9,375 matches
-
menținută multă vreme, poate produce, În final, o răsturnare a criteriilor raționalității. Intr-o povestire a lui Kafka, Colonia penitenciară, este descrisă, În spiritul exactității științifice, În limbajul analitic cel mai exact și mai despuiat de metafore, o mașinărie (o glorie a concepției și realizării tehnice) care-l pedepsește pe făptaș Înscriindu-i pe piele propria sentința. Este marea realizare a guvernatorului coloniei prezentată cu fast vizitatorului de ocazie. Aparența de realism, minuția și seriozitatea descrierii mecanismului ororii ne introduc Însă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de o crasă banalitate. Un text alb, sec și arid. Și nu Înțeleg și, evident, nici nu gustă convenția haiku-ului: faptul că textul este doar un vehicul care transportă cititorul În fața unei imagini, că stă pentru altceva decît pentru gloria sa. Dar mai ales, nu pricep că fiecare din cuvintele acelei propoziții evocă lucruri cu un profund impact emoțional. Lucruri viguroase În sine, cărora autorul s-a străduit să nu le altereze impactul, vibrația simbolică, prin banale Înflorituri de stil
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ei izbucnire silențioasă și scînteietoare. Un eveniment simbolic parcă pentru tot ce e trecător fără ca asta să-l facă insignifiant pulverizarea, scurtă, explozivă și totuși discreta dispariție a unei arătări (pentru că n-ai cum să-i spui pe nume) Întru gloria prafului și a pulberii. Pentru a nota ceea ce se petrecea m-am fixat (și pentru scurtimea sintagmei) pe un puf de nea. Simțeam nevoia să precizez mai mult, să amintesc de creanga de pe care... se scutură, se cerne... dar tot
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Iat-o!... Sus În deal, la strungă, Așternând pământului Haina ei cu trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung Își flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste șolduri triumfale Haina iluzorie. căderea ghindelor pare o culme a minoratului prozaic. Și totuși, pentru anumite timpane dedate frugalității, anunțul ei discret este cu mult mai frisonant. Chiar dacă nu-și face intrarea cu atîta pompă și emfază, toamna poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
proiecție a naturii umane în planul colectiv" (1962:7, compară cu Niebuhr 1932:23). Acești realiști "văd conflictul ca fiind explicabil parțial de elemente conjuncturale, dar ... consideră că și de nu ar fi fost așa, mândria, lăcomia și goana după glorie ar face ca războiul tuturor împotriva tuturor să continue pe o perioadă nelimitată. Până la urmă, conflictul și războiul sunt înrădăcinate în natura umană" (Waltz 1991:35). "Realismul clasic" este cea mai obișnuită etichetă pentru această poziție. (Eu prefer denumirea de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ipotezele lui Hobbes despre motivațiile principale ale "bărbaților" ca fiind și mai profund genizată, reflectând o anumită perspectivă masculină. Vezi Tickner 1988 și capitolul 9 al acestui volum). 2) Ei interacționează în anarhie. 3) Sunt impulsionați de competiție, neîncredere și glorie. Suprapunerea acestor condiții conduce la un război al tuturor împotriva tuturor. Oamenii sunt egali în sensul elementar în care "cel mai slab are suficientă putere cât să-l omoare pe cel mai puternic, fie prin mașinațiuni, fie prin alierea cu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
deci trebuie să am (cel puțin) atât de mult ca și tine. Dar raritatea resurselor împiedică pe fiecare să aibă atât cât își dorește ceea ce îi transformă pe oameni în dușmani. Dușmănia este exacerbată de competiție, neîncredere și dorință de glorie. Prima îi face pe oameni să invadeze alte tărâmuri pentru a obține câștig; a doua, pentru a obține siguranță; iar cea de-a treia, pentru reputație" (paragraful 7). Chiar și când cineva nu caută câștigul, teama de alții duce la
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
conflictul și violențele. Instalarea unui guvern internațional ar merge și mai departe, încheind (cel puțin formal) starea de război. Chiar și în anarhie, frecvența și intensitatea conflictelor pot fi reduse în mod decisiv prin limitarea competiției, neîncrederii și dorinței de glorie. Menținerea sub control a goanei după câștig și glorie ar fi deosebit de eficientă, deoarece neîncrederea duce la război în primul rând din cauza fricii de a fi prădat. Printre forțele ce acționează în sens contrar, Hobbes enumeră "pasiunile care îl îndeamnă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și mai departe, încheind (cel puțin formal) starea de război. Chiar și în anarhie, frecvența și intensitatea conflictelor pot fi reduse în mod decisiv prin limitarea competiției, neîncrederii și dorinței de glorie. Menținerea sub control a goanei după câștig și glorie ar fi deosebit de eficientă, deoarece neîncrederea duce la război în primul rând din cauza fricii de a fi prădat. Printre forțele ce acționează în sens contrar, Hobbes enumeră "pasiunile care îl îndeamnă pe om la pace" și rațiunea, care "sugerează compromisuri
