coșcovită lăsa la vedere, În lumina asfințitului, roșul originar al cărămizilor. Rareori trecea câte un automobil În zilele acelea. Ce vedeai erau trăsuri, camioane cu gheață, camioane cu bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor roșii, albe, zbârcite, pătate sau netede; zâmbărețe sau violente, ori mânioase, ochii lor, gurile, nasurile, vocile, picioarele și gesturile. Cum se mai aplecau ca să facă haz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
două, În haine negre de uniformă. Cu fețe destul de albe pentru a fi ofticoase. Călugărițele care le supraveghează Își țin mâinile vârâte În mâneci ca să și le Încălzească. Bălțile de pe strada murdară sunt adânci și acoperite cu o pojghiță de gheață. Adulții tolerează la copii această iluzie - a realității reale. Până la o anumită vârstă n‑ai ce‑i face. În familiile Înstărite s‑ar putea să dureze mai mult. Dar Ravelstein ar fi susținut că În menținerea acestor false impresii există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mitologiei. Profesorul, care purta sub haina scurtă o cămașă albă cu guler rulat pe gât, trăgea scaunele când se așezau doamnele și, probabil, le prindea florile În corsaj. Îi tremurau mâinile. Făcea mare caz În jurul șampaniei. - Plătea nota cu bani gheață, desprinși dintr‑un teanc de bancnote de cincizeci. Nu folosea cărți de credit. - Nu‑l văd ducându‑se la bancă să scoată bani, a observat Ravelstein. - Probabil că‑și trimite secretara să Încaseze câte un cec. Oricum, plătea cu bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
completezi un cec. Nu mare lucru. Cinci sute de dolari. - Și de ce nu poți să‑l scrii tu? - Vreau să evit necazuri cu Nikki! L‑ar descoperi pe cotorul carnetului de cecuri. - În ordine. Cum vrei să‑l completez? - Bani gheață. Nu era nevoie să cer lămuriri. - Ți‑am scris adresa unde să‑l trimiți, mi‑a spus și mi‑a Înmânat un petic de hârtie. - E ca și făcut. - Am să‑ți Înapoiez banii. - Lasă asta! Mă Întrebam dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mea. Și dacă n‑ar fi fost articolul despre Howard Hughes, Vela nu s‑ar fi gândit că a mă congela pe timp de un secol ar fi o idee excelentă - că În timp ce eu aș zăcea refrigerat, un bloc de gheață, așteptând resuscitarea sau resurecția, ea și‑ar face de cap cu tânărul spaniol (care n‑a catadicsit să‑mi spună nici măcar bună‑dimineața). Și nu m‑am Îndoit nici o clipă de realitatea acelei bănci, acelor monede, acelor persoane - Vela, armăsarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Sabia lui Mihai 2 februarie Un domn? O doamnă? În zi de iarnă? Da, când gheața și troienele din viscolul trecut au început să se topească, țurțurii sunt primejdioși și femeile se duc la ghicitoare la Plumbuita, pe ulița din dreapta lacului de viplă în parcul unde umblă cai morți. La ora amiezii, călduță și însorită, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile, oamenii au răzuit gheața de pe crucea din curtea mitropoliei, sloiurile s-au topit la marginea trotuarelor, abia după amiază s-a încruntat, acum ce-i de făcut? Să-mi treacă, mai repede odată! Să-mi treacă! Și de ce atâta grabă? Mă doare. Altfel de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji de ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia. Du-te tu Iliuță de închide găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
știrile. Dă-l bre mai tare, să auzim și noi ce zice! Da’ ce, tu n-ai mână? Cei cu telecomandă nu urmăresc, firește, programele postului național de televiziune. Iliuță dă de-a dreptul și urcă malul spre fabrica de gheață. Ajuns în uliță, privește peste apă, chiar dacă nu o vede fiindcă e întuneric. Fiecare făptură va fi având un reazem, un ciot pe care să poposească la nevoie. Iliuță și-l află în steaua care lui îi răsare întotdeauna prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
piere. În locul ei la poartă a rămas un câine. Fiind pățit în toate felurile, Ilie nu se prea dă în vânt după câini, mai ales de cei mari. Și ăsta e mare și cenușiu. Are și niște ochi albaștri ca gheața de-l trec fiorii pe copil. Însă câinele se lasă la pământ, se răsucește cu burta în sus și lipindu-și gâtul de piatra umedă, înțelege totul. ─ Ce faci?! murmură Iliuță. Hai, scoală-te de-acolo. Scoală-te măi, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu, piu! face vrabia. Iliuță îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici el nu vrea să vină, nici călătorii la uzinele Grivco să suie în el, și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații - pe scaune, boierii, cu respectabile căciuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
porni gâfâind într-o nouă călătorie, spre capătul celălalt, de unde tocmai a venit. Paula Dotty se dă și ea jos, ținându-se bine să nu cadă. Ochii ei văd firește treptele, văd jos, dedesubt, zăpada călcată până s-a făcut gheață, picioarele, trupul, mâinile știu ce au de făcut. Iată că a coborât, fără să alunece. Face câțiva pași mărunți pe gheață, bodogănind. Ce spune? Ce spune? Dar șoptește atât de încet și nedeslușit încât nu se poate înțelege. Mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-se bine să nu cadă. Ochii ei văd firește treptele, văd jos, dedesubt, zăpada călcată până s-a făcut gheață, picioarele, trupul, mâinile știu ce au de făcut. Iată că a coborât, fără să alunece. Face câțiva pași mărunți pe gheață, bodogănind. Ce spune? Ce spune? Dar șoptește atât de încet și nedeslușit încât nu se poate înțelege. Mai face un pas și galoșii crănțăne trecând prin pojghița subțire de gheață ce acoperă câmpul de zăpadă. Și picioarele i se afundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a coborât, fără să alunece. Face câțiva pași mărunți pe gheață, bodogănind. Ce spune? Ce spune? Dar șoptește atât de încet și nedeslușit încât nu se poate înțelege. Mai face un pas și galoșii crănțăne trecând prin pojghița subțire de gheață ce acoperă câmpul de zăpadă. Și picioarele i se afundă în zăpadă, se afundă și parcă n-are fund, stratul de zăpadă. Și? Și? Și gata. Părinte, cred că bărbatu-meu a murit, spune femeia. Părintele Ieronim nu zice nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se ațineau împreună după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop, trei. Patru, și așa mai departe! Da, se gândește Pascal, merită spectacolul! Dar musai să pară serios și supărat, doar sunt copiii lui, mai-mai să creeze un incident internațional, și e nevoit să-i certe. ─ Măriuco, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de pe înălțimi. Era cât pe ce să pun mâna pe ea, când s-a întors brusc și s-a cățărat într-un pom. Mă aplecasem prea mult ca să evit căderea. M-am dus pe asfalt și am alunecat ca pe gheață. Când m-am oprit, mă aflam deja în mijlocul mai multor soldați care mă priveau înmărmuriți. Prin turela unui tanc, un ofițer cu gura căscată a holbat ochii. Apoi a dat un ordin și doi oameni m-au prins de brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vin, o oală cu sarmale aproape râncede, o altă oală de ciorbă, cinci borcane începute cu gem de prune și diverse batoane de ciocolată. În congelator am descoperit o cutie albastră, de carton, care avea pe alocuri pojghițe subțiri de gheață. Era sigilată, așa că am scuturat-o ca să-mi dau seama ce ar putea fi înăuntru. Sunetul și greutatea erau neconcludente. Am pus cutia la loc. În cămară mi-am băgat nasul numai pentru o clipă, apoi am trecut mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]