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și să abandonăm orice referire la istorie și la antropologia comparativă. Hobbes, în această lectură, identifică o logică a interacțiunii, un model ideal-tipic de presiuni și tendințe. Când actori egali interacționează în anarhie, mânați de competiție, neîncredere și dorință de glorie, un conflict caracterizat de violență generalizată poate fi prezis. Teoria necesită o simplificare radicală. Precum o caricatură reușită care selectează, exagerează și distorsionează cu bună știință pentru a capta trăsăturile definitorii ale subiectului, o teorie bună simplifică semnificativ și în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
umane. Analiștii pot în mod rațional să nu fie de acord asupra variabilității și maleabilității naturii umane sau asupra intereselor statelor. Cei mai mulți sunt însă de acord că accentul pus de Hobbes pe importanța competiției, a neîncrederii și a dorinței de glorie reprezintă o caricatură pătrunzătoare, deși unilaterală, care merită o reflecție temeinică. Anarhia a fost înlocuită de conducerea politică ierarhică în majoritatea statelor. Chiar și guvernele rele și ineficiente reușesc în general să ofere un nivel considerabil de securitate pentru viața
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
într-adevăr egoiști, dar nu neapărat rău-intenționați. Departe de a-și dori conflictul, amândoi preferă în fapt cooperarea. Nu sunt nici ignoranți nici prost informați. Într-un mediu anarhic, chiar și cei capabili să-și gestioneze năzuințele de câștig și glorie sunt constrânși de teamă să-i trateze pe toți ceilalți ca inamici. Anarhia poate învinge chiar și cele mai bune intenții ale noastre pe care realiștii oricum le consideră ca fiind destul de rare. Fără scheme de siguranță care să reducă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
substanța asumpțiilor realiste despre state este răspunzătoare pentru mare parte a caracterului distinctiv al teoriei. Anarhia, singură, nu produce războiul lui Hobbes al tuturor împotriva tuturor. El apare din competiția între indivizi egali, împinși de competiție, neîncredere și dorința de glorie, ce interacționează în anarhie. Eroii homerici în căutarea gloriei prin fapte mărețe, egoiștii hobbesieni conduși de frica unei morți violente, indivizii nietzscheeni conduși de voința de putere și homo economicus se pot comporta foarte diferit în aceeași structură anarhică. După cum
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
parte a caracterului distinctiv al teoriei. Anarhia, singură, nu produce războiul lui Hobbes al tuturor împotriva tuturor. El apare din competiția între indivizi egali, împinși de competiție, neîncredere și dorința de glorie, ce interacționează în anarhie. Eroii homerici în căutarea gloriei prin fapte mărețe, egoiștii hobbesieni conduși de frica unei morți violente, indivizii nietzscheeni conduși de voința de putere și homo economicus se pot comporta foarte diferit în aceeași structură anarhică. După cum o spune Butterfield, "războaiele ar fi foarte improbabile dacă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
incontestabil. La acuzațiile liberalilor că Partidul Conservator, monopolizând scena politică românească de-a lungul istoirei recente, a comis o serie întreagă de erori, Eminescu se întreabă de ce adversarii săi nu evidențiază și meritele grupării lui Lascăr Catargiu: "Cine dar are gloria acestui bine, fiindcă, după chiar spusa Românului, pe acele timpuri (în acele secole cum zice) nu exista decât partid conservator?". Și apoi, cu o inocență perfidă: "Oare era pe atunci vreun Brătianu misterios, vreun Rosetti legendar cărora li s-ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
chiar spusa Românului, pe acele timpuri (în acele secole cum zice) nu exista decât partid conservator?". Și apoi, cu o inocență perfidă: "Oare era pe atunci vreun Brătianu misterios, vreun Rosetti legendar cărora li s-ar putea atribui victoriile și gloria unui conservator modest ca Ștefan cel Mare, unui reacționar împielițat ca Mihai Viteazul, sau meritele reformei lui Mavrocordat la sfârșitul veacului 18-lea?". De remarcat antifraza eufemistică atunci cînd e vorba de liberali și expresia pseudopeiorativă în caracterizarea conservatorilor, pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iulie armata română a trecut la ofensivă În sectorul Mărăști. Luptele au durat o săptămână și trupele române au obținut un important succes. Urmau apoi luptele de la Mărășești din 19 august și Oituz unde armata română s-a acoperit de glorie. Victoria nu a putut fi exploatată pentru că Rusia a ieșit din război, lăsând România singură pe frontul de este. În aceste condiții se Încheie pacea grea de la Buftea -București, din mai 1918, cu Germania nesancționată de rege. Dar ordinea instaurată
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
a se alătura zeilor în empireu (când rămășițele adevărate au fost coborâte sub pământ), deschizându-i porțile divinizării 6. În imagine se înălța împăratul din rug la cer, în imagine căci în persoană. Cădere a trupurilor, ascensiune a dublurilor. Precum gloria eroului grec, apoteoza împăratului roman, sfințenia papei creștin (ca Damasus, făcut venerabil printr-un portret pe sticlă aurită așezat în absidă), cele mai bune lucruri i se întâmplă omului din Occident prin punerea sa în imagine, căci imaginea este cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nici stăpân: pur intermediar. Între pământ și univers", spune el. Așa cum fusese, am văzut, între vii și morți. Dar acest rol de mijlocitor pare să nu fie lipsit, la artist, de o anumită ștergere, de o difuză senzație de insuficiență. Gloria deșartă a "purului" poezia pură, vizualitatea pură, arta pură nu i se potrivește deloc, trebuie să se amestece în ceva mai puternic decât el. André Gide își asuma un risc serios susținând că "opera de artă trebuie să-și găsească
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
caligrafia pe peisajele sale poeme sau trimiteri budiste (așa cum artizanii greci își mâzgăleau cu grafitti statuile). O călătorie în Bizanț ar fi de-ajuns ca să-ți amintești că, precum Dumnezeul lui Jean-Luc Marion, arta "înaintează în retragere" și, în plină glorie, se retrage 21. Dar cine se sinchisește de Bizanț în Occidentul latin orb la propriile-i izvoare? Istoric, arta japoneză ne-a fost mai aproape decât patria icoanelor. S-a pierdut învățătura ei? Chiar dacă ar fi adevărat, i-am regăsi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vivificante ale Mântuitorului. Exteriorul este totodată interior. Răsturnare a "corpului spiritual". Izbăvirea rușinii: pântecele servește la cântat, gâtul la vorbit, iar suflul lui Dumnezeu trece prin gura mea. Nu mai există incompatibilitate între plăcerea sensibilului și asceza mântuirii. Nu orice glorie este o gloriolă, putem accede la invizibil prin ochii noștri de carne, mântuirea se hotărăște încă din istorie. Darul catolicului pentru militantism este una cu darul lui pentru imagini, pentru fabricarea și înțelegerea lor. Reabilitarea cărnii fondează un activism neîncetat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a imaginii nu le scapă celor mai cerebrali dintre iacobini. A intra în arenă, în jocul de forțe înseamnă a remobiliza vechea armată a dorinței, eterna panoplie a delirului alegorii, prosopopee, embleme și portrete. De unde autodafeurile și războiul arsenalelor de glorie. Nu distrugi idolii regimului anterior decât ca să-i impui pe ai tăi. Leninoclaștii din 1989, de la Moscova, sunt basilatrii din 1992: în Occident, soclurile statuilor demolate nu rămân multă vreme goale. Revoluția credinței Imaginea este mai contagioasă, mai virală decât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iar secolul XX sfârșește prin a admira mari autori fără operă. Ca și cum creditul acordat executantului ar înlocui in extremis preocuparea elementară a execuției. Astfel, imaginea se inaugurează ca un semn anonim, traversat de un sens care-l anulează; accede la glorie dobândind o semnătură și deci o autonomie; recade în indiferență când valorile de creativitate iau locul valorii proprii a creațiilor. Atunci, printr-un fel de tresăltare vitală, ea s-ar întoarce la începuturi pentru a se simplifica din nou ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cuvânt. Prin tradiție, zeii greci locuiesc gura și disprețuiesc mâna. "Stăpânii adevărului" (Marcel Detienne) sunt cei care mânuiesc cuvintele. Pe bună dreptate arta retoricii, elocvență și gramatică, a mers timp de un mileniu la Atena să-și tragă titlurile de glorie și veritate. Dar academiile noastre de arte frumoase, în cei două sute cincizeci de ani cât a ținut domnia lor, par să fi fost victimele unei neînțelegeri, ba chiar ale unei farse de un gust îndoielnic: plastica, apolinică sau nu, n-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru tabulae (tablouri de șevalet), toate dispărute, și, susținând că datoria pictorului este față de Zei și Cetate, condamna drept necetățenești și triviale picturile murale din casele particulare. Hemiciclul de la École de Beaux-Artes din Paris, pictat de Delaroche în 1941, prezintă gloria îngenuncheată în fața lui Ictinos, Fidias și Apelles, arhitectul, pictorul și sculptorul. Cei trei, înconjurați de geniile Renașterii, tronează pe un altar de marmură, în culmea onorurilor. A fost una dintre compozițiile picturale celebre ale secolului al XIX-lea. Din fericire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